Malling.ro Blog

Categorie: SANATATE

Herpes – cauze si recomandari naturiste
Cauzele aparitiei herpesului
Este o boala foarte raspandita putand sa apara atat la copii cat si la adulti. Ea este produsa de un virus care dupa multiplicare se poate raspandi pe calea sangelui in diferite organe. Infectia cu herpes variaza de la forme moderate (o infectie la ochi sau la buze) la forme grave.

Manifestari ale aparitiei herpesului
Aparitia herpesului poate da o stare de indispozitie generala, somnolenta sau insomnie, dureri de cap, nervozitate, scaderea poftei de mancare, greturi, frisoane, cresterea temperaturii sau dureri in muschii coloanei vertebrale ce se accentueaza la extensia capului, dar toate aceste simptome dispar in 3-5 zile de la debut.

In cazul pielii si a mucoaselor apare o eruptie de mici basicute cu lichid clar care se rup cu usurinta, lasand eroziuni ce se vindeca in cateva zile. Pe toata durata bolii sau chiar putin inainte de aparitia ei, bolnavul are senzatii de arsura sau mancarime locala.

Vindecarea se face in 11-12 zile, dar dupa vindecare virusul ramane in organism si poate recidiva. Daca organismul este slabit datorita unei alimentatii necorespunzatoare (mai ales cu carne grasa sau salam), datorita unui efort fizic, datorita stresului, unor expuneri succesive la soare sau datorita altor cauze atunci herpesul reapare.

De asemenea, un herpes este amplificat de boli concomitente ca diabet zaharat si tuberculoza sau apare in forma de Zona Zoster, cu dureri greu de suportat.

Reaparitia frecventa a unui herpes pe buze indica de fapt si o lipsa de fier in organism, lipsa ce slabeste sistemul imunitar. Daca organismul are o putere de aparare normala, un sistem imunitar bun, el stapaneste eficient agresivitatea virusului, infectia fiind stinsa pentru o perioada indelungata.

Totusi, este o boala ce nu trebuie ignorata, caci prezenta virusului in organism poate conduce la multe complicatii. Astfel, localizarea la ochi poate duce la opacitate corneana sinonima cu pierderea vederii. De asemenea, copii mici contaminati de la mama pot pastra acest virus toata viata.

Recomandari in cazul aparitiei herpesului
- Repaos fizic de 1-2 zile mai ales la cei cu imunitate scazuta, la cei aflati in convalescenta dupa alte boli, la cei bolnavi sau la copii.
- Alimentatia va fi formata din cat mai multe legme si fructe proaspete, in special cele bogate in vitaminele A, C si E. In primele zile de boala sunt excluse alimentele care contin grasimi caci ele grabesc aparitia eruptiei.
- Fumatul este exclus pe toata durata puseului eruptiv.
- Se beau infuzii din plante medicinale (urzica, patlagina ingusta, revent etc). Infuziile se fac cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi, incet, inghititura cu inghititura. Se mai recomanda infuzii de amestecuri de plante, doua cani pe zi: radacina de stejar, musetel, salvie si sulfina in parti egale sau urzica, rozmarin, patlagina si fumarica in parti egale.
- Tinctura de galbenele, 20 picaturi, de trei ori pe zi.
- Se unge locul de aparitie al herpesului cu alifie de galbenele, alifie de roinita, alifie de propolis sau ulei de sovarf.
- Se pun comprese si tamponari cu decoct de brusture sau infuzie de musetel. Se mai recomanda comprese cu argila rece.
- In cazul herpesului localizat la buze, se poate unge locul afectat cu albus de ou batut spuma (de trei pana la sapte ori pe zi).
- In cazul herpesului genital se fac spalaturi cu frunze de nuc sau cu pelin si tamponari de mai multe ori pe zi cu suc de lamaie sau otet de mere si miere.
Pentru a-i feri pe cei din jur de imbolnavirea cu herpes trebuie remarcat faptul ca veziculele herpetice contin mari cantitati de virus, care supravietuiesc panala 7 zile si ele pot fi transmise prin saliva.

Virusul poate afecta mai ales persoanele cu afectiuni concomitente, cu sistem imunitar slabit, gravide, copii mici cu probleme de sanatate, rahitici, distrofici, convalescenti, etc.
5 februarie 2012
Totul despre psoriazis

Foarte putin observabila la inceput, eruptia apare pe genunchi, pe coate sau pe partea acoperita de par a capului sub forma de solzi de culoare rosie. Ea se transforma in curind in niste pete mari, la suprafata carora se formeaza niste solzi argintii. Dupa aceea, eruptia se intinde si pe alte suprafete ale pielii, corpul se tranforma intr-un tablou avangardist, iar viata devine un cosmar. Foarte multe persoane nu stiu ca psoriazisul nu este contagios si nu isi pot ascunde teama atunci cind se intilnesc cu cineva bolnav. In toata istoria umanitatii nu a existat nici un caz de transmitere a psoriazisului de la o persoana bolnava la una sanatoasa, chiar si in cazul intrarii in contact cu singele persoanei infectate. In ciuda acestui lucru, potrivit statisticilor, chiar si in cele mai bogate tari si regiuni, de aceasta afectiune sufera aproximativ 4 la suta din populatie.

Stres si tulburari de natura endocrina
Foarte multi cercetatori atrag atentia asupra tulburarilor de natura endocrina, a tulburarilor de metabolism, a schimbarilor in sistemul imunitar al bolnavului. Exista unele lucrari care explica aparitia psoriazisului prin diverse nevroze, stres. Sint multi cei care recunosc ca aceasta afectiune a ramas o enigma pentru medici. „Din punct de vedere medical se poate garanta o remisie durabila a afectiunii si disparitia simptomelor pentru mai multi ani”, spune Manuela Cristea, medic endocrinolog.
Luand in consideratie cauzele numeroase ale psoriazisului, incercind sa construiasca pe aceasta baza un sistem de tratament, in zilele noastre medicii se afla pe pozitia de a garanta o remisie durabila a afectiunii – o scadere considerabila sau disparitia simptomelor bolii pentru mai multi ani.

O boala ereditara
Psoriazisul este o boala mostenita. 60 la suta dintre pacienti au avut rude care au suferit sau mai sufera inca de aceasta boala. Responsabil de acest lucru este un cromozom. Dar, chiar si daca omul isi cunoaste arborele genealogic pina in urma cu sute de ani si se dovedeste ca in el nu au existat persoane bolnave, acest lucru nu are nici o valoare. Patologia poate sa dormiteze multi ani, iar copiii unor parinti bolnavi ii vor uimi pina la batrinete pe cei din jur prin curatenia si frumusetea pielii.
Cu toate acestea, unele circumstante trebuie cercetate. Majoritatea bolnavilor au virste cuprinse intre 15 si 25 de ani. In mod logic, dezvoltarea psoriazisului este legata de pubertate: transformarile hormonale ale organismului, sensibilitatea psihica deosebita.

Stadiile de evolutie a bolii
Primul lucru care se observa in cazul eruptiilor psoriazisului este inrosirea pielii. „In evolutia bolii exista trei stadii: progresiv, de stationare si regresiv. In stadiul progresiv al bolii, culoarea petelor este foarte luminoasa, ele sint umflate si tari. Petele apar in zonele de frecare si de apasare (de exemplu, in zona mijlocului sau in locul in care se inchid bretelele de la sutien, adesea pe locul unor zgirieturi sau pe locul unde v-ati scarpinat). In stadiul de stationare, aparitia eruptiei inceteaza, petele se unesc intre ele si devin palide. Perioada de regres se caracterizeaza prin disparitia deplina a eruptiei pe o parte considerabila din suprafata corpului, pe locul fostei eruptii formindu-se pete decolorate sau intunecate”, explica Manuela Cristea.

