Malling.ro Blog

Etichetă: COPII

Autismul
Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa „para” surzi, desi testele de audiometrie sunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Investigatii
6. Tratament
7. Profilaxie
Cauze

Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multegene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.

Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala.
Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului.
Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism.

Simptome

Simptome principale

Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii:

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.
Simptomele pot fi:
– probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
– incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
– lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
– lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.

Comunicarea verbala si nonverbala
Simptomele pot fi:
– intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
– probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
– limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
– dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
– pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis.

Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
– o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
– preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
– nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
– comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.

Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere socialsau „traiesc intr-o lume a lor, proprie”.

Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.

Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie.

Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sausindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare – fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul.

Diagnostic

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului.

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:
– nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni
– nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
– nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie)
– orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare.

In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist – psihiatru sau psiholg.

Investigatii

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.

In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant.

Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt:
– medicul pediatru
– psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
– logopedul
Acestia pot face testari suplimentare.

Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv.

Acestea cuprind:
– istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte.
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat.
– ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult.
– alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani.
– observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante.
– teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
– se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii
– evaluare somatica
– examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

Aceste teste includ:
– examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala
– teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului.
– teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare.
Aceste teste sunt:
– analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize.
– o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare).

Tratament

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona.
Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare,sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.

Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.

In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
– Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA – Applied Behavioral Analysis)
– Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH – Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children)
– si integrarea senzoriala

Terapii specializate
Aceste cuprind:
– logopedie
– terapie ocupationala
– fiziokinetoterapie

Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi :
– depresia
– anxietatea
– hiperactivitatea
– comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens.
In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.

Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai „pe picioarele lor”, pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent.
Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
– educatie
– identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata
– comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta
– adaptarea la diferite medii
– invatarea abilitatilor sociale si de comunicare

Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora.
Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.

Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora.

Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.

Profilaxie

Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces.
5 februarie 2012
Autismul
Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa „para” surzi, desi testele de audiometrie sunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Diagnostic
5. Investigatii
6. Tratament
7. Profilaxie
Cauze

Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multegene.
Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene.
Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.

Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala.
Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului.
Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism.

Simptome

Simptome principale

Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii:

Interactiuni sociale si relatii interpersonale.
Simptomele pot fi:
– probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului
– incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
– lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
– lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea.

Comunicarea verbala si nonverbala
Simptomele pot fi:
– intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
– probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute.
– limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).
– dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste.
– pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis.

Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
Simptomele pot fi:
– o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.
– preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo.
– nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala.
– comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.

Simptome din perioada copilariei
Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii.
Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.
Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.
In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere socialsau „traiesc intr-o lume a lor, proprie”.

Simptome din perioada adolescentei
In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti.
Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta.
Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.

Simptome la varsta adulta
Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala.
Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie.

Alte simptome
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

Alte afectiuni
Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sausindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari.
O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare – fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul.

Diagnostic

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului.

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:
– nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni
– nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
– nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie)
– orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare.
Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare.

In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei.
Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist – psihiatru sau psiholg.

Investigatii

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.
Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.

In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant.

Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt:
– medicul pediatru
– psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
– logopedul
Acestia pot face testari suplimentare.

Evaluarea comportamentala
Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv.

Acestea cuprind:
– istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte.
Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat.
– ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult.
– alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani.
– observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante.
– teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei
– se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii
– evaluare somatica
– examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

Aceste teste includ:
– examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala
– teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului.
– teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare.
Aceste teste sunt:
– analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize.
– o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare).

Tratament

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona.
Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare,sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.

Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim.
Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.

In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:
– Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA – Applied Behavioral Analysis)
– Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH – Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children)
– si integrarea senzoriala

Terapii specializate
Aceste cuprind:
– logopedie
– terapie ocupationala
– fiziokinetoterapie

Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi :
– depresia
– anxietatea
– hiperactivitatea
– comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens.
In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.

Autoeducarea parintilor despre autism
Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent.
Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism.
In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai „pe picioarele lor”, pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent.
Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor.
Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea:
– educatie
– identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata
– comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta
– adaptarea la diferite medii
– invatarea abilitatilor sociale si de comunicare

Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora.
Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.

Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.
Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora.

Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.
De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.

