Malling.ro Blog

Etichetă: tratament

Epilepsia (cauze, simptome, tratament)
Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prevenire
Cauze

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
– traumatismele craniene
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale
– accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
– traumatismele craniene
– accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– boala Alzheimer
– abuzul de bauturi alcoolice
– abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
– partiale
– generalizate

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
– istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
– traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
– accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– intoxicatia cu plumb
– intoxicatia alimentara
– expunerea la fumuri toxice
– tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
– abuzul de droguri
– convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
– boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
– dureri de cap cu caracter de migrena
– spasme musculare
– ticuri
– tulburari de somn
– convulsii psihogenice
– intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
– febra
– anumite medicamente
– dezechilibre electrolitice
– inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
5 februarie 2012
Epilepsia (cauze, simptome, tratament)
Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prevenire
Cauze

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
– traumatismele craniene
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale
– accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
– traumatismele craniene
– accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– boala Alzheimer
– abuzul de bauturi alcoolice
– abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
– partiale
– generalizate

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
– istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
– traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
– accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– intoxicatia cu plumb
– intoxicatia alimentara
– expunerea la fumuri toxice
– tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
– abuzul de droguri
– convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
– boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
– dureri de cap cu caracter de migrena
– spasme musculare
– ticuri
– tulburari de somn
– convulsii psihogenice
– intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
– febra
– anumite medicamente
– dezechilibre electrolitice
– inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
5 februarie 2012
Colesterolul ridicat – cauze si tratament

Deseori auzim vorbindu-se de colesterol si de influenta pe care el il poate avea asupra organismului. Vedem persoane care urmeaza un regim alimentar strict si care traiesc cu permanenta grija de a masura nivelul lui. Vom avea oare si noi in viitor astfel de probleme? Ce reprezinta de fapt?

Colesterolul este un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asociatii moleculare cu proteinele (lipoproteine).

Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gaseste in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant. Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos – creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produe hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D.

Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel. Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. In final se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.

Colesterolul crescut peste valorile normale este un factor de risc important care anunta, uneori cu ani inainte, dezvoltarea unor boli cardiovasculare si cerebrale. Colesterolul se depune pe interiorul peretilor vaselor de sange formand placi de aterom si ingusteaza vasul, scazand astfel debitul de sange in teritoriul irigat de respectivul vas. De aceea nu mai ajunge suficient oxigen la tesuturi, fenomen cunoscut sub numele de ischemie. Acest lucru se intampla cu precadere tesuturilor mari consumatoare de oxigen, cum sunt creierul si inima. De aceea, colesterolul crescut este factor de risc mai ales pentru accidentul cerebral vascular si pentru cardiopatia ischemica, dar si pentru alte numeroase afectiuni.

Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mica.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate marea este de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl pentru femei. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mare.

Ce influenteaza colesterolul

In realitate, lucrurile sunt putin mai complicate, pentru ca exista un „colesterol bun” (numit HDL-colesterol) si un „colesterol rau” (numit LDL-colesterol). Riscul de aparitie al placilor de aterom depinde mai ales de raportul dintre colesterolul bun si cel rau.

De ce creste colesterolul? Exista doua mari cauze: o predispozitie mostenita genetic si alimentatia nesanatoasa. De foarte multe ori cele doua cauze coexista, adica nu numai ca exista predispozitia mostenita, dar se mostenesc si proastele obiceiuri alimentare, fapt cu grave urmari mai ales in conditiile epocii moderne, caracterizata mai degraba de sedentarism, desi isi spune „a vitezei”. Celor care imi spun ca „Bunica manca in fiecare dimineata o halca de slana si a trait 90 de ani”, eu le amintesc ca bunica respectiva, dupa acest mic dejun mergea cu furca in spinare la camp, nu mergea cu masina la birou.

Trebuie spus ca nici un aliment vegetal nu are nici un pic de colesterol. De aceea la vegetarieni riscul de crestere al colesterolului este neglijabil. Colesterol gasim numai in alimente de origine animala si cu precadere in urmatoarele trei: carnea grasa, galbenusurile de ou si smantana. Cele care se stiu predispuse sau care deja au colesterol crescut ar face bine sa elimine aceste produse din alimentatie. olesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si slanina.

Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei). Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat.

Colesterolul devine din ce in ce mai periculos pe masura ce inaintam in varsta. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare.

La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen.

Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Tratament

Respectarea unui regim alimentar strict. Acesta este recomandat de medic si consta in principal in reducerea alimentelor care contin colesterol. Aste vorba in primul rand de produsele animale.