Pe langa forma psoriazisului se mai pot distinge unele forme netipice: psoriazisul exsudant, psoriazisul cu pete, seboreic, inradacinat, cu negi, iritat, psoriazisul cu inflamatie a pielii.

Psoriazisul exsudant
Aceasta forma a afectiunii se poate observa cel mai adesea la persoanele supraponderale, care au diabet sau la cei care au o functie scazuta a glandei tiroide. Acest proces se manifesta prin umflaturi, inflamatii acute cu tumefieri foarte bine exprimate sau absente in totalitate, cu trasaturi neclare, nedefinite, cu foarte multe straturi de coji seroase sau cu puroi, de coji-solzi, straturi necaracteristice pentru psoriazis. De foarte multe ori, pacientii la care se manifesta forma psoriazisului exsudant sufera din cauza supuratiei si a unei mincarimi intensive. Dispunerea psoriazisului exsudant se distinge prin varietate: cel mai adesea zonele afectate se gasesc in extremitatile inferioare sau in incretiturile in care pielea este mai tare.

Psoriazisul cu pete
Aceasta forma se distinge prin prezenta petelor de culoare rosie, adesea printr-o tumefiere slab exprimata sau fara nici un fel de tumefiere, prin cojirea caracteristica a pielii. Trebuie sa subliniem ca forma cu pete a psoriazisului se manifesta mai ales la femeile tinere, de aceea mai este numita si forma feminina a psoriazisului.
Diabeticii si obezii sufera de acesta forma de psoriazis.

Psoriazisul seboreic
De obicei, pe partile seboreice ale corpului (partea acoperita de par a capului, nasul, zona din jurul gurii, pavilionul urechii, pieptul si zona omoplatilor) apar papule rosii care se cojesc abundent. Zonele de pe fata si de pe piept sint adesea acoperite de niste eruptii cu pete si cu solzi grasi galben-argintii. In pavilioanele urechilor se pot observa mici umflaturi de culoare roz sau rosu, de asemenea cu multe straturi de coji seroase sau cu puroi, prezenta unor crapaturi, a unor zone umede.
Pe partea acoperita de par a capului apar intotdeauna papule, iar pe pielea fruntii, la granita cu parul, bolnavilor de psoriazis le apar, de obicei, papule insotite de o cojire caracteristica. Acestea sint fie singulare, dispuse separat, fie trec de pe partea cu par a capului pe pielea fruntii sub forma unei coroane.

Psoriazisul inradacinat

Acest tip al afectiunii se manifesta mult timp, pe partile deja afectate aparind papule dispuse aleatoriu, cu tumefieri foarte bine exprimate, cu granite bine determinate. Ca urmare a prezentei unei inflamari puternice, intr-o perioada mai lunga de timp, nuanta papulelor devine cenusie, suprafata lor se mareste, formindu-se unele parti care se cojesc si unele pe care s-au intins negii.

Psoriazisul iritat
Adesea, ca urmare a unui tratament irational, a unei expuneri prelungite la soare, a unei situatii de stres, in viata fiecaruia are loc o dezvoltare furtunoasa a reactiei inflamatorii. Petele se umfla, capata o nuanta de rosu clar, intensiv si se unesc pina devin niste pete serioase.

Psoriazisul cu inflamatia pielii
Dispunerea elementelor psoriazice in straturile puternice ale pielii este un fenomen atipic si propriu bolnavilor neingrijiti, celor suferinzi de diabet, de obezitate, de distonie vegetativa. In cazul acestei forme a psoriazisului, in cavitatile musculare, in straturile muschilor fesieri, ale muschilor degetelor, sub glandele mamare apar niste umflaturi, niste papule rosii, care adesea supureaza.

Psoriazisul unghiilor
Psoriazisul unghiilor se intilneste la 7 la suta dintre bolnavi, dar are forme diferite. De obicei se vorbeste despre doua forme de afectare a unghiilor: tocire si revarsare. In cazul tocirii unghiilor in ele se formeaza niste gauri de dimensiunea unui bob de mac, de diverse adincimi. Pe dinafara unghiile in acest caz amintesc de un degetar.
Cea de-a doua forma de afectare a unghiilor are trepte diferite de exprimare. Schimbarile minimale care se intilnesc practic la orice bolnav de psoriazis sint reprezentate de o usoara intunecare a suprafetei unghiei, o nuanta cenusie a unghiei si usoare zgirieturi pe suprafata acesteia.
In cazul schimbarilor semnificative ale suprafetei unghiei, in unele cazuri, se observa epuizarea substantelor din unghie, suprafata unghiei se indeparteaza de deget, se resoarbe treptat, dispare, pina cind la baza unghiei ramine doar un rest foarte mic de culoare cenusie. Se poate intilni si cresterea suprafetei unghiei cu deformari si schimbari ale culorii de la galben la cenusiu. Unghia isi pierde stralucirea, devine mata, neuniforma, ascutita, puternica asemenea ghearelor unei pasari rapitoare.
In alte cazuri, unghia este distrusa pur si simplu. Ea devine farimicioasa si treptat se rupe, raminind doar unele straturi foarte subtiri la alveola. Inca o forma a psoriazisului unghiilor este onichia psoriazica, sub forma hemoragiilor de sub unghii. Capilarele se maresc si adesea apar prin unghie niste singerari, care dau impresia unor intepaturi provocate de un ghimpe.

Metodele de tratament
„Psoriazisul este o boala cronica si vindecarea in intregime nu a reusit-o nimeni. Boala poate aparea, poate disparea apoi pentru multi ani si din nou sa apara. Inainte de a incepe tratamentul, pacientul este examinat cu atentie. In prescrierea tratamentului se ia in consideratie stadiul bolii, sezonul, tipul clinic de psoriazis. Rezultatul cel mai rapid obtinut prin metode terapeutice se observa in tipurile de psoriazis limitat ca suprafata afectata, in formele care nu au suferit complicatii”, spune medicul.

Cum e posibila remisia bolii
Remisia are loc semnificativ mai incet in cazul formelor netipice a psoriazisului. Tratamentul inceput la timp, combinat cu un regim rational, cu fizioterapie si balneoterapie, garanteaza o remisie de lunga durata. Daca la bonavul respectiv se observa un proces raspindit, progresiv, cel mai indicat este ca tratamentul sa aiba loc intr-un spital. Bolnavilor le sint recomandate preparate sedante, preparate pe baza de calciu, vitamine.

Fotochimioterapia – o metoda de tratament
„O baza pentru toate schemele de tratament sint razele ultraviolete, in combinatie cu folosirea unor fotosensibilizatori. Ca rezultat al acestei metode, pe partile de piele afectate de psoriazis are loc o divizare foarte mare a celulelor. Aceasta metoda se numeste fotochimioterapie. Dar razele ultraviolete influenteaza nefavorabil pielea, imbatrinind-o. In acest caz insa, acest lucru este o plata foarte mica pentru a scapa de necaz. Fotochimioterapia este contraindicata suferinzilor de hipertensiune arteriala, acelora care au suferit un infarct sau care au avut o operatie de inlaturare a unei tumori maligne sau benigne. Combinarea razelor ultraviolete si a medicamentelor da rezultate uimitoare in tratarea psoriazisului partii acoperite de par a capului”, explica medicul endocrinolog.