Profilaxie

Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces.
5 februarie 2012
Igiena somnului: 16 obiceiuri sanatoase pentru un somn linistit

Igiena corecta defineste orice masura care promoveaza o stare buna de sanatate.
Igiena somnului este asemenatoare igienei dentare: igiena dentara promoveaza sanatatea prin mentinerea curata a cavitatii bucale, in timp ce igiena somnului are rolul de a sustine organismul prin asigurarea unei minti si a unui corp odihnit.
Igiena dentara poate fi considerata ca facand parte din igiena somnului, intrucat ritualul premergator somnului este foarte important in obtinerea unei nopti linistite. Improspatarea si curatarea cavitatii bucale este obligatorie atat dimineata, dar si in fiecare seara inainte de culcare.

Iata cateva sfaturi utile in inbunatatirea igienei somnului:

1. Nu mergeti la culcare decat daca va este somn
Daca nu va simtiti obosit la ora de culcare, cititi o carte, ascultati muzica sau rasfoiti o revista. Optati pentru o activitate relaxanta, care sa va distraga atentia de la problemele de peste zi.

2. Daca dupa 20 de minute nu ati adormit, ridicati-va din pat
Orientati-va catre o activitate relaxanta, pe care, daca aveti posibilitatea, sa o desfasurati in alta camera. Dormitorul ar trebui sa defineasca acea camera in care mergeti sa va odihniti peste noapte si nu o camera pe care sa o frecventati atunci cand sunteti plictisit. In momentul in care va simtiti obosit, reveniti in dormitor.

3. Stabiliti o serie de activitati relaxante care sa constituie ritualul premergator somnului
Acest ritual poate sa includa o baie calda, o gustare usoara, un masaj sau cateva minute de citit.

4. Incercati sa va treziti in fiecare dimineata la aceeasi ora
Urmati programul de trezire si in weekend si in perioadele de sarbatori.

5. Evitati serile lipsite de somn
Dormiti suficient astfel incat sa va simtiti odihniti in fiecare zi.

6. Evitati „atipeala” pe parcursul zilei
Daca simtiti acut nevoia unui „pui de somn”, incercati ca acesta sa nu depaseasca ora. Nu dormiti niciodata in timpul zilei dupa ora 15:00.

7. Pastrati un program strict
Orele fixe de servire a mesei, administrarii medicamentelor sau a desfasurarii altor activitati, ajuta la mentinearea in parametri normali a ceasului biologic (sincronizeaza metabolismul, digestia si somnul).

8. Nu cititi, scrieti, mancati, vorbiti la telefon sau jucati carti in pat

9. Nu serviti produse ce contin cafeina dupa masa de pranz

10. Nu consumati bere, vin sau alte bauturi alcoolice cu 6 ore inainte de ora de culcare

11. Nu fumati si nu consumati produse pe baza de nicotina inainte de culcare

12. Nu va culcati daca va simtiti infometat
Puteti servi o portie usoara de mancare, nicidecum o masa bogata inainte de ora de culcare.

13. Evitati sa executati programe de exercitii fizice dificile cu 6 ore inainte de ora de culcare
Exercitiu fizic regulat este important, insa incercati sa il programati la ore matinale.

14. Evitati somniferele sau utilizati-le cu prudenta
Majoritatea medicilor evita sa prescrie somnifere pentru perioade mai lungi de 3 saptamani. Nu vonsumati alcool in perioadele in care administrati somnifere.

15. Incercati sa indepartati gandurile care va ingrijoreaza
Daca nu reusiti sa va distrageti atentia de la grijile zilnice, atunci incercati sa va faceti timp pe parcursul zilei pentru a rezolva sau remedia problemele care va framanta. Patul trebuie sa reprezinte un loc de odihna, nicidecum un spatiu in care sa cautam rezolvare problemelor.

16. Creati in dormitor o atmosfera linistita, intunecata si putin racoroasa
Dormitorul trebuie sa ne poarte cu gandul la o caverna; desi oamenilor acest lucru nu pare a fi prea romantic, pare sa functioneze de minune in cazul liliecilor, campioni la capitolul somn. Liliecii petrec 16 ore pe zi dormind, cel mai probabil datorita spatiilor intunecate si racoroase pe care le frecventeaza.

5 februarie 2012
Ingrijirea ochisorilor bebelusului

Aceasta începe în spital, în primele minute după naștere și trebuie continuată acasă, ca parte a toaletei zilnice de care beneficiază micuțul tău.

Cum procedezi?

Ochii bebeluşului sunt foarte sensibili şi te sfătuim să citeşti sfaturile următoare pentru a fi sigură că ştii care este cea mai bună metodă pentru curăţarea ochilor copilului.

Recomandat deseori pentru a curăța ochișorii celui mic, ceaiul de mușețel este din ce în ce mai evitat în ultimul timp deoarece unele opinii ale specialiștilor îl fac responsabil de întreținerea și favorizarea infecțiilor locale.
Până ce acest lucru va fi clarificat, apa caldă este suficientă pentru ochișorul puiului tău. Umezește un tampon de vată sau colțul unui prosop moale și curat și apoi, cu mișcări blânde șterge ochiul închis dinspre marginea nazală către cea exterioară.

