Avortul spontan este unul dintre necazurile care pot fi preîntâmpinate. Totodată, pierderea unei sarcini este, aproape întotdeauna, atât pentru mamă, cât şi pentru restul familiei, o traumatizantă încercare a vieţii. Pentru evitarea unui asemenea nefericit eveniment, un ajutor de preţ îl oferă cunoaşterea problemelor din pricina cărora fătul poate fi expulzat prematur din uter.
Semnele cele mai frecvente ce avertizează asupra pericolului de avort sunt durerile, dispariţia semnelor de sarcină, urmate de hemoragii vaginale (la început în cantitate mică, apoi abundente, cu cheaguri), pierderea de lichid amniotic sau declanşarea unor contracţii uterine dureroase, ritmice şi regulate, de tipul celor provocate de către naştere.
Indiferent care ar fi forma sub care debutează avortul spontan, gravida trebuie să intre în alertă chiar de la primele simptome şi să nu întârzie deloc prezentarea la medic. Astfel, viaţa fătului poate fi salvată şi multe viitoare probleme de sănătate ale mamei pot fi evitate.
Bolile infecţioase, o primejdie pentru sarcină
În timpul sarcinii, bolile infecţioase cu febră pe care le suferă gravida pot provoca moartea fetusului şi eliminarea lui din uter. Cele mai periculoase afecţiuni, din această perspectivă, sunt rubeola, Chlamydia, listerioza, sifilisul, infecţia herpetică în primul trimestru al sarcinii sau toxoplasmoza. Formele de tuberculoză extra-pulmonară cu localizare osteo-articulară, cu extinderea bolii la nivelul muşchiului psoas şi coloanei vertebrale, este invalidantă la gravide şi câteodată chiar letală. Atunci când tuberculoza este contactată sau reactivată în timpul sarcinii, ea lasă urme adânci, cu afectarea infecţioasă a structurii osoase la nivelul articulaţiilor mari. Din nefericire, într-un astfel de caz, terapia medicamentoasă şi cea chirurgicală nu sunt compatibile cu sarcina.
Anomaliile structurale sau hormonale!
Anomaliile şi bolile aparatului genital feminin, cum ar fi endometrita, fibromul uterin, modificările congenitale ale uterului sau cele dobândite în urma anterioarelor chiuretaje, tumorile ovarelor sau trompelor uterine şi incontinenţa cervicală (ce provoacă dilatarea colului uterin), pot fi cauze de avort spontan. Cât priveşte sănătatea glandelor endocrine, cauzele cele mai frecvente ale pierderii sarcinii în primele luni sunt dezechilibrele hormonale, provocate de un deficit de progesteron, de secreţia excesivă de hormoni masculini, de problemele tiroidei sau de diabetul zaharat netratat.
Tratamente medicamentoase inadecvate
Medicaţia extrem de agresivă folosită în timpul perioadelor acute ale poliartritei reumatoide este contraindicată în sarcină. Din alt punct de vedere, gravele deformări osoase apărute, mai ales în zona bazinului şi a coloanei vertebrale, reprezintă un risc pentru ducerea unei sarcini la bun sfârşit.
Rarefierea substanţei minerale osoase, numită şi osteomalacie, poate cauza dificultăţi gravidelor. Pe parcursul sarcinii se poate produce depleţia de vitamina D la nivel osos, care determină deterioarea oaselor şi apariţia fracturilor, mai ales că, la gravide, greutatea corpului sporeşte de la lună la lună. Consumul dublu de nutrienţi, al mamei şi al fătului, diminuează rezervele de calciu şi vitamina D. Din acest motiv, este recomandat consumul de alimente bogate în calciu, mineral ce asigură osului o structură rezistentă. Viitoarele mame care au obiceiuri alimentare vegane (caracterizate de lipsa oricărui produs de origine animală) îşi vor anunţa medicul, pentru a realiza o prevenţie eficientă a carenţelor.
Formele uşoare ale poliomielitei, când apar doar deformări ale structurii osoase la nivelul extremităţiilor picioarelor sau la nivelul coloanei vertebrale, sunt cele mai fericite cazuri, în care naşterea se poate realiza prin cezariană. Însă, cazurile grave ale poliomielitei impun contraindicaţia sarcinii şi naşterii, datorită unor complicaţii precum cifoscoliozele, scurtarea membrelor, paralizii, îngustări şi prăbuşiri ale pelvisului. O problemă în graviditate o constituie şi boala oaselor de sticlă. Numită şi osteogeneză imperfectă, ea apare datorită unor anomalii de structură a colagenului din oase, care cauzează fracturi ce apar chiar de la primii paşi. Este subînţeles că o sarcină afectează şi mai mult structura oricum fragilă a oaselor persoanei afectate. Pe de altă parte, fracturile vertebrale sau pelviene, frecvente la gravidele obeze pot ridica semne de întrebare asupra posibilităţii păstrării sarcinii.
Traumatismele, patologia cronică, vârsta şi substanţele nocive
Factorii traumatici, precum loviturile abdominale, călătoriile cu un mijloc de transport pe un drum accidentat sau chiar raporturile sexuale în exces pot să determine pierderea sarcinii. Odată cu înaintarea în etate scade şi capacitatea femeii de a păstra sarcina, astfel că, la femeile în vârstă de peste 40 de ani, circa un sfert dintre sarcini se finalizează prin avort. Bolile renale cronice, hipertensiunea arterială, anemiile severe, carenţele proteice sau vitaminice sau lipsurile de acid folic pot face dificilă continuarea unei sarcini până la capăt. Obiceiuri precum consumul de alcool, fumatul, consumul de stupefiante pot să cauzeze moartea fătului sau o declanşare prematură a contracţiilor uterine.