5 februarie 2012
Analizele de sange – o mina de informatii

Analizele de sange permit numararea celulelor sangvine si dozarea diferitelor substante care circula in plasma. Pentru a le interpreta, exista doua reguli: raportarea la normele de laborator si luarea in considerare a contextului. In functie de varsta, sexul si istoria sanatatii bolnavului, concluziile nu vor fi intotdeauna aceleasi. Astfel, nivelul de colesterol de 2.80 g/l este mai putin ingrijorator in cazul unei persoane de 60 de ani, fara antecendente particulare, decat in cazul unei tinere femei care urmeaza un tratament cu pilule anticonceptionale, si al carei tata a decedat in urma unui infarct la varsta de 45 de ani. In fine, nu este cazul sa intri in panica! Fiecare rezultat anormal trebuie confirmat inainte de a va lansa in tratamente sau analize suplimentare.

Cine are nevoie de analize de sange? Chiar daca crezi ca esti perfect sanatoasa, este recomandat sa iti faci o analiza completa de sange in momentul in care ajungi la varsta adulta, macar pentru a verifica ca nu exista un exces de zahar sau de grasime in sange. Este foarte adevarat ca, daca vii dintr-o familie in care exista acest tip de probleme, aceste analize trebuie facute in mod regulat. Ulterior, vei putea face un control o data la fiecare 5 ani, in absenta unor probleme particulare. Persoanele care sufera de o boala cronica, cum este diabetul, trebuie sa isi faca aceste analize mai des si de o maniera mai regulata. In acest caz, ritmul analizelor de sange este hotarat de catre medic, in functie de dificultatile intalnite si de tratamentul necesar.

Numaratoare formulei sanguine (NFS) corespunde unei numaratori a celulelor prezente in 1 mm3 de sange: numarul de globule rosii (hematite), de globule albe (leucocite) si de plachete. Formula sanguina da proportia dintre diferitele tipuri de globule albe: polinucleare neutrofile, basofile, eosinofile, limfocite si monocite. Aceasta analiza ofera informatii, in acelasi timp, despre cantitatea de hemoglobina din interiorul globulelor rosii, despre marimea acestora din urma si despre volumul pe care acestea il ocupa in sange (VGM, CCMH, TCMH si hematocrite). Nu este necesar ca, in momentul prelevarii, pacientul sa fi postit in ajun.

Valorile normale sunt: leucocite – intre 4000 si 10 000/ mm3; hematite – intre 3.5 milioane si 5 milioane/ mm3; hemoglobina – intre 11.0 si 15.0 g/ ml; hematocrite – intre 33.0 si 50.0 %. Ce depisteaza aceasta analiza? O scadere a numarului globulelor rosii si a hemoglobinei sunt un simptom al anemiei. In schimb, un exces indica o poliglobulie. Numarul globulelor albe creste, de obicei, in cazul unei infectii bacteriale sau virale si in anumite cazuri de leucemie. Acestea scad in cazul unei rezistente scazute la agresiuni.

Viteza de sedimentare (VS) arata, in milimetri, inaltimea depozitelor de globule rosii masurata dupa una, apoi doua ore de coagulare. Intr-o eprubeta cu sange tinuta la verticala, globulele rosii se separa incet-incet de plasma, care ramane la suprafata, si se depun pe fundul eprubetei. Nici in cazul acestei analize nu este necesar sa postesti din ajun. Ce depisteaza aceasta analiza? VS-ul tinde sa creasca o data cu inaintarea in varsta. Este, deci, usor mai ridicata in cazul persoanelor in varsta. Dar o crestere anormala poate fi semnul unei inflamari (o boala reumatismala, o infectie)? Valoarea sa este in general sub 20 mm in prima ora, si sub 40 mm la sfarsitul celei de-a doua ore.

Nivelul zaharului (glicemia) din sange se masoara cel mai des pe „stomacul gol”, de preferat dimineata. Dar variatiile sale se pot evalua si dupa masa. Este vorba atunci despre „glicemie postprandiala”. Valoarea normala se situeaza intre 0.70 si 1.10 g/l. Ce depisteaza aceasta analiza? Un exces de zahar in sange indica un diabet, imediat ce nivelul depaseste 1.26 g/l, in urma mai multor prelevari. Un deficit de zahar arata o hipoglicemie care, daca este importanta, poate da nastere unei boli. Tinerea sub supraveghere a diabetului se bazeaza si pe un alt test – dozarea hemoglobinei gliceice HbA1c) – care ia in considerare echilibrul glicemiei din cele trei luni precedente analizei.

Nivelul colesterolului este legat de anumite grasimi care circula in sange. Ficatul produce cea mai mare parte a acestora, restul provine din alimentatie. Masurarea in anasmblu a colesterolului (colesterolul total) este suficienta pentru un examen de rutina. Pentru o analiza mai detaliata, se masoara substantele care transporta colesterolul in sange (lipoproteinele): HDL-urile sunt grasimile „bune”, iar LDL-urile sunt grasimile „rele”. Pentru aceasta analiza se recomanda ca pacientul sa manance o cina frugala in ajun, iar dimineata sa nu manance nimic. Valoarea normala se situeaza intre 1.50 si 2.50 g/l. Ce depisteaza aceasta analiza? Excesul de colesterol „rau” face sa creasca riscul unui accident cardio-vascular, pentru ca acesta se depune de-a lungul interiorului arterelor, sfarsind prin a le astupa. Vasele de sange din inima, creier, picioare pot fi atinse. Se recomanda o atentie sporita in cazul persoanelor cu un nivel de peste 2.50 g/l. O data cu varsta, este normal ca acest nivel sa fie usor ridicat. Cresterea poate proveni dintr-o dieta bogata in grasimi animale saturate (unt, produse de patisserie, branzeturi, mezeluri) sau dintr-o anomalie familiala. O valoare prea scazuta nu este normala si poate indica un dezechilibru hormonal.

Trigliceridele sunt grasimile prezente in sange, care provin, in principal, din alimentatie. Acestea apar mai ales in urma transformarii zaharurilor de catre ficat. Aceasta analiza se face pe „stomacul gol”. Ce depisteaza aceasta analiza? Excesul de trigliceride ameninta sanatatea inimii si arterelor, pentru ca favorizeaza formarea placilor de aterom. Acest lucru se observa in cazul consumului exagerat de zahar, alcool si tutun, precum si in cazul persoanelor obese si diabetice. Pentru unele femei, pilula anticonceptionala joaca un rol important in cresterea nivelului de trigliceride. In plus, exista niveluri excesive de origine ereditara. Valoarea normala se situeaza sub 1.60 g/l.

In cazul testelor pentru ficat, se analizeaza transaminazele – enzime continute in special de ficat, care intervin in sinteza si dezintegrarea aminoacizilor (care dau nastere proteinelor). Doua dintre transaminaze prezinta interes: SGPT-ul si SGOT-ul. Ce depisteaza aceasta analiza? Nivelul transaminazelor este crescut in cazul unei distrugeri celulare, in principal al celulelor ficatului (ciroza, hepatita etc). Cresterea SGOT-ului poate indica, de asemenea,, o distrugere a celulelor cardiace si se observa in cazul unui infarct. Normele variaza de la un laborator la altul. In general, insa, SGOT-ul se situeaza intre 5 si 80 de unitati internationale (UI), iar SGPT-ul variaza intre 5 si 26 UI.