La curăţarea ochilor, pentru fiecare ochi în parte folosește alt tampon sau alt colț de prosop. În acest fel previi răspândirea eventualilor germeni de la un ochi la celălalt. Similar, repetă aceste mișcări și la nivelul sprâncenelor. Dacă observi o sensibilitate crescută a bebelușului tău, în loc de apa călduță folosește serul fiziologic, ce se gaseste în farmacie, pentru a spăla ochii bebeluşului.
Pentru ca micuțul tău să aibă ochi sănătoși, pe lângă toaleta zilnică inclusă în programul pe care îl urmezi în mod normal pentru igiena bebeluşului, trebuie să observi cu atenție dacă la nivelul acestora apare ceva anormal. Semne ale unor afecțiuni oculare ce trebuie tratate imediat de către medic pot fi: lăcrimarea excesivă, secrețiile de culoare gălbuie, umflarea ochilor, apariția unor zone albicioase, înroșirea albului ochilor.
Dacă după naștere copilașul tău are mici pete roșiatice la nivelul ochiului, acest fapt se datorează presiunii exercitate asupra corpului în timpul nașterii. Sunt mici hemoragii care nu reprezintă un motiv de îngrijorare și trec de la sine în circa 2 – 3 săptămâni.

O problemă ce apare mai ales la nou-născuți într-o proporție de aproximativ 30% este blocarea canalului lacrimal, afecțiune frecvent cauzată de întârzierea în deschiderea acestuia la naștere. De cele mai multe ori acest lucru trece neobservat, fără manifestări evidente. Umflarea zonei din jurul ochiului (inclusiv pleoapa respectivă), aspectul de “ochi umed” și secretiile galben-purulente persistente sunt semnele unei infecții oculare. Copilașul tău își va duce frecvent mâna la ochi, ca semn evident al disconfortului. Unii medici recomandă masajul zonei din jurul ochilor pentru deschiderea canalului lacrimal sau, dacă este cazul, intervin chirurgical. De multe ori deblocarea se produce de la sine, pe parcursul primului an de viață.
Conjuctivita poate surveni: înainte de naștere (foarte rar), în timpul nașterii prin prezentație facială (cauzată de germenii prezenți la nivelul canalului de naștere) sau după naștere prin contactul cu germeni aflați pe mâini, în apa din băiță sau pe haine.
Semnele caracteristice sunt secrețiile apoase sau purulente, înroșirea albului ochilor, umflarea pleoapelor. Bebelușul este neliniștit, plânge și își duce des mâna la ochișor. Tratamentul antibiotic local prescris de medic, instituit la timp, rezolvă acestă problemă. Fii atentă ca infecția să nu se răspândească de la un ochi la altul. Toaleta zilnică trebuie făcută separat, utilizând tampoane diferite pentru fiecare ochi. Nu uita nicio clipă cât de importantă este igiena bebeluşului!

Acestea sunt cazuri speciale și nu trebuie să te gândești ca micuțul tău va avea asemenea probleme. Important este ca tu să îi cureți zilnic ochișorii. Pentru a preveni infecțiile, cel mic trebuie să poarte întotdeauna hăinuțe curate, iar toți cei care intră în contact cu el să aibă grijă să se spele bine pe mâini.
În situația în care medicul pediatru sau oftalmolog consideră că este cazul administrării unor picături, nu trebuie să te temi că micuțul tău nu va sta cuminte.
Iată câteva idei: cu mâinile curate, pune degetul arătător pe pleoapa inferioară și trage cu blândețe, încet, în jos. Ideal este ca cel mic să stea cu capul nemișcat, însă majoritatea celor mici devin impacientați când simt că sunt imobilizați. De aceea ai la îndemână două soluții: ori îi distragi atenția, așa încât să privească în partea opusă celei din care îi vei administra picăturile, ori aștepți să adoarmă.

Nu folosi decât picături care sunt recomandate de către un medic, altfel îi poți produce iritații grave.
Potrivit specialiștilor americani, primul control oftalmologic este recomandat între vârsta de 6 luni și un an. Foarte multe afecțiuni detectate la timp se vindecă fără nicio implicație ulterioară în viața copilului. Aici intervine rolul extraordinar al părinților în a veghea, a observa și de a semnala orice suspiciune legată de modul în care evoluează bebelușul lor.