Doua plante folosite mult drept condimente au proprietatea de a scadea semnificativ colesterolul: usturoiul si cimbrul. Dintre fructe, cel mai mult merele au acesta proprietate (un proverb englez spune: „An apple a day keeps the doctor away”.) In cazul in care regimul singur, respectat timp de trei luni, nu este suficient pentru mentinerea sub control a valorilor colesterolului este necesara prezentarea la medic pentru un consult. Dintre metodele naturiste, cel mai mare succes il are fitoterapia in aceasta privinta.
O problema neasteptat de complicata o constituie notiunea de „colesterol normal”. Potrivit conceptiei clasice, limita maxima admisa a colesterolului in sange este de 280 mg /100 ml, cu mentiunea ca intre valorile de 260 si 280 este „intervalul de atentie”: chiar daca inca nu putem vorbi de hipercolesterolemie, persoana respectiva ar face bine sa tina o dieta sanatoasa si sa repete dozarea o data la 6 luni. In ultimii ani, ca urmare a presiunii unor firme de medicamente (care vand medicamente care scad colesterolul, de regula scumpe si cu numeroase reactii adverse) s-a ajuns sa se coboare valoarea colesterolului considerata normala, astfel incat un mai mare numar de persoane sa fie invitate sa cumpere aceste pastile.

Poate cel mai important aliment care scade riscul aparitiei placilor de aterom, mai important chiar decat regimul vegetarian, este pestele. In Romania se mananca mult prea putin peste fata de cat ar trebui si fata de alte tari cu care facem mereu comparatie. Nimic nu este mai important decat consumul regulat de peste (minimum 2 kg pe saptamana) pentru mentinerea unor valori adecvate ale colesterolului. Aceasta deoarece pestele contine „colesterol bun”, care se opune asimilarii „colesterolului rau”. De aceea in materie de colesterol avem paradoxul pestelui: cu cat este mai gras (somn, somon etc) cu atat este mai sanatos. Rar am intalnit persoane carora cu adevarat sa nu le placa pestele. De obicei, principala obiectie este legata de cantitatea mare de manopera necesara prepararii. Eu imi sfatuiesc pacientii ca, de cate ori ies la un restaurant, sa deschida meniul la capitolul „preparate din peste”.

Alimente recomandate:
– Alimente cu continut scazut in grasimi saturate: uleiuri vegetale, fructe, legume, cereale, produse lactate cu continut scazut in grasimi.
– Alimente cu grasimi nesaturate: ulei de masline, ulei de soia si de floarea soarelui.
– Alimente cu cantitate scazuta de colesterol: orice alimente de origine vegetala.

Alimente nerecomandate:
– carne rosie, organe, mezeluri, oua , maioneze, creme, dulciuri rafinate.
– alimente cu continut crescut de grasimi saturate: unt, grasime, frisca, smantana, slanina

Sustinerea unei activitati fizice regulate, dar nu una care sa duca la epuizare fizica. S-ar putea face in fiecare zi o plimbare de jumatate de ora.

Reducerea greutatii corporale atunci cand colesterolul crescut este insotit si de o greutate mai mare decat cea normala. Se poate obtine prin exercitii fizice si printr-o alimentatie saraca in calorii.

Controlarea altor factori care cresc riscul cardiovascular, cum ar fi fumatul.

In concluzie, un regim bazat pe cat mai multe vegetale este binevenit, incat sfatuim pe oricine are colesterol crescut sa tina cat mai multe zile de post. Cu dezlegare la peste.

4 februarie 2012
Chist ovarian – cauze si tratament

Chisturile ovariene apar datorita procesului lunar care are loc la nivelul ovarelor: ovulatia. Chisturile sunt in marea majoritate a cazurilor formatiuni benigne de la nivelul ovarelor.

Mecanismul de formare a chisturilor ovariene
In ovar se formeaza niste foliculi, care in interior contin ovocitul – celula sexuala feminina. In mod normal, in fiecare luna, la nivelul unui ovar (drept sau stang) un folicul urmeaza un ciclu complet de dezvoltare: foliculul creste, la jumatatea perioadei elibereaza ovocitul care este preluat de trompa uterina, iar in continuare in ovar, foliculul restant – golit de continut – se transforma in corp galben si apoi se atrofiaza.

Daca foliculul nu elibereaza ovocitul, el continua sa creasca si devine o cavitate cu lichid, transformandu-se treptat intr-un chist ovarian. Chistul se poate forma insa si dupa ovulatie la nivelul corpului galben.