Bilirubina este un pigment galben-maroniu care provine din degradarea hemoglobinei in sange. Este principalul constituent al bilei. Ce depisteaza aceasta analiza? In mod normal, sangele nu contine decat o foarte scazuta cantitate de bilirubina. O crestere a acesteia, care indica o boala a ficatului sau o obstructie biliara, se manifesta printr-un icter. Bilirubina totala normala are un nivel sub 10 mg/l. In cazul testelor renale, se analizeaza nivelul creatininei, care este o substanta azotata provenita din deteriorarea creatinei (un constituant al muschiului). Nivelul sau variaza in functie de varsta si sex, pentru ca depinde de masa musculara, care este mai ridicata in cazul barbatilor. In schimb, nivelul sau este foarte putin influentat de alimentatie. Ce depisteaza aceasta analiza? Atunci cand exista o insuficienta renala, nivelul de creatinina creste mult inaintea nivelului ureei. Este, deci, un indiciu pentru buna functionare a rinichiului. Valoarea normala este sub 120 ?mol/l.

Nivelul TSH-ului este masurat in cazul analizelor de tiroida. Acest hormon, numit si tireostimulina, este secretat de o mica glanda aflata in creier, hipofiza. Rolul sau este de a stimula producerea de hormoni de catre tiroida si cresterea celulelor hipofizei. Acest hormon poate fi masurat foarte pr飩s, cu ajutorul unei metode ultrasensibile. Ce depisteaza aceasta analiza? Un nivel anormal se traduce printr-o dereglare a tiroidei. O crestere a THSului indica o hipotiroidie (scadere a secretiei hormonilor tiroidieni). O diminuare arata contrariul – o hipertiroidie (adica o crestere a acestor hormoni). Valorile normale variaza de la un laborator la altul, dar de obicei se situeaza intre 0.1 si 4 mU/l.

Studiile efectuate au confirmat faptul ca prevenirea este o arma eficienta in calea imbolnavirilor. Pentru oricare dintre noi, a face controale medicale periodice inseamna , pe langa o nota buna la capitolul civilizatie, o sansa in plus pentru a avea o viata lunga si sanatoasa.

Acest articol se doreste a fi un mic indrumar pentru toti cei ce doresc sa inceapa o activitate sportiva, de orice natura, si care sunt obligati (parerea mea, care concorda cu a tuturor specialistilor) sa-si verifice starea generala a functionarii organismului.
1- Determinarea indicelui masei corporale. Indicele masei corporale= greutatea (in kg) impartita la patratul inaltimii (in metri). De exemplu: o persoana cu inaltimea de 1,80 m si greutatea de 90 kg are indicele 28. Cum se interpreteaza rezultatul: – mai putin de 20 – deficit ponderal. – de la 20 la 25 – normal. – mai mare de 25 dar mai mic de 30 – supragreutate. – mai mare de 30 – obezitate. – mai mare de 40 – obezitate grav.

2 – Determinarea adipozitatii. Adipozitatea reprezinta procentul de grasime din corp, si constituie un pericol atunci cand valorile sunt mai mari decat cele optime. Procentul de grasime care ne caracterizeaza poate fi aflat prin mai multe metode, cea mai folosita fiind metoda masurarii pliurilor de grasime subcutanata. Ea are avantajul ca nu necesita decat un caliper ( un fel de subler) si da rezultate destul de exacte. Masuratorile se fac la jumatatea fetei posterioare a bratului, sub varful omoplatului, pe marginea pectoralului (la barbati), lateral de ombilic, deasupra crestei iliace, la jumatatea fetei anterioare a coapsei si pe fata laterala a gambei, in treimea sa superioara. De obicei aceste masuratori se fac in cabinete de specialitate, dotate cu un astfel de caliper.

3 – Determinarea indicilor cardiovasculari. Frecventa cardiaca – luata dimineata, in repaus. Valori normale: 60-80 batai pe minut. Sub 60 batai pe minut = bradicardie, constituie semn de antrenare, daca persoana practica exercitiu fizic regulat. Peste 80 batai pe minut = tahicardie, semn ca din diferite motive, ce trebuie neaparat investigate, inima lucreaza neeconomic. Tensiunea arteriala, luata dimineata in repaos. Dupa cum se stie, tensiunea este data de doua valori, cea maxima si cea minima. Valori normale pentru maxima: intre 10 si 14,5. Sub 10 reprezinta hipotensiune arteriala iar peste 14,5 reprezinta hipertensiune. Valori normale pentru minima: cel mult 8,5. Peste aceasta valoare se considera hipertensiune.

4 – Cum citim analizele de sange. De obicei, cand ne facem analizele, mergem sa le citeasca doctorul, pentru ca nu prea stim ce reprezinta lista aceea de cifre si denumiri pe care o primim de la laborator. Evident ca doar doctorul ne poate spune rezultatul final, dar hai sa intelegem cat de cat aceste analize si sa ne dam seama de starea noastra de sanatate. Hemoglobina: valoarea normala este de 12-14 g la 100 ml de sange. Sub aceste valori= anemie. Glicemia (concentratia glucozei in sange). Valori normale: 60-120 mg la 100 ml de sange. Sub 60= hipoglicemie (intalnita de obicei la infometati). Peste 120= hiperglicemie, semn de diabet. Lipide totale: valori normale cuprinse intre 500-800 mg la 100 ml de sange. Colesterol. Se vorbeste de trei tipuri de valori ale colesterolului: colesterolul total (CT), colesterolul cu densitate crescuta (CDC) si colesterolul cu densitate scazuta (CDS). CDC este asa numitul colesterol „bun” (de aceea este bine cand valorile lui cresc), iar CDS este colesterolul „rau”, nefavorabil. Raportul CT/CDC nu trebuie sa fie mai mare de 5.

5 – Alte analize si valori care pot fi indicii pentru starea de sanatate: – numar de leucocite: normal 6000 – 8000 / mm3 de sange. – calcemie: valori normale 9-11 mg/ 100

Surse
Diagnosticare Colesterol

5 februarie 2012
Igiena somnului: 16 obiceiuri sanatoase pentru un somn linistit

Igiena corecta defineste orice masura care promoveaza o stare buna de sanatate.
Igiena somnului este asemenatoare igienei dentare: igiena dentara promoveaza sanatatea prin mentinerea curata a cavitatii bucale, in timp ce igiena somnului are rolul de a sustine organismul prin asigurarea unei minti si a unui corp odihnit.
Igiena dentara poate fi considerata ca facand parte din igiena somnului, intrucat ritualul premergator somnului este foarte important in obtinerea unei nopti linistite. Improspatarea si curatarea cavitatii bucale este obligatorie atat dimineata, dar si in fiecare seara inainte de culcare.

Iata cateva sfaturi utile in inbunatatirea igienei somnului:

1. Nu mergeti la culcare decat daca va este somn
Daca nu va simtiti obosit la ora de culcare, cititi o carte, ascultati muzica sau rasfoiti o revista. Optati pentru o activitate relaxanta, care sa va distraga atentia de la problemele de peste zi.