1 februarie 2012
Astmul la copii, provocat de produsele fast-food?
Astmul este una dintre cele mai comune boli la copiilor. Specialistii au identificat un nou factor declansator al acestuia: produsele fast-food. Descoperirea a fost facuta dupa studierea atenta a influentei dietei copiilor asupra acestei afectiuni.

Produsele fast-food si astmul, cum se influenteaza?

Produsele fast-food precum hamburgerii si cartofii prajiti sunt bogate in grasimi nocive pentru sanatate. Expertii sustin ca mai mult de un hamburger pe saptamana la copii dubleaza riscul aparitiei problemelor de respiratie si al atacurilor astmatice.

Cei care sufera de astm au manifetsat frecvent o inflamare a cailor respiratorii la scurt timp dupa consumul produselor de acest gen.

Alimentele bogate in grasimi saturate afecteaza sistemul imunitar, insa este prima oara cand se gaseste o asociere intre problemele respiratorii si ele.

Mai mult decat atat, se pare ca medicatia impotriva astmului nu actioneaza la fel de bine ca in cazul celor care nu consuma atsfel de produse. Medicii considera ca este posibil ca grasimile saturate sa interfereze cu substantele din medicamente, impiedicandu-le efectul terapeutic.

Ca urmare a acestei descoperiri specialistii sustin ca o dieta saraca in grasimi ar putea fi modul prin care se pot controla simptomele astmului.

Obezitatea si astmul

Specialistii banuiau deja ca exista o relatie de cauzalitate intre supraponderalitate sau obezitate si astm atat la adulti, cat si la copii, dar niciodata nu au reusit sa dovedeasca aceasta teorie. De data aceasta, medicii au reusit sa identifice cateva motive temeinice:
- surplusul adipos din organism pune presiune pe piept si impiedica plamanii sa functioneze la capacitate maxima; acesta ar putea determina muschiul din jurul plamanilor sa se contracte mai mult, ceea ce ar putea duce la aparitia crizelor astmatice;
- inflamatiile din organism apar mai ales la obezi, ceea ce conduce la inrautatirea simptomelor astmatice;
- supraponderalitatea determina aparitia unor probleme de somn ca apneea de somn, care pot conduce la agravarea simtpomelor.
Grasimile, zaharul si aditivii alimentari au fost in timp asociati cu riscul de declansare al astmului, iar produsele fast-food sunt pline de astfel de ingrediente.

Factori comuni care favorizeaza aparitia astmului
- alergiile;
- infectiile;
- factori de mediu (poluare, fum de tigara, expunerea la anumite substante toxice)
- aditivi alimentari (monosodiu glutamat, saliciliti, sulfati etc.)
- factori emotionali (stres, oboseala etc.)
- medicamente.
1 februarie 2012
Astmul la copii
Incidenta astmului capata din ce in ce mai multa amploare in randul copiilor. Acesta este o boala de tip cronic, care se manifesta toata viata, insa simptomele si crizele astmatice pot fi tinute eficient sub control cu un tratament adecvat. Astmul este greu de diagnosticat la copii fiind adesea confundat cu alte afectiuni respiratorii sau chiar cu o raceala usoara.

Ce este astmul?

Astmul este o boala respiratorie care se manifesta prin episoade frecvente in care caile aeriene se ingusteaza, iar copilul are dificultati in a mai respira. Ea este cea mai comuna boala cronica la copii si apare in special inca din primul an de viata.

Care sunt cauzele astmului infantil?
- infectii respiratorii (infectii virale, cu fungi, bacterii sau paraziti);
- alergeni (tot ce poate cauza alergii unui copil, de la mancare, praf, mucegai, polen etc);
- substante iritante (asa cum este tricloramina din piscinele acoperite in care fac copiii sub 2 ani fac lectii de inot, dar si alte chimicale, din aer din parfumuri, detergenti, etc);
- schimbari de temperatura bruste (atacurile astmatice sunt asociate cu schimbarile de vreme si calitatea aerului – umiditatea, temperatura etc.);
  - factori emotionali;
  - boala de reflux gastroesofagian (simptom al arsurilor la stomac);
  - inflamarea cailor respiratorii superioare (caile nazale, sinusurile etc.);
  - acetaminofenul (studii recente au descoperit o legatura de cauzalitate intre aceasta substanta si astm);
  - exercitiile fizice (in unele cazuri, efortul fizic poate declansa crize astmatice si chiar dezvolta cronicitatea bolii).
  Factori de risc pentru astm la copii
  - predispozitia la diverse alergii;
  - istoric familial cu astm;
  - infectii respiratorii frecvente;
  - greutate mica la nastere;
  - expunerea la fumul de tigara in sarcina si dupa nastere;
  - cresterea in conditii de viata precare;
  - sexul masculin;
  - nasterea prin cezariana.
  De ce apare astmul atat de des la copii?
  