Dupa ani de depistari ale chisturilor ovariene, s-a ajuns la concluzia ca ele se intalnesc frecvent la femeile in perioada fertila. Un chist depistat la o femeie la menopauza pune alte probleme. Medicii au constatat ca chisturile apar mai frecvent in ovarul drept!

Tratamentul pentru chisturile ovariene
La inceput, o metoda simpla, care nu te va speria deloc, este tinerea sub observatie atenta a chistului, controale periodice la medicul ginecolog, care va depista daca chistul e in crestere sau s-a resorbit. Cele mai multe chisturi se resorb, trec neobservate, iar daca fiecare femeie tanara ar face cate o ecografie la fiecare 6 luni sau la un an, cu siguranta ca la un moment dat, multe dintre ele ar descoperi ca au un chist ovarian.

Trebuie sa ai rabdare, chisturile mici (le-ai descoperit intamplator la o ecografie) pe care nu le simti si nu-ti fac probleme, se pot si retrage.

Daca nu se resorb in 2-3 luni, evolutia chistului se poate influenta si hormonal, cu anticonceptionale.

Tratamentul depinde insa foarte mult de dimensiunile chistului, de vechimea lui, de senzatiile pe care tu le ai in acea zona inferioara a abdomenului – chisturile pot sa doara, preseaza pe organele invecinate, pot da chiar si tulburari urinare, pe langa manifestarile legate chiar de ciclu : dereglari ale menstruatiei, dureri.

Despre tratamentele hormonale:
Ovulatia apare printr-un mecanism hormonal, iar remediul cel mai rapid si logic este punerea in repaus a ovulatiei, deci anticonceptionalele. Ovulatia nu mai are loc, deci cauza care ducea la o posibila formare a chisturilor este exclusa. Evident, chisturile deja formate nu se vor retrage instantaneu, dar se previne aparitia altora si se urmareste procesul de resorbtie a celor deja existente.

Despre tratamentele chirurgicale:
Se utilizeaza pentru situatii mai grave, cu manifestari deranjante, chisturi mari, exista chiar chisturi gigant depistate foarte tarziu, sau torsiunile de ovare cu chisturi ( torsiunile sunt urgente pentru ca pot duce la necroza ovarului).
Pentru situatiile deosebite, identificate ca atare de medic si semnalate ca deranjante de catre pacienta: se poate indica tratamentul chirurgical.
Nu te speria, se extrage in general numai chistul, ovarul ramane functional. Pentru chisturile mai mici: e posibila realizarea operatiei laparoscopic (incizie foarte mica).

O problema care se rezolva numai chirurgical este torsiunea de ovar (sau de ovar cu chist sau chisturi), in care apar dureri foarte mari in partea de jos a abdomenului, in stanga sau in dreapta.

Pentru stabilirea metodei de tratament este importanta si varsta femeii, daca este la menopauza sau nu. In general pentru femeile la menopauza se indica tratamentul chirurgical.

Sunt multe femei care doresc sa afle daca exista si alte tipuri de tratamente: non-hormonale sau fara operatie.
Din punct de vedere al medicinii clasice nu stiu alte metode.

Orice alta procedura, bai de plante, ceaiuri, mai stiu si eu ce mai recomanda medicina traditionala – daca vrei sa incerci nu te poate nimeni impiedica, tu decizi! Insa ai grija sa depistezi la timp o stare critica.

Cel mai bun e controlul ginecologic periodic si cu efectuarea unei ecografii, uneori poti sa recurgi si la un tip de ecografie transvaginala, care da niste imagini mai performante (dar costa mai scump).

Chisturile – surprize neplacute si pentru femeile insarcinate?
Da, din pacate, multe femei fac o ecografie a abdomenului inferior abia cand raman insarcinate. Daca faci o ecografie in prima sau a doua luna de sarcina si medicul descopera un chist ovarian, nu dispera!

Medicul chirurg, specialist in obstetrica – ginecologie iti va spune ca, daca se intalmpla ceva neprevazut (de pilda torsiunea de ovar) el te poate opera fara probleme din trimestrul II de sarcina (doar pentru extragerea chistului).
Din luna a patra de sarcina mai mult ca sigur chistul ovarian nu se mai vede la ecografie pentru ca uterul a crescut si blocheaza imaginea. Iti spun din nou, nu te speria pentru ca exista mari sanse ca chistul sa fie resorbit daca nu este prea mare!