2. Daca dupa 20 de minute nu ati adormit, ridicati-va din pat
Orientati-va catre o activitate relaxanta, pe care, daca aveti posibilitatea, sa o desfasurati in alta camera. Dormitorul ar trebui sa defineasca acea camera in care mergeti sa va odihniti peste noapte si nu o camera pe care sa o frecventati atunci cand sunteti plictisit. In momentul in care va simtiti obosit, reveniti in dormitor.

3. Stabiliti o serie de activitati relaxante care sa constituie ritualul premergator somnului
Acest ritual poate sa includa o baie calda, o gustare usoara, un masaj sau cateva minute de citit.

4. Incercati sa va treziti in fiecare dimineata la aceeasi ora
Urmati programul de trezire si in weekend si in perioadele de sarbatori.

5. Evitati serile lipsite de somn
Dormiti suficient astfel incat sa va simtiti odihniti in fiecare zi.

6. Evitati „atipeala” pe parcursul zilei
Daca simtiti acut nevoia unui „pui de somn”, incercati ca acesta sa nu depaseasca ora. Nu dormiti niciodata in timpul zilei dupa ora 15:00.

7. Pastrati un program strict
Orele fixe de servire a mesei, administrarii medicamentelor sau a desfasurarii altor activitati, ajuta la mentinearea in parametri normali a ceasului biologic (sincronizeaza metabolismul, digestia si somnul).

8. Nu cititi, scrieti, mancati, vorbiti la telefon sau jucati carti in pat

9. Nu serviti produse ce contin cafeina dupa masa de pranz

10. Nu consumati bere, vin sau alte bauturi alcoolice cu 6 ore inainte de ora de culcare

11. Nu fumati si nu consumati produse pe baza de nicotina inainte de culcare

12. Nu va culcati daca va simtiti infometat
Puteti servi o portie usoara de mancare, nicidecum o masa bogata inainte de ora de culcare.

13. Evitati sa executati programe de exercitii fizice dificile cu 6 ore inainte de ora de culcare
Exercitiu fizic regulat este important, insa incercati sa il programati la ore matinale.

14. Evitati somniferele sau utilizati-le cu prudenta
Majoritatea medicilor evita sa prescrie somnifere pentru perioade mai lungi de 3 saptamani. Nu vonsumati alcool in perioadele in care administrati somnifere.

15. Incercati sa indepartati gandurile care va ingrijoreaza
Daca nu reusiti sa va distrageti atentia de la grijile zilnice, atunci incercati sa va faceti timp pe parcursul zilei pentru a rezolva sau remedia problemele care va framanta. Patul trebuie sa reprezinte un loc de odihna, nicidecum un spatiu in care sa cautam rezolvare problemelor.

16. Creati in dormitor o atmosfera linistita, intunecata si putin racoroasa
Dormitorul trebuie sa ne poarte cu gandul la o caverna; desi oamenilor acest lucru nu pare a fi prea romantic, pare sa functioneze de minune in cazul liliecilor, campioni la capitolul somn. Liliecii petrec 16 ore pe zi dormind, cel mai probabil datorita spatiilor intunecate si racoroase pe care le frecventeaza.

5 februarie 2012
Ulcer – cauze si tratament
Ce este boala ulceroasa?
Ulcerul este o excavatie (crater) la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale (prima portiune a intestinului). Boala ulceroasa se intilneste la orice virsta, dar incidenta maxima este la tineri.

Care sint cauzele ulcerului?
Stomacul secreta acid clorhidric si pepsina; in acelasi timp exista mecanisme de aparare ale mucoasei impotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru intre agresiunea acida si bariera antiacida (nu exista ulcer fara acid!). Implicati in aparitia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul continutului duodenal in stomac, alcoolul, fumatul, stresul, unele medicamente (antiinflamatoare de tipul aspirinei, diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului).
In 1983 a fost descrisa bacteria Helicobacter pylori care a fost incriminata drept factor etiologic al ulcerului.

Cind apare ulcerul?
Periodicitatea ulcerului consta in alternarea perioadelor lipsite de durere cu faze dureroase. Perioadele ulceroase au de obicei caracter sezonier, fiind accentuate primavara si toamna. Riscul de a dezvolta boala ulceroasa este de 2,5 ori mai mare la rudele de gradul I ale ulcerosilor.

Cum pot banui ca am ulcer?
Trebuie precizat faptul ca nu orice durere abdominala sugereaza ulcer. Discutia cu bolnavul constituie elementul esential in stabilirea diagnosticului. Durerea ulceroasa are caractere tipice. Localizarea durerii este de obicei epigastrica (in ‘cosul pieptului’); este de intensitate variabila, de la arsura la torsiune. Una dintre caracteristicile importante este ritmicitatea durerii sau relatia cu alimentatia (cunoscuta drept ‘mica periodiciate’). Cu cit ulcerul este situat mai aproape de esofag, cu atit durerea apare mai precoce dupa masa: in cazul ulcerului gastric durerea apare dupa 30-60 de minute de la ingestia de alimente, in cazul ulcerului duodenal la 4-5 ore postprandial: in acest caz durerea imbraca aspect de ‘foame dureroasa’ si apare cel mai frecvent noaptea, trezind pacientul din somn; acesta relateaza ameliorarea dupa ingestia de alimente. Durerea din ulcerul duodenal spre deosebire de cea din gastrita de exemplu este singura durere abdominala care se amelioreaza dupa ingestia de alimente, astfel bolnavul poate sa isi puna singur diagnosticul! Durerile nu apar dimineata la trezire.
Alte simptome sunt: varsaturile (pot calma durerea, de aceea sunt provocate uneori voluntar de catre bolnav) pirozisul, eructatiile, greturile, constipatia. Pofta de mincare este mentinuta sau chiar crescuta.

Cum se poate confirma ulcerul?
1) Examen radiologic cu bariu (sensibilitate de 90 %) – avind ca semn caracteristic nisa, care variaza de la citiva mm la citiva cm);
2) Endoscopia digestiva superioara – permitind prelevarea de biopsii, are avantajul cofirmarii caracterului benign sau malign in cazul ulcerului gastric.

Se poate ulcerul complica?
Cea mai frecventa complicatie a ulcerului gastric sau duodenal este hemoragia digestiva care se poate manifesta ca o singerare masiva: hematemeza (varsatura cu aspect de ‘zat de cafea’ sau singe proaspat) si melena (scaun ‘negru ca pacura’) care pot pune in pericol viata bolnavului; este foarte important ca medicul sa instruiasca bolnavul ulceros sa se prezinte de urgenta la spital in cazul aparitiei melenei. O alta complicatie este perforatia care genereaza peritonita acuta si reprezinta o urgenta chirurgcala; pacientul resimte o durere epigastrica violenta, cu debut brusc, agravata de orice miscare, inclusiv de respiratie. Stenoza pilorica (a orificiului dintre stomac si duoden) este caracterizata prin varsaturi abundente (alimente consumate inainte cu 1-2 zile), scadere in greutate, deshidratare.