  Nu exista o explicatie clara pentru care astmul apare din ce in ce mai des la copii si de ce incidenta este in continua crestere in cazul acestora.
  
  Totusi, expertii sustin ca micutii sunt adesea expusi la factori alergenici ca poluarea aerului, praful, precum si la fum de tigara. Toti acesti factori faviorizeaza aparitia astmului la copii, deoarece sistemul imunitar al copiilor nu este extrem de puternic pentru a le face fata.
  
  Unele studii au evidentiat si faptul ca mamele alapteaza din ce in ce mai putin copiii in zilele noastre, privandu-i de o multime de substante si elemente unice din laptele matern care i-ar ajuta sa isi fortifice mai bine sistemul imunitar si sa dezvolte anticorpi pentru a combate riscurile.
  
  Simptome frecvente de astm la copii
  - tuse frecventa;
  - lipsa de energie in cursul zilei si mai ales la joaca;
  - respiratie accelerata;
  - dureri in piept;
  - sunet de fluieraturi atunci cand inspira/expira;
  - lipsa de aer in timpul respiratiei, imposibilitatea de a respira;
  - respiratie greoaie;
  - presiune la nivelul gatului sau pieptului;
  - stare apatica si letargica.
  Trebuie sa stii ca simptomele astmului variaza de la un copil la altul si in functie de gradul de severitate al bolii. Retine ca nu orice copil care tuseste, respira greu sau are o infectie respiratorie are astm.
  
  La copiii sub 5 ani cel mai frecvent simptom de astm poate fi chiar o raceala comuna.
  
  Cum se pune diagnosticul de astm la copii?
  
  Astma este una dintre bolile destul de greu de diagnosticat la copii. Afectiunea poate fi diagnosticata in special pe baza:
  - istoricului medical al copilului;
  - simptomelor;
  - examenului fizic (ascultarea inimii si a plamanilor);
  - testelor si analizelor (copilul poate fi supus scanerului cu raze X la plamani).
  Tratamentul astmului la copii
  
  Astmul este o boala cronica care nu poate fi vindecata complet. Scopul tratamentului este de a ameliora simptomele, de a preveni crizele astmatice si de a preveni pe cat posibil cronicizarea bolii.
  
  Exista 2 tipuri de tratamente pentru astm:
  - medicatia de control;
1 februarie 2012
Analizele copilului inainte de inceperea scolii

Analizele medicale ale copilului inainte de inceperea scolii sunt importante pentru a afla starea de sanatate a acestuia si pentru a-l imuniza si proteja impotriva unor boli. Opreste-te putin din cumpararea hainutelor si rechizitelor pentru scoala si mergi cu el la doctor pentru un examen fizic complet.
Cei mici au tendinta de a se imbolnavi mai repede si mai usor cand sunt in grupuri mari de copii, de aceea este bine sa il pregatesti si sa iei si masurile de preventie contra unor boli care se transmit in colectivitati.

Vaccinarea (imunizarea)

O mare parte din vaccinurile cruciale in preventia unor boli grave au fost facute cand era bebelus sau in primii ani ai copilariei. Daca iti amintesti ca ai ratat unele dintre vaccinurile optionale pe care ti le-a recomandat medicul este bine sa le iei acum in considerare. Vaccinurile antigripale si contra bolilor copilariei sau hepatitei sunt unele dintre cele mai importante.

Examen oftalmologic

Este important sa stii dinainte daca cel mic are nevoie de ochelari sau nu. Acesta ar putea suferi de tulburari de vedere nedescoperite care s-ar putea agrava odata cu activitatile de la scoala care necesita atentie la detalii si concentrare.

Analize de sange

In urma analizei de sange se pot afla o multime de detalii legate de sanatatea copilului. Totusi, este important ca acestea sa fie facute in vederea depistarii anumitor infectii cu bacterii sau paraziti care i-ar putea pune in pericol pe ceilalti copii.

Printre alte examene medicale care pot fi facute de copii inainte de incepea scolii si care au rolul de a descoperi paraziti sau germeni se numara exudatul faringian(in special pentru depistarea stafilococului auriu – extrem de des intalnit la copii), coprocultura (examenul materiilor fecale) sau testul coproparazitologic (pentru depistarea parazitilor intestinali).

Examen fizic complet

Ar fi util sa ceri medicului sa il examineze fizic pe copil, dar sa faca si teste necesare pentru a descoperi daca micutul este apt pentru orele de sport sau nu. Pediatrul iti poate spune daca este rezistent la efort si daca trebuie sa fie scutit de la anumite antrenamente.