Daca nu apar situatii neprevazute, medicul poate alege atunci cand nasti sa ti se faca cezariana si chirurgul sa verifice ovarele, sa vada daca mai exista chistul sau nu. Daca ai chisturi, le poate extrage si pe ele odata cu efectuarea operatiei.

4 februarie 2012
Terapia cu ulei

Terapia cu ulei este benefica in tratamentul unei game variate de afectiuni

NATURAL. Aceasta terapie poate fi folosita in tratamentul inflamatiilor venelor, anemiei cronice, paraliziei, eczemelor, umflaturilor, tulburarilor gastrointestinal, tulburarilor inimii, cancerului sau durerilor articulare. Priviti reflexul copiilor mici de a-si suge degetul – face parte din instinctul de conservare. Sarcina acestui reflex este de a produce mari cantitati de saliva, care are efect antibacterian.

Terapeutic. Probabil de aici a luat medicina populara ideea unei terapii care foloseste un mecanism similar – daca tinem ulei vegetal in cavitatea bucala timp de aproximativ 30 de minute, vom obtine un efect terapeutic. Cantitatea de sange care circula prin cavitatea bucala in 30 de minute este de aproximativ 3,5-4 litri. Uleiul vegetal are calitati absorbante, deci etoda este folosita pentru absortia substantelor toxice din organism cu ajutorul uleiului.

Tehnica. Metoda este simpla, nedureroasa si inofensiva. Multe generatii de tamaduitori siberieni o foloseau cu rezultate bune. Pasii acestei proceduri sunt urmatorii: terapia trebuie efectuata pe stomacul gol, dimineata sau seara, inainte de culcare (la trei-patru ore dupa ultima masa).

Nu folositi mai mult de lingura de ulei de floarea-soarelui sau de alune. Acesta trebuie tinut in partea din fata a cavitatii bucale si trebuie imitata sugerea unei bomboane timp de 25-30 de minute. Procesul nu trebuie sa fie foarte intens. Uleiul se va ingrosa la inceput si apoi va deveni mai lichid si de culoare alba. Scuipati uleiul dupa procedura – nu trebuie inghitit, deoarece contine substante ce pot cauza multe boli.

Efecte. Metoda poate fi folosita cat de des este nevoie. In cele din urma va veti simti energic, odihnit si calm. Va veti redobandi somnul si memoria. Bolile acute se vor vindeca relativ repede (doua-trei saptamani). Terapia facuta corect va avea efecte evidente, precum: mai multa energie la trezire, un apetit mai bun si senzatia de prospetime.

Durata terapiei. Pe baza starii de sanatate, puteti lua singuri decizia in legatura cu durata terapiei. Persoanele sanatoase si copiii, pot folosi metoda timp de doua saptamani ca masura de prevenire. Aceasta nu numai ca va preveni bolile descrise mai sus, dar va inlatura si metalele grele toxice care se afla in corpul nostru. Metoda da cele mai bune rezultate daca este folosita zilnic, timp de una-sase luni.

2 februarie 2012
Astmul la copii
Incidenta astmului capata din ce in ce mai multa amploare in randul copiilor. Acesta este o boala de tip cronic, care se manifesta toata viata, insa simptomele si crizele astmatice pot fi tinute eficient sub control cu un tratament adecvat. Astmul este greu de diagnosticat la copii fiind adesea confundat cu alte afectiuni respiratorii sau chiar cu o raceala usoara.

Ce este astmul?

Astmul este o boala respiratorie care se manifesta prin episoade frecvente in care caile aeriene se ingusteaza, iar copilul are dificultati in a mai respira. Ea este cea mai comuna boala cronica la copii si apare in special inca din primul an de viata.

Care sunt cauzele astmului infantil?
- infectii respiratorii (infectii virale, cu fungi, bacterii sau paraziti);
- alergeni (tot ce poate cauza alergii unui copil, de la mancare, praf, mucegai, polen etc);
- substante iritante (asa cum este tricloramina din piscinele acoperite in care fac copiii sub 2 ani fac lectii de inot, dar si alte chimicale, din aer din parfumuri, detergenti, etc);
- schimbari de temperatura bruste (atacurile astmatice sunt asociate cu schimbarile de vreme si calitatea aerului – umiditatea, temperatura etc.);
  - factori emotionali;
  - boala de reflux gastroesofagian (simptom al arsurilor la stomac);
  - inflamarea cailor respiratorii superioare (caile nazale, sinusurile etc.);
  - acetaminofenul (studii recente au descoperit o legatura de cauzalitate intre aceasta substanta si astm);
  - exercitiile fizice (in unele cazuri, efortul fizic poate declansa crize astmatice si chiar dezvolta cronicitatea bolii).
  Factori de risc pentru astm la copii
  - predispozitia la diverse alergii;
  - istoric familial cu astm;
  - infectii respiratorii frecvente;
  - greutate mica la nastere;
  - expunerea la fumul de tigara in sarcina si dupa nastere;
  - cresterea in conditii de viata precare;
  - sexul masculin;
  - nasterea prin cezariana.
  De ce apare astmul atat de des la copii?
  