Cum se trateaza ulcerul?
- Masuri igieno-dietetice care privesc comportamentul alimentar si dieta.
  Pacientul cu ulcer trebuie sa evite mesele abundente, recomandindu-se prinzuri reduse cantitativ si frecvente (5-6/zi). Alimentatia ulcerosului trebuie sa fie completa, bogata in toate principiile alimentare, cu evitarea consumului de alimente sau bauturi care cresc aciditatea gastrica (tot ce e acru e si acid!): supa de carne, condimente, citrice, rosii, ceapa, bauturi carbogazoase, precum si dulciurile concentrate consumate pe stomacul gol. In general, s-a renuntat la listele de alimente recomandate sau interzise, bolnavul fiind sfatuit doar sa evite mincarurile care nu-i priesc.
  Se recomanda excluderea fumatului si a consumului de alcool!
- Masuri medicamentoase:
  a) medicamente care scad secretia acida: de tipul inhibitorilor H2 (Famotidina, Nizatidina) sau inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol, Pantoprazol);
  b) medicamente care tamponeaza aciditatea – ‘pansamente gastrice’ de tipul Dicarbocalm, Maalox;
  c) tratament antibiotic de eradicare a Helicobacter pylori (tripla asociere: Clarithromicina + Amoxicilina timp de 7-10 zile, in asociere cu Omeprazol timp de 4 saptamini).Medicul de famile are obligatia de a atrage atentia pacientilor ca medicamentele antiinflamatorii (aspirirna, indometacin, diclofenac, ketoprofen) pot determina aparitia ulcerului, il pot agrava sau pot provoca hemoargii masive)!
4 februarie 2012
Uleiul de ricin – intrebuintari
Uleiul de ricin este in special cunoscut pentru proprietatile sale interne de purgativ si laxativ. De fapt, acestea sunt si intrebuintarile sale scrise pe eticheta.

Alte proprietati ale uleiului de ricin tine de intrebuintarile sale externe. Una dintre ele este aceea de hranire si hidratare a tegumentelor. O alta ar fi aceea de stimulare a cresterii parului. Hai sa vedem cateva intrebuintari ale uleiului de ricin deosebit de importante pentru frumusete.
- Negii – Uleiul de ricin poate vindeca negii, de care ne dorim atat de mult sa scapam. In acest scop, trebuie masata cu ulei de ricin portiunea de piele de doua ori pe zi, cate un sfert de ora. Trebuie ca pielea sa fie masata cu miscari circulare si energice, astfel incat uleiul sa intre cat mai bine in piele. Acelasi tratament se poate aplica si in cazul alunitelor.
- Pielea intarita si bataturile – Pentru pielea intarita de pe coate, spre exemplu, este bine sa se unga portiunea de piele cu ulei de ricin. Apoi se aplica o bucata de bumbac pe pielea inmuiata cu ulei de ricin si se tine cel putin o ora. Se repeta tratamentul in fiecare seara. Pentru bataturi sau pielea intarita de pe talpi, este bine sa se unga talpa, in special zonele afectate, cu ulei de ricin si apoi sa incaltam niste sosete de bumbac, pe care sa le tinem in picioare cel putin 2-3 ore. Se repeta de asemenea tratamentul in fiecare seara.
- Unghii mai rezistente – Pentru cele care au unghii care se exfoliaza sau rup usor, este indicat tratamentul cu ulei de ricin. Seara se da jos de pe unghii lacul si se aplica ulei de ricin pe unghii. Se sta minim o ora cu uleiul pe unghii si se maseaza in continuu. Tratamentul ar trebui urmat minim doua luni pentru rezultate.
- Gene mai lungi – Pentru cele care isi doresc gene mai lungi, salvarea este tot uleiul de ricin. Se aplica pe gene in fiecare seara inainte de culcare, iar a doua zi de dimineata se spala cu grjia fata. Dupa circa o luna, vom remarca rezultatele uimitoare. Metoda este testata si o puteti aplica cu incredere. Pentru usurinta, puteti folosi o periute de la o mascara mai veche pentru a aplica uleiul pe gene.
- Sprancene netede si lucioasa – Daca aveti probleme cu sprancenele si vi se pare ca acestea sunt cam razlete, raspunsul este tot uleiul de ricin. Acesta poate fi aplicat in fiecare seara, de preferinta tot cu o periuta mai veche pentru rimel, si dimineata trebuie sa avem grija sa ne curatam fata in profunzime. Uleiul de ricin ne va ajuta in maxim o luna sa capatam sprancene mai netede si mai egale.
- Probleme de cadere a parului – Pentru cei care au probleme cu caderea parului sau “chelie”, uleiul de ricin este o solutie la indeamana. Tratamentul pentru par presupune masarea pielii capului cu ulei de ricin din abundenta inainte de culcare timp de trei zile pe saptamana. Bineinteles, a doua zi pielea capului trebuie bine spalata si clatita.
4 februarie 2012
Colesterolul ridicat – cauze si tratament

Deseori auzim vorbindu-se de colesterol si de influenta pe care el il poate avea asupra organismului. Vedem persoane care urmeaza un regim alimentar strict si care traiesc cu permanenta grija de a masura nivelul lui. Vom avea oare si noi in viitor astfel de probleme? Ce reprezinta de fapt?

Colesterolul este un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asociatii moleculare cu proteinele (lipoproteine).

Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gaseste in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant. Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos – creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produe hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D.

Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel. Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. In final se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.

Colesterolul crescut peste valorile normale este un factor de risc important care anunta, uneori cu ani inainte, dezvoltarea unor boli cardiovasculare si cerebrale. Colesterolul se depune pe interiorul peretilor vaselor de sange formand placi de aterom si ingusteaza vasul, scazand astfel debitul de sange in teritoriul irigat de respectivul vas. De aceea nu mai ajunge suficient oxigen la tesuturi, fenomen cunoscut sub numele de ischemie. Acest lucru se intampla cu precadere tesuturilor mari consumatoare de oxigen, cum sunt creierul si inima. De aceea, colesterolul crescut este factor de risc mai ales pentru accidentul cerebral vascular si pentru cardiopatia ischemica, dar si pentru alte numeroase afectiuni.

Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mica.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate marea este de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl pentru femei. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mare.

Ce influenteaza colesterolul

In realitate, lucrurile sunt putin mai complicate, pentru ca exista un „colesterol bun” (numit HDL-colesterol) si un „colesterol rau” (numit LDL-colesterol). Riscul de aparitie al placilor de aterom depinde mai ales de raportul dintre colesterolul bun si cel rau.

De ce creste colesterolul? Exista doua mari cauze: o predispozitie mostenita genetic si alimentatia nesanatoasa. De foarte multe ori cele doua cauze coexista, adica nu numai ca exista predispozitia mostenita, dar se mostenesc si proastele obiceiuri alimentare, fapt cu grave urmari mai ales in conditiile epocii moderne, caracterizata mai degraba de sedentarism, desi isi spune „a vitezei”. Celor care imi spun ca „Bunica manca in fiecare dimineata o halca de slana si a trait 90 de ani”, eu le amintesc ca bunica respectiva, dupa acest mic dejun mergea cu furca in spinare la camp, nu mergea cu masina la birou.

Trebuie spus ca nici un aliment vegetal nu are nici un pic de colesterol. De aceea la vegetarieni riscul de crestere al colesterolului este neglijabil. Colesterol gasim numai in alimente de origine animala si cu precadere in urmatoarele trei: carnea grasa, galbenusurile de ou si smantana. Cele care se stiu predispuse sau care deja au colesterol crescut ar face bine sa elimine aceste produse din alimentatie. olesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si slanina.

Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei). Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat.

Colesterolul devine din ce in ce mai periculos pe masura ce inaintam in varsta. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare.

La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen.

Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Tratament

Respectarea unui regim alimentar strict. Acesta este recomandat de medic si consta in principal in reducerea alimentelor care contin colesterol. Aste vorba in primul rand de produsele animale.