Daca stii ca micutul tau sufera de probleme cu inima, plamanii sau are astm este important sa anunti profesorii pentru ca unele dintre acestea nu il impiedica sa faca educatie fizica, dar trebuie facuta cu masura si precautie.

1 februarie 2012
Activitatea fizica la prescolari, de cata miscare au nevoie?
Este important ca incepand cu varsta prescolara sa ii oferi copilului tau mai multe oportunitati de a se inscrie in diverse sporturi sau activitati fizice, mai ales daca este destul de sedentar. Incearca sa il incurajezi mereu in astfel de activitati pentru ca astfel ii oferi sansa unei dezvoltari armonioase si a unei vieti sanatose. Afla de cata activitate are nevoie in mod normal un copil intre 3-6 ani si cum il ajuti sa fie mai activ intr-un mod distractiv.

Prescolarii si activitatile fizice

Copiii la varsta prescolara nu au nevoie de programe sportive organizate si nici de inscrierea la anumite cluburi de sport.

Intre 3-6 ani copiii sunt extrem de activi, iar felul in care se joaca si face anumite lucruri sunt suficiente pentru a-i asigura aceeasi portie de sport pe care i-ar oferi-o cursurile de dans, arte martiale sau alte activitati sportive.

Totusi, daca micutul tau este sedentar si nu se implica in activitati specifice varstei lui, este cazul sa iei masuri. Tocmai de aceea trebuie sa stii ce este normal si suficient sa faca prescolarii la aceasta varsta pentru a observa daca este cazul sa iei masuri.

Activitati fizice specifice prescolarilor

Prescolarii invata cum anume functioneaza corpul lor si consuma si suprlusul de energie prin activitati ca:
- sarit;
- alergat;
- catarat;
- explorarea mediului incojurator.
Prescolarul sedentar si nevoia de activitati fizice

Daca esti ingrijorata ca micutul tau este supraponderal pentru varsta lui, atunci trebuie sa vorbesti cu un pediatru si sa-i stabiliti impreuna atat un program alimentar echilibrat de slabit. cat si un program de activitati fizice necesare pentru a-i remodela silueta si a-i reorienta cresterea pe drumul cel bun.

Prescolarii se dezvolta in mod diferit. Cei mai multi dintre copiii de aceasta varsta cresc in greutate mai mult decat este normal. Trebuie insa sa incerci mereu sa echilibrezi balanta dintre aportul caloric si numarul de calorii arse pe timpul zilei.

Cum ajuti copilul prescolar sa fie activ?

Daca ti se pare ca micutul tau este sedentar si nu se implica in activitati specifice varstei lui este timpul sa iei masuri. Poate copilului ii place sa se catere in copaci sau pe tobogan, dar poate ca nu i-ai deschis suficient apetitul pentru acestea:
- daca micutul nu este suficient de activ, trebuie neaparat sa inlocuiesti activitatile care nu consuma energie cu unele mai alerte din acest punct de vedere; incearca sa ii cumperi o tricicleta, va fi ceva nou pentru el si pe cat de repede va invata sa mearga pe ea, pe atat de repede se va aventura in parc plimbandu-se tot mai des;
- nici rolele sua patinele nu sunt o idee foarte rea; din ce in ce mai multi copii invata sa mearhga la varste foarte fragede pe acestea, iar micutul tau prescolar nu face exceptie;
- daca stai la curte, foloseste acest spatiu pentru a mentine copilul mereu activ – jucati-va fotbal, volei, leapsa si alte jocuri ce prespun efort fizic;
- prescolarii adora sa stea in preajma copiilor de varsta lui, cheama la el copii sau planifica o iesire in parculet cu mai multi prieteni de-ai lui; ei se vor aventura in experiente ca escaladarea unor dispozitive de joaca amplasate in parc, vor alerga jucandu-se leapsa, se vor da in leagan, se vor juca fata-ascunselea etc.;
- daca micutul tau manifesta o atractie catre un anumit tip de sport si vrea sa il inscrii, nu il refuza; fa-o, dar vorbeste cu instructorul spunandu-i ca nu vrei sa fie antrenat la nivel competitional, ci mai degraba doar pentru a face miscare si pentru a-si dezvolta abilitati fizice necesare pentru varsta lui; poate nu vrei sa il transformi intr-un mic atlet si sa il supui la efort de antrenament competional de la 3-4 anisori;
- ia-l cu tine la cumparaturi si pune-l sa impinga caruciorul, sa se plimbe cu tine printre rafturi, sa te ajute la facut curatenie etc.; acestea sunt tot moduri de a face miscare si, cu cat sunt mai dese, cu atat mai bine pentru sanatatea lui;
- danseaza impreuna cu el si faceti exercitii fizice; daca tu ai deja stabilit un program de antrenament pentru acasa, este cel mai bun mod de a-l determina pe micutul tau sa faca miscare; el va fi interesat sa faca ce faci si tu, asa ca nu te opune si lasa-l si pe el sa incerce sa faca diverse exercitii, il vei ajuta sa isi deschida si mai mult apetitul pentru sport.
1 februarie 2012
Abcesul perianal la copii