  Nu exista o explicatie clara pentru care astmul apare din ce in ce mai des la copii si de ce incidenta este in continua crestere in cazul acestora.
  
  Totusi, expertii sustin ca micutii sunt adesea expusi la factori alergenici ca poluarea aerului, praful, precum si la fum de tigara. Toti acesti factori faviorizeaza aparitia astmului la copii, deoarece sistemul imunitar al copiilor nu este extrem de puternic pentru a le face fata.
  
  Unele studii au evidentiat si faptul ca mamele alapteaza din ce in ce mai putin copiii in zilele noastre, privandu-i de o multime de substante si elemente unice din laptele matern care i-ar ajuta sa isi fortifice mai bine sistemul imunitar si sa dezvolte anticorpi pentru a combate riscurile.
  
  Simptome frecvente de astm la copii
  - tuse frecventa;
  - lipsa de energie in cursul zilei si mai ales la joaca;
  - respiratie accelerata;
  - dureri in piept;
  - sunet de fluieraturi atunci cand inspira/expira;
  - lipsa de aer in timpul respiratiei, imposibilitatea de a respira;
  - respiratie greoaie;
  - presiune la nivelul gatului sau pieptului;
  - stare apatica si letargica.
  Trebuie sa stii ca simptomele astmului variaza de la un copil la altul si in functie de gradul de severitate al bolii. Retine ca nu orice copil care tuseste, respira greu sau are o infectie respiratorie are astm.
  
  La copiii sub 5 ani cel mai frecvent simptom de astm poate fi chiar o raceala comuna.
  
  Cum se pune diagnosticul de astm la copii?
  
  Astma este una dintre bolile destul de greu de diagnosticat la copii. Afectiunea poate fi diagnosticata in special pe baza:
  - istoricului medical al copilului;
  - simptomelor;
  - examenului fizic (ascultarea inimii si a plamanilor);
  - testelor si analizelor (copilul poate fi supus scanerului cu raze X la plamani).
  Tratamentul astmului la copii
  
  Astmul este o boala cronica care nu poate fi vindecata complet. Scopul tratamentului este de a ameliora simptomele, de a preveni crizele astmatice si de a preveni pe cat posibil cronicizarea bolii.
  
  Exista 2 tipuri de tratamente pentru astm:
  - medicatia de control;
1 februarie 2012
Abcesul perianal la copii

Abcesul perianal este o infectie cauzata de colectarea de puroi sub piele, in zona anusului. Este cel mai des intalnit la nou-nascuti, dar se manifesta si la adulti.

Spre deosebire de abcesul perirectal, unde colectarea puroiului are loc in tesuturile din profunzime, in aceeasi zona, cel perianal se formeaza de obicei langa anus, la suprafata tesutului cutanat si are aspect acneic.

La nou-nascuti, abcesul perianal este intalnit cel mai des la baietei, care sunt mai predispusi la aceasta afectiuni mai ales pana la varsta de doi ani.

Abcesele perianale se manifesta la copii cu acelasi specific ca si la adulti, insa afectiunea este mult mai des intalnita in medicina pediatrica. Tratamentul cel mai frecvent este drenarea puroiului printr-o incizie, insa pot fi administrate si antibiotice atunci cand infectia este puternica.

Cauze si factori de risc

Cele mai multe abcese perianale se dezvolta spontan la copii sanatosi si nu mai pun probleme dupa tratament. In cazul copiilor de varsta scolara, abcesul perianal este insa asociat cu inflamatii ale intestinului (IBD) sau cu probleme de imunitate.

In cazul nou-nascutilor, abcesul perianal poate fi prezent la nastere, insa inflamatia devine evidenta abia dupa cateva saptamani sau luni. Cauza este o fistula (canal care face legatura intre tesuturile profunde si cel cutanat). Inflamatia poate porni si de la deformatii ale valvulelor lui Morgagni situate in canalul anal.