Doua plante folosite mult drept condimente au proprietatea de a scadea semnificativ colesterolul: usturoiul si cimbrul. Dintre fructe, cel mai mult merele au acesta proprietate (un proverb englez spune: „An apple a day keeps the doctor away”.) In cazul in care regimul singur, respectat timp de trei luni, nu este suficient pentru mentinerea sub control a valorilor colesterolului este necesara prezentarea la medic pentru un consult. Dintre metodele naturiste, cel mai mare succes il are fitoterapia in aceasta privinta.
O problema neasteptat de complicata o constituie notiunea de „colesterol normal”. Potrivit conceptiei clasice, limita maxima admisa a colesterolului in sange este de 280 mg /100 ml, cu mentiunea ca intre valorile de 260 si 280 este „intervalul de atentie”: chiar daca inca nu putem vorbi de hipercolesterolemie, persoana respectiva ar face bine sa tina o dieta sanatoasa si sa repete dozarea o data la 6 luni. In ultimii ani, ca urmare a presiunii unor firme de medicamente (care vand medicamente care scad colesterolul, de regula scumpe si cu numeroase reactii adverse) s-a ajuns sa se coboare valoarea colesterolului considerata normala, astfel incat un mai mare numar de persoane sa fie invitate sa cumpere aceste pastile.

Poate cel mai important aliment care scade riscul aparitiei placilor de aterom, mai important chiar decat regimul vegetarian, este pestele. In Romania se mananca mult prea putin peste fata de cat ar trebui si fata de alte tari cu care facem mereu comparatie. Nimic nu este mai important decat consumul regulat de peste (minimum 2 kg pe saptamana) pentru mentinerea unor valori adecvate ale colesterolului. Aceasta deoarece pestele contine „colesterol bun”, care se opune asimilarii „colesterolului rau”. De aceea in materie de colesterol avem paradoxul pestelui: cu cat este mai gras (somn, somon etc) cu atat este mai sanatos. Rar am intalnit persoane carora cu adevarat sa nu le placa pestele. De obicei, principala obiectie este legata de cantitatea mare de manopera necesara prepararii. Eu imi sfatuiesc pacientii ca, de cate ori ies la un restaurant, sa deschida meniul la capitolul „preparate din peste”.

Alimente recomandate:
– Alimente cu continut scazut in grasimi saturate: uleiuri vegetale, fructe, legume, cereale, produse lactate cu continut scazut in grasimi.
– Alimente cu grasimi nesaturate: ulei de masline, ulei de soia si de floarea soarelui.
– Alimente cu cantitate scazuta de colesterol: orice alimente de origine vegetala.

Alimente nerecomandate:
– carne rosie, organe, mezeluri, oua , maioneze, creme, dulciuri rafinate.
– alimente cu continut crescut de grasimi saturate: unt, grasime, frisca, smantana, slanina

Sustinerea unei activitati fizice regulate, dar nu una care sa duca la epuizare fizica. S-ar putea face in fiecare zi o plimbare de jumatate de ora.

Reducerea greutatii corporale atunci cand colesterolul crescut este insotit si de o greutate mai mare decat cea normala. Se poate obtine prin exercitii fizice si printr-o alimentatie saraca in calorii.

Controlarea altor factori care cresc riscul cardiovascular, cum ar fi fumatul.

In concluzie, un regim bazat pe cat mai multe vegetale este binevenit, incat sfatuim pe oricine are colesterol crescut sa tina cat mai multe zile de post. Cu dezlegare la peste.

4 februarie 2012
Chist ovarian – cauze si tratament

Chisturile ovariene apar datorita procesului lunar care are loc la nivelul ovarelor: ovulatia. Chisturile sunt in marea majoritate a cazurilor formatiuni benigne de la nivelul ovarelor.

Mecanismul de formare a chisturilor ovariene
In ovar se formeaza niste foliculi, care in interior contin ovocitul – celula sexuala feminina. In mod normal, in fiecare luna, la nivelul unui ovar (drept sau stang) un folicul urmeaza un ciclu complet de dezvoltare: foliculul creste, la jumatatea perioadei elibereaza ovocitul care este preluat de trompa uterina, iar in continuare in ovar, foliculul restant – golit de continut – se transforma in corp galben si apoi se atrofiaza.

Daca foliculul nu elibereaza ovocitul, el continua sa creasca si devine o cavitate cu lichid, transformandu-se treptat intr-un chist ovarian. Chistul se poate forma insa si dupa ovulatie la nivelul corpului galben.

Dupa ani de depistari ale chisturilor ovariene, s-a ajuns la concluzia ca ele se intalnesc frecvent la femeile in perioada fertila. Un chist depistat la o femeie la menopauza pune alte probleme. Medicii au constatat ca chisturile apar mai frecvent in ovarul drept!

Tratamentul pentru chisturile ovariene
La inceput, o metoda simpla, care nu te va speria deloc, este tinerea sub observatie atenta a chistului, controale periodice la medicul ginecolog, care va depista daca chistul e in crestere sau s-a resorbit. Cele mai multe chisturi se resorb, trec neobservate, iar daca fiecare femeie tanara ar face cate o ecografie la fiecare 6 luni sau la un an, cu siguranta ca la un moment dat, multe dintre ele ar descoperi ca au un chist ovarian.

Trebuie sa ai rabdare, chisturile mici (le-ai descoperit intamplator la o ecografie) pe care nu le simti si nu-ti fac probleme, se pot si retrage.

Daca nu se resorb in 2-3 luni, evolutia chistului se poate influenta si hormonal, cu anticonceptionale.

Tratamentul depinde insa foarte mult de dimensiunile chistului, de vechimea lui, de senzatiile pe care tu le ai in acea zona inferioara a abdomenului – chisturile pot sa doara, preseaza pe organele invecinate, pot da chiar si tulburari urinare, pe langa manifestarile legate chiar de ciclu : dereglari ale menstruatiei, dureri.

Despre tratamentele hormonale:
Ovulatia apare printr-un mecanism hormonal, iar remediul cel mai rapid si logic este punerea in repaus a ovulatiei, deci anticonceptionalele. Ovulatia nu mai are loc, deci cauza care ducea la o posibila formare a chisturilor este exclusa. Evident, chisturile deja formate nu se vor retrage instantaneu, dar se previne aparitia altora si se urmareste procesul de resorbtie a celor deja existente.

Despre tratamentele chirurgicale:
Se utilizeaza pentru situatii mai grave, cu manifestari deranjante, chisturi mari, exista chiar chisturi gigant depistate foarte tarziu, sau torsiunile de ovare cu chisturi ( torsiunile sunt urgente pentru ca pot duce la necroza ovarului).
Pentru situatiile deosebite, identificate ca atare de medic si semnalate ca deranjante de catre pacienta: se poate indica tratamentul chirurgical.
Nu te speria, se extrage in general numai chistul, ovarul ramane functional. Pentru chisturile mai mici: e posibila realizarea operatiei laparoscopic (incizie foarte mica).

O problema care se rezolva numai chirurgical este torsiunea de ovar (sau de ovar cu chist sau chisturi), in care apar dureri foarte mari in partea de jos a abdomenului, in stanga sau in dreapta.

Pentru stabilirea metodei de tratament este importanta si varsta femeii, daca este la menopauza sau nu. In general pentru femeile la menopauza se indica tratamentul chirurgical.