Abcesul perianal este o infectie cauzata de colectarea de puroi sub piele, in zona anusului. Este cel mai des intalnit la nou-nascuti, dar se manifesta si la adulti.

Spre deosebire de abcesul perirectal, unde colectarea puroiului are loc in tesuturile din profunzime, in aceeasi zona, cel perianal se formeaza de obicei langa anus, la suprafata tesutului cutanat si are aspect acneic.

La nou-nascuti, abcesul perianal este intalnit cel mai des la baietei, care sunt mai predispusi la aceasta afectiuni mai ales pana la varsta de doi ani.

Abcesele perianale se manifesta la copii cu acelasi specific ca si la adulti, insa afectiunea este mult mai des intalnita in medicina pediatrica. Tratamentul cel mai frecvent este drenarea puroiului printr-o incizie, insa pot fi administrate si antibiotice atunci cand infectia este puternica.

Cauze si factori de risc

Cele mai multe abcese perianale se dezvolta spontan la copii sanatosi si nu mai pun probleme dupa tratament. In cazul copiilor de varsta scolara, abcesul perianal este insa asociat cu inflamatii ale intestinului (IBD) sau cu probleme de imunitate.

In cazul nou-nascutilor, abcesul perianal poate fi prezent la nastere, insa inflamatia devine evidenta abia dupa cateva saptamani sau luni. Cauza este o fistula (canal care face legatura intre tesuturile profunde si cel cutanat). Inflamatia poate porni si de la deformatii ale valvulelor lui Morgagni situate in canalul anal.

Cauzele cele mai frecvente la copiii mai mari sunt cele infectioase. Dintre germenii florei intestinale, cei care contribuie la dezvoltarea abceselor perianale cel mai frecvent sunt:

    * Escherichia coli;
    * stafilococ;
    * Pseudomonas;
    * Clostridium perfringens;
    * bacilul Koch.

Traumatismele, colita ulcerativa si carcinoamele sunt cauze neinfectioase, intalnite insa mult mai rar la copii.

Factorii de risc pentru formarea unui abces perianal sunt:

    * boala Chron;
    * HIV/SIDA;
    * tratamentele medicale care suprima sistemul imunitar;
    * trauma cauzata de introducerea de obiecte straine in anus (termometru etc.).

Simptome ale abcesului perianal

Primul simptom este durerea anala, care este mai intai prezenta la defecatie, apoi poate deveni permanenta si se poate intinde la toata zona fesiera.

Febra si transpiratiile nocturne sunt alte simptome care sunt urmate apoi de tulburari ale tranzitului intestinal. Parintii nou-nascutilor pot observa ca regiunea anala a bebelusului este rosie, calda si micutul tipa de durere atunci cand este atinsa.

Unele abcese perianale nu necesita tratament chirurgical, deoarece drenarea puroiului se produce in mod natural, prin formarea unei fistule. Micutul trebuie insa dus intotdeauna la un medic de specialitate, care se poate asigura de riscul redus al aparitiei complicatiilor.

Netratat, un abces perianal se poate transforma intr-o infectie care pune in pericol viata copilului, iar in unele cazuri poate provoca septicemie si moarte.

Tratamentul unui abces perianal la copii

Unele abcese perianale se pot vindeca de la sine, in urma drenarii puroiului in mod natural. Vindecarea incompleta este uneori isotita de formarea de fistule, care pot necesita o interventie chirurgicala (fistulotomie).

Atunci cand este necesar tratamentul chirurgical, copilul este anesteziat local, iar medicul face o incizie prin care dreneaza puroiul. Ameliorarea simptomelor poate fi imediata dupa drenare, iar abcesul este lasat deschis pentru a se drena complet.

Daca micutul tau a suferit interventia chirurgicala in perioada in care mai poarta inca scutece, acestea trebuie schimbate de fiecare data cand sunt udate, iar zona trebuie spalata doar cu apa. Baile calde pot favoriza drenajul si amelioreaza simptomele in cazul unor copii.