Cauzele cele mai frecvente la copiii mai mari sunt cele infectioase. Dintre germenii florei intestinale, cei care contribuie la dezvoltarea abceselor perianale cel mai frecvent sunt:

    * Escherichia coli;
    * stafilococ;
    * Pseudomonas;
    * Clostridium perfringens;
    * bacilul Koch.

Traumatismele, colita ulcerativa si carcinoamele sunt cauze neinfectioase, intalnite insa mult mai rar la copii.

Factorii de risc pentru formarea unui abces perianal sunt:

    * boala Chron;
    * HIV/SIDA;
    * tratamentele medicale care suprima sistemul imunitar;
    * trauma cauzata de introducerea de obiecte straine in anus (termometru etc.).

Simptome ale abcesului perianal

Primul simptom este durerea anala, care este mai intai prezenta la defecatie, apoi poate deveni permanenta si se poate intinde la toata zona fesiera.

Febra si transpiratiile nocturne sunt alte simptome care sunt urmate apoi de tulburari ale tranzitului intestinal. Parintii nou-nascutilor pot observa ca regiunea anala a bebelusului este rosie, calda si micutul tipa de durere atunci cand este atinsa.

Unele abcese perianale nu necesita tratament chirurgical, deoarece drenarea puroiului se produce in mod natural, prin formarea unei fistule. Micutul trebuie insa dus intotdeauna la un medic de specialitate, care se poate asigura de riscul redus al aparitiei complicatiilor.

Netratat, un abces perianal se poate transforma intr-o infectie care pune in pericol viata copilului, iar in unele cazuri poate provoca septicemie si moarte.

Tratamentul unui abces perianal la copii

Unele abcese perianale se pot vindeca de la sine, in urma drenarii puroiului in mod natural. Vindecarea incompleta este uneori isotita de formarea de fistule, care pot necesita o interventie chirurgicala (fistulotomie).

Atunci cand este necesar tratamentul chirurgical, copilul este anesteziat local, iar medicul face o incizie prin care dreneaza puroiul. Ameliorarea simptomelor poate fi imediata dupa drenare, iar abcesul este lasat deschis pentru a se drena complet.

Daca micutul tau a suferit interventia chirurgicala in perioada in care mai poarta inca scutece, acestea trebuie schimbate de fiecare data cand sunt udate, iar zona trebuie spalata doar cu apa. Baile calde pot favoriza drenajul si amelioreaza simptomele in cazul unor copii.

Abcesul se inchide in mod natural dupa cateva zile, dar este recomandata o vizita la specialist, care poate determina daca au aparut fistule si daca acestea necesita tratament suplimentar.

Antibioticele sunt recomandate doar in cazul copiilor al caror organism nu lupta in mod eficient cu infectia, dar nu sunt necesare in cele mai multe cazuri.

1 februarie 2012
Cum sa nu devenim obezi

Cum sa nu devenim obezi

Obezitatea nu este o doar o simplă afecţiune, este un adevărat pericol pentru sănătate. Cancerul, bolile cardiace, diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială, bolile hepatice, afecţiunile vezicii biliare şi apneea de somn sunt câteva dintre complicaţiile obezităţii.

Iată ce reguli să respecţi ca să nu devii obez:
1. Legumele şi fructele, în afara faptului că au puţine calorii, furnizează organismului vitaminele necesare, mai ales în cura de slăbire. Consumă cât mai multe citrice, mere, nectarine, care au mai puţine calorii decât strugurii sau bananele.
2. Nu sări peste micul dejun, la care poţi consuma lapte degresat cu cereale integrale.
3. Alege iaurt şi brânză degresate, în locul caşcavalului sau a brânzei topite, care au mai multe calorii.
4. Consumă carne slabă, de peşte şi de pui. Evită mâncarea prăjită în ulei sau untură.
5. Alege supele cu legume şi piept de pui. Evită ciorbele drese cu smântână.
6. Evită alimentele bogate în grăsimi: produsele de patiserie, de fast-food, lactatele nedegresate, untul, margarina, maioneza, sosurile, carnea roşie, îngheţata, prăjiturile, foietajele şi afumăturile.
7. Citeşte eticheta alimentelor, pentru a afla câte calorii şi grăsimi conţin.
8. Bea cât mai multă apă plată şi sucuri naturale (exclus băuturi carbogazoase), care, în afara beneficiilor pentru sănătate, „taie” pofta de mâncare.
Sursa: Realitatea.net

31 ianuarie 2012