Sunt multe femei care doresc sa afle daca exista si alte tipuri de tratamente: non-hormonale sau fara operatie.
Din punct de vedere al medicinii clasice nu stiu alte metode.

Orice alta procedura, bai de plante, ceaiuri, mai stiu si eu ce mai recomanda medicina traditionala – daca vrei sa incerci nu te poate nimeni impiedica, tu decizi! Insa ai grija sa depistezi la timp o stare critica.

Cel mai bun e controlul ginecologic periodic si cu efectuarea unei ecografii, uneori poti sa recurgi si la un tip de ecografie transvaginala, care da niste imagini mai performante (dar costa mai scump).

Chisturile – surprize neplacute si pentru femeile insarcinate?
Da, din pacate, multe femei fac o ecografie a abdomenului inferior abia cand raman insarcinate. Daca faci o ecografie in prima sau a doua luna de sarcina si medicul descopera un chist ovarian, nu dispera!

Medicul chirurg, specialist in obstetrica – ginecologie iti va spune ca, daca se intalmpla ceva neprevazut (de pilda torsiunea de ovar) el te poate opera fara probleme din trimestrul II de sarcina (doar pentru extragerea chistului).
Din luna a patra de sarcina mai mult ca sigur chistul ovarian nu se mai vede la ecografie pentru ca uterul a crescut si blocheaza imaginea. Iti spun din nou, nu te speria pentru ca exista mari sanse ca chistul sa fie resorbit daca nu este prea mare!

Daca nu apar situatii neprevazute, medicul poate alege atunci cand nasti sa ti se faca cezariana si chirurgul sa verifice ovarele, sa vada daca mai exista chistul sau nu. Daca ai chisturi, le poate extrage si pe ele odata cu efectuarea operatiei.

4 februarie 2012
Infectiile urinare

Ce sunt infectiile urinare, cum apar, de cine sunt produse, cauzele, cum se pune diagnosticul, cum le tratam – in acest articol vom raspunde la toate aceste intrebari pe care cred ca vi le-ati pus si singure daca v-ati confruntat vreodata cu o asemenea situatie.

Ce sunt infectiile urinare?
Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Pot fi boli recidivante – ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
– aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
– aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)

Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Cum apar infectiile urinare?

Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
– pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
– pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
– pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infectiile urinare?
Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Care sunt cauzele aparitiei infectiilor urinare?
Dupa cum am mentionat anterior, faptul ca uretra la femei este scurta si se afla in vecinatatea vaginului si a orificiului anal, este deja o cauza favorizanta.
In situatii de colita, constipatie cronica, afectiuni biliare – infectiile urinare sunt favorizate.

Alte situatii care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor urinare:
– litiaza renala ( calculii)
– tulburari in evacuarea urinei: spasme, staza urinara intalnita si in sarcina, obstacole pe traiectul cailor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere)
– refluxurile uretro-vezical si vezico-ureteral
– infectii genitale

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara?

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)

Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei, dar in general pot sa va dau cateva repere. Daca pe unele le regasiti in starea dumneavoastra, nu ezitati si mergeti la medic unde va fi pus diagnosticul corect, absolut necesar pentru initierea tratamentului.
Aceste repere sunt : nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Ce se intampla daca nu mergem la medic, nu facem analize si nu ne tratam corect?
Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.

Cum tratam infectiile urinare?
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii.

In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea.

Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.

4 februarie 2012
8 ceaiuri care te slăbesc şi nu te omoară

Vrei să slăbeşti şi ai nevoie de o recomandare bună pentru un ceai de slăbit care să dea şi rezultate? Află de la specialistul în api-fitoterapie, Carmen Nonn ce trebuie să conţină un ceai de slăbit bun şi pe ce perioadă este indicat să-l consumi!

Ceaiurile de slăbit sunt la mare căutare, însă trebuie să fii foarte atentă şi selectivă atunci când le alegi, deoarece ele pot să-ţi afecteze grav sănătatea. Combinaţia de plante şi durata consumului sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să ţii cont înainte de a-l cumpăra.

Plante eficiente în cura de slăbire

Potrivit Dr. Carmen Nonn medic specialist MF cu competenţe în api-fitoterapie, cele mai importante plante care trebuie să se regăsească într-un ceai de slăbit sunt:

1. Volbura şi pătlagina

Au efect laxativ, favorizând eliminarea toxinelor pe cale intestinală.

2. Ienupărul şi păpădia

Acţionează la nivelul epiteliului renal, stimulând excreţia acidului uric, a clorurilor şi a apei.

3. Sunătoarea şi pătlagina

Îţi protejează ficatul şi joacă un rol important în metabolizarea lipidelor, în neutralizarea şi eliminarea substanţelor nocive pentru organism.

4. Salvia şi păpădia

Stimuleaza secreţia biliară, contribuind la buna digestie a grăsimilor.

5. Hoodia gordonii

Este o plantă originară din deşertul Kalahari, folofista de secole de triburile nomade, aflăm de la dr. Carmen Nonn. Ea acţionează la nivelul centrului saţietăţii din hipotalamus, eliberând un compus chimic similar cu glucoza, dar de 100 de ori mai puternic care inhibă senzaţia de foame.

6. Garcinia cambogia

Este fructul unui copac care creşte în India şi Asia de sud şi acţionează eficient asupra controlului greutăţii, spune dr. Carmen Nonn. „Numeroase studii au arătat că acesta reduce apetitul, împiedică transformarea glucidelor în lipide, arde grăsimile preexistente, induce termogeneza, astfel scade greutatea corporală şi previne acumularea de lipide în ficat”, adaugă specialistul.

7. Seminţele de in

Induc senzaţia de saţietate şi reduc absorbţia grăsimilor, pentru că au un conţinut bogat de mucilagii care se depun pe suprafaţa mucoasei gastro-intestinale.

8. Cicoarea şi spirulina

Contribuie la controlul greutăţii prin scăderea apetitului, avand totodata si efect hipocolesterolemiant.

Aşadar caută combinaţiile de ceaiuri care au aceste plante. Pe lângă aceste plante, ceaiul mai poate să conţină şi altele, cum ar fi: frunze de ceai verde, frunze de senna, frunze de leuştean, ortosiphon, sânziene, rizomi de revent, fructe de anason, fructe de coriandru, rizomi de ghimbir.

Atenţie! Respectă întotdeauna dozele şi perioada recomandată de administrare care apare precizată pe ambalaj sau prospect. Nu face excese, deoarece îţi pui în pericol sănătatea!

Sfatul specialistului

Dr. Carmen Nonn medic specialist MF cu competenţe în api-fitoterapie, Laboratoarele Fares Bio Vital

„Orice cură, nu numai cea cu ceaiuri ar trebui urmată între 4-8 săptămâni, tocmai pentru ca organismul să aibă timp să se obişnuiască cu schimbările care se petrec. În principiu sunt recomandate 3-4 căni pe zi între mese. Ceaiurile care sunt destinate curei de slăbire trebuie să conţină amestecuri de plante care reglează digestia (sunt recomandate în constipaţie), au efect diuteric, laxativ, sudorific, lipolitic şi care accelerează metabolismul, sunt energizante, detoxifiante şi acţionează împotriva efectelor îmbătrânirii. De fapt, aceste ceaiuri ajută organismul să funcţioneze la cote maxime şi să renunţe uşor la tot ceea ce nu îi trebuie, adică toxine şi grăsime în exces”.

3 februarie 2012