Abcesul se inchide in mod natural dupa cateva zile, dar este recomandata o vizita la specialist, care poate determina daca au aparut fistule si daca acestea necesita tratament suplimentar.

Antibioticele sunt recomandate doar in cazul copiilor al caror organism nu lupta in mod eficient cu infectia, dar nu sunt necesare in cele mai multe cazuri.

1 februarie 2012
6 retete rapide de mic dejun pentru copii
Retetele pentru un mic dejun copios, sanatos si satios trebuie sa faca parte din ideile fiecarei mamici cand vine vorba de alimentatia copilului. Micul dejun este cea mai importanta masa a zilei si trebuie sa asigure aportul de vitamine si minerale care sa dea micutilor energie si vitalitate. Iata cateva idei simple si rapide la-ndemana oricarei mamici!

1. Iaurt garnisit cu vitamine si minerale

Nu cumpara micutului tau iaurturi cu fructe sau cereale din comert. Sunt pline de zahar si de aditivi. Cea mai simpla metoda de a oferi o masa hranitoare este sa iei un iaurt simplu si sa pui in el migdale pisate, nuci si cereale integrale, peste care adaugi un strop de miere.

In alte zile poti opta pentru un strop de dulceata de fructe sau chiar pentru fructe proaspete pe care sa le amesteci cu iaurtelul.

2. Quesadilla, rasfat in mai putin de 5 minute

Daca micutul tau s-a plictisit de cerealele cu lapte este timpul sa il impresionezi cu ceva gustos si sanatos. Desi pare o reteta pretentioasa ea necesita doar 2 lipii (de quesadilla – se gasesc in comert), putina branza rasa si fructe. Se presara branza pe una dintre lipii si se pun feliute de fructe deasupra. Se acopera cu cealalta lipie si se baga timp de 30 de secunde la cuptor, cat sa se topeasca branza. Poti opta si pentru alte umpluturi.

3. Mini-pizza energizanta

Nu i-ai da niciodata pizza copilului la micul dejun! Este vorba despre o adaptare a pizzei traditionale la proportii mai mici si cu ingrediente mai sanatoase.

Ai nevoie de o chifla din cereale integrale pe care o tai in jumatate. Pe una dintre ele pune o felie mare sau 2-3 mai mici de rosii, putina mozarella sau alt tip de branza, un ou prajit sau fiert taiat felii si putin busuiosc. Baga-l in cuptorul cu microunde cam 1 minut.

4. Clatite cu de toate

Ai putea crede ca iti ia mult timp sa faci clatite. Insa ai la-ndemana cateva metode prin care economisesti timp si iti rasfeti copilul cu o gustare de toata lauda.

Fie prepari mai multe clatite deodata si le infoliezi si le bagi la frigider, unde stau proaspete vreo 2 zile, fie faci compozitia si faci in fiecare dimineata cate clatite ai nevoie. Ai grija sa o tii la firgider. Ori, si mai simplu, le poti cumpara din hypermarketuri gata facute. Ai grija sa fie proaspete si sa nu contina aditivi nocivi.

Pentru 15 clatite facute in casa ai nevoie de:
- 2 oua mari;
- 3/4 ceasca lapte;
- 1/2 ceasca apa;
- 1 ceasca faina;
- 1 lingura zahar brun (optional);
- 2 linguri unt topit;
- 1/4 lingurita sare.
Umplutura este la alegerea ta: fructe, alune, seminte, branzica, dulceata, miere sau chiar putina ciocolata.

5. Omleta greceasca in pita

Pita se cumpara de la brutarie. Pentru umplutura ai nevoie de:
- 1 lingurita de ulei;
- 2 linguri de ceapa tocata marunt;
- 1/4 ceasca de ardei rosu tocat marunt;
- 2 oua;
- sare;
- piper;
- 2 linguri branza feta maruntita;
- 2 linguri de humus.
Se amesteca ingredientele (mai putin humusul) ca pentru omleta si se prajeste. Omleta se introduce in pita taiata partial pe jumatate.

6. Milkshake rapid

Daca nu ai timp pentru prepararea unei retete elaborate trebuie sa ai intotdeauna la-ndemana reteta unui milkshake practic si satios. Acesta nu este o simpla bautura, ci ia locul unei mese, fiind bogat in toti nutrientii de care are nevoie copilul.

Se mixeaza la blender urmatoarele ingrediente:
- 1 ceasca lapte;
- 1 lingura miere;
- 1 lingura unt de arahide;
- 1 banana;
- 1/4 lingurita scortisoara.
Pentru a fi mai gustos si racoros se pune in blender si un cub de gheata.
1 februarie 2012