Malling.ro Blog

Etichetă: simptome

Epilepsia (cauze, simptome, tratament)
Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prevenire
Cauze

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
– traumatismele craniene
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale
– accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
– traumatismele craniene
– accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– boala Alzheimer
– abuzul de bauturi alcoolice
– abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
– partiale
– generalizate

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
– istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
– traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
– accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– intoxicatia cu plumb
– intoxicatia alimentara
– expunerea la fumuri toxice
– tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
– abuzul de droguri
– convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
– boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
– dureri de cap cu caracter de migrena
– spasme musculare
– ticuri
– tulburari de somn
– convulsii psihogenice
– intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
– febra
– anumite medicamente
– dezechilibre electrolitice
– inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
5 februarie 2012
Epilepsia (cauze, simptome, tratament)
Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prevenire
Cauze

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
– traumatismele craniene
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale
– accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
– traumatismele craniene
– accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– boala Alzheimer
– abuzul de bauturi alcoolice
– abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
– partiale
– generalizate

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
– istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
– traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
– accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– intoxicatia cu plumb
– intoxicatia alimentara
– expunerea la fumuri toxice
– tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
– abuzul de droguri
– convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
– boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
– dureri de cap cu caracter de migrena
– spasme musculare
– ticuri
– tulburari de somn
– convulsii psihogenice
– intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
– febra
– anumite medicamente
– dezechilibre electrolitice
– inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
5 februarie 2012
Avortul spontan: 4 factori de risc

Avortul spontan este unul dintre necazurile care pot fi preîntâmpinate. Totodată, pierderea unei sarcini este, aproape întotdeauna, atât pentru mamă, cât şi pentru restul familiei, o traumatizantă încercare a vieţii. Pentru evitarea unui asemenea nefericit eveniment, un ajutor de preţ îl oferă cunoaşterea problemelor din pricina cărora fătul poate fi expulzat prematur din uter.

Semnele cele mai frecvente ce avertizează asupra pericolului de avort sunt durerile, dispariţia semnelor de sarcină, urmate de hemoragii vaginale (la început în cantitate mică, apoi abundente, cu cheaguri), pierderea de lichid amniotic sau declanşarea unor contracţii uterine dureroase, ritmice şi regulate, de tipul celor provocate de către naştere.

Indiferent care ar fi forma sub care debutează avortul spontan, gravida trebuie să intre în alertă chiar de la primele simptome şi să nu întârzie deloc prezentarea la medic. Astfel, viaţa fătului poate fi salvată şi multe viitoare probleme de sănătate ale mamei pot fi evitate.

Bolile infecţioase, o primejdie pentru sarcină

În timpul sarcinii, bolile infecţioase cu febră pe care le suferă gravida pot provoca moartea fetusului şi eliminarea lui din uter. Cele mai periculoase afecţiuni, din această perspectivă, sunt rubeola, Chlamydia, listerioza, sifilisul, infecţia herpetică în primul trimestru al sarcinii sau toxoplasmoza. Formele de tuberculoză extra-pulmonară cu localizare osteo-articulară, cu extinderea bolii la nivelul muşchiului psoas şi coloanei vertebrale, este invalidantă la gravide şi câteodată chiar letală. Atunci când tuberculoza este contactată sau reactivată în timpul sarcinii, ea lasă urme adânci, cu afectarea infecţioasă a structurii osoase la nivelul articulaţiilor mari. Din nefericire, într-un astfel de caz, terapia medicamentoasă şi cea chirurgicală nu sunt compatibile cu sarcina.

Anomaliile structurale sau hormonale!

Anomaliile şi bolile aparatului genital feminin, cum ar fi endometrita, fibromul uterin, modificările congenitale ale uterului sau cele dobândite în urma anterioarelor chiuretaje, tumorile ovarelor sau trompelor uterine şi incontinenţa cervicală (ce provoacă dilatarea colului uterin), pot fi cauze de avort spontan. Cât priveşte sănătatea glandelor endocrine, cauzele cele mai frecvente ale pierderii sarcinii în primele luni sunt dezechilibrele hormonale, provocate de un deficit de progesteron, de secreţia excesivă de hormoni masculini, de problemele tiroidei sau de diabetul zaharat netratat.

Tratamente medicamentoase inadecvate

Medicaţia extrem de agresivă folosită în timpul perioadelor acute ale poliartritei reumatoide este contraindicată în sarcină. Din alt punct de vedere, gravele deformări osoase apărute, mai ales în zona bazinului şi a coloanei vertebrale, reprezintă un risc pentru ducerea unei sarcini la bun sfârşit.

Rarefierea substanţei minerale osoase, numită şi osteomalacie, poate cauza dificultăţi gravidelor. Pe parcursul sarcinii se poate produce depleţia de vitamina D la nivel osos, care determină deterioarea oaselor şi apariţia fracturilor, mai ales că, la gravide, greutatea corpului sporeşte de la lună la lună. Consumul dublu de nutrienţi, al mamei şi al fătului, diminuează rezervele de calciu şi vitamina D. Din acest motiv, este recomandat consumul de alimente bogate în calciu, mineral ce asigură osului o structură rezistentă. Viitoarele mame care au obiceiuri alimentare vegane (caracterizate de lipsa oricărui produs de origine animală) îşi vor anunţa medicul, pentru a realiza o prevenţie eficientă a carenţelor.

Formele uşoare ale poliomielitei, când apar doar deformări ale structurii osoase la nivelul extremităţiilor picioarelor sau la nivelul coloanei vertebrale, sunt cele mai fericite cazuri, în care naşterea se poate realiza prin cezariană. Însă, cazurile grave ale poliomielitei impun contraindicaţia sarcinii şi naşterii, datorită unor complicaţii precum cifoscoliozele, scurtarea membrelor, paralizii, îngustări şi prăbuşiri ale pelvisului. O problemă în graviditate o constituie şi boala oaselor de sticlă. Numită şi osteogeneză imperfectă, ea apare datorită unor anomalii de structură a colagenului din oase, care cauzează fracturi ce apar chiar de la primii paşi. Este subînţeles că o sarcină afectează şi mai mult structura oricum fragilă a oaselor persoanei afectate. Pe de altă parte, fracturile vertebrale sau pelviene, frecvente la gravidele obeze pot ridica semne de întrebare asupra posibilităţii păstrării sarcinii.

Traumatismele, patologia cronică, vârsta şi substanţele nocive

Factorii traumatici, precum loviturile abdominale, călătoriile cu un mijloc de transport pe un drum accidentat sau chiar raporturile sexuale în exces pot să determine pierderea sarcinii. Odată cu înaintarea în etate scade şi capacitatea femeii de a păstra sarcina, astfel că, la femeile în vârstă de peste 40 de ani, circa un sfert dintre sarcini se finalizează prin avort. Bolile renale cronice, hipertensiunea arterială, anemiile severe, carenţele proteice sau vitaminice sau lipsurile de acid folic pot face dificilă continuarea unei sarcini până la capăt. Obiceiuri precum consumul de alcool, fumatul, consumul de stupefiante pot să cauzeze moartea fătului sau o declanşare prematură a contracţiilor uterine.

3 februarie 2012