Malling.ro Blog

Etichetă: cauze

Epilepsia (cauze, simptome, tratament)
Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prevenire
Cauze

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
– traumatismele craniene
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale
– accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
– traumatismele craniene
– accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– boala Alzheimer
– abuzul de bauturi alcoolice
– abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
– partiale
– generalizate

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
– istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
– traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
– accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– intoxicatia cu plumb
– intoxicatia alimentara
– expunerea la fumuri toxice
– tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
– abuzul de droguri
– convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
– boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
– dureri de cap cu caracter de migrena
– spasme musculare
– ticuri
– tulburari de somn
– convulsii psihogenice
– intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
– febra
– anumite medicamente
– dezechilibre electrolitice
– inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
5 februarie 2012
Epilepsia (cauze, simptome, tratament)
Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Prevenire
Cauze

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
– traumatismele craniene
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale
– accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
– traumatismele craniene
– accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– boala Alzheimer
– abuzul de bauturi alcoolice
– abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
– partiale
– generalizate

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
– istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
– traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
– accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
– tumorile cerebrale
– infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
– intoxicatia cu plumb
– intoxicatia alimentara
– expunerea la fumuri toxice
– tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
– abuzul de droguri
– convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
– boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
– dureri de cap cu caracter de migrena
– spasme musculare
– ticuri
– tulburari de somn
– convulsii psihogenice
– intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
– febra
– anumite medicamente
– dezechilibre electrolitice
– inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
5 februarie 2012
Herpes – cauze si recomandari naturiste
Cauzele aparitiei herpesului
Este o boala foarte raspandita putand sa apara atat la copii cat si la adulti. Ea este produsa de un virus care dupa multiplicare se poate raspandi pe calea sangelui in diferite organe. Infectia cu herpes variaza de la forme moderate (o infectie la ochi sau la buze) la forme grave.

Manifestari ale aparitiei herpesului
Aparitia herpesului poate da o stare de indispozitie generala, somnolenta sau insomnie, dureri de cap, nervozitate, scaderea poftei de mancare, greturi, frisoane, cresterea temperaturii sau dureri in muschii coloanei vertebrale ce se accentueaza la extensia capului, dar toate aceste simptome dispar in 3-5 zile de la debut.

In cazul pielii si a mucoaselor apare o eruptie de mici basicute cu lichid clar care se rup cu usurinta, lasand eroziuni ce se vindeca in cateva zile. Pe toata durata bolii sau chiar putin inainte de aparitia ei, bolnavul are senzatii de arsura sau mancarime locala.

Vindecarea se face in 11-12 zile, dar dupa vindecare virusul ramane in organism si poate recidiva. Daca organismul este slabit datorita unei alimentatii necorespunzatoare (mai ales cu carne grasa sau salam), datorita unui efort fizic, datorita stresului, unor expuneri succesive la soare sau datorita altor cauze atunci herpesul reapare.

De asemenea, un herpes este amplificat de boli concomitente ca diabet zaharat si tuberculoza sau apare in forma de Zona Zoster, cu dureri greu de suportat.

Reaparitia frecventa a unui herpes pe buze indica de fapt si o lipsa de fier in organism, lipsa ce slabeste sistemul imunitar. Daca organismul are o putere de aparare normala, un sistem imunitar bun, el stapaneste eficient agresivitatea virusului, infectia fiind stinsa pentru o perioada indelungata.

Totusi, este o boala ce nu trebuie ignorata, caci prezenta virusului in organism poate conduce la multe complicatii. Astfel, localizarea la ochi poate duce la opacitate corneana sinonima cu pierderea vederii. De asemenea, copii mici contaminati de la mama pot pastra acest virus toata viata.

Recomandari in cazul aparitiei herpesului
- Repaos fizic de 1-2 zile mai ales la cei cu imunitate scazuta, la cei aflati in convalescenta dupa alte boli, la cei bolnavi sau la copii.
- Alimentatia va fi formata din cat mai multe legme si fructe proaspete, in special cele bogate in vitaminele A, C si E. In primele zile de boala sunt excluse alimentele care contin grasimi caci ele grabesc aparitia eruptiei.
- Fumatul este exclus pe toata durata puseului eruptiv.
- Se beau infuzii din plante medicinale (urzica, patlagina ingusta, revent etc). Infuziile se fac cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi, incet, inghititura cu inghititura. Se mai recomanda infuzii de amestecuri de plante, doua cani pe zi: radacina de stejar, musetel, salvie si sulfina in parti egale sau urzica, rozmarin, patlagina si fumarica in parti egale.
- Tinctura de galbenele, 20 picaturi, de trei ori pe zi.
- Se unge locul de aparitie al herpesului cu alifie de galbenele, alifie de roinita, alifie de propolis sau ulei de sovarf.
- Se pun comprese si tamponari cu decoct de brusture sau infuzie de musetel. Se mai recomanda comprese cu argila rece.
- In cazul herpesului localizat la buze, se poate unge locul afectat cu albus de ou batut spuma (de trei pana la sapte ori pe zi).
- In cazul herpesului genital se fac spalaturi cu frunze de nuc sau cu pelin si tamponari de mai multe ori pe zi cu suc de lamaie sau otet de mere si miere.
Pentru a-i feri pe cei din jur de imbolnavirea cu herpes trebuie remarcat faptul ca veziculele herpetice contin mari cantitati de virus, care supravietuiesc panala 7 zile si ele pot fi transmise prin saliva.

Virusul poate afecta mai ales persoanele cu afectiuni concomitente, cu sistem imunitar slabit, gravide, copii mici cu probleme de sanatate, rahitici, distrofici, convalescenti, etc.
5 februarie 2012
Ulcer – cauze si tratament
Ce este boala ulceroasa?
Ulcerul este o excavatie (crater) la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale (prima portiune a intestinului). Boala ulceroasa se intilneste la orice virsta, dar incidenta maxima este la tineri.

Care sint cauzele ulcerului?
Stomacul secreta acid clorhidric si pepsina; in acelasi timp exista mecanisme de aparare ale mucoasei impotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru intre agresiunea acida si bariera antiacida (nu exista ulcer fara acid!). Implicati in aparitia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul continutului duodenal in stomac, alcoolul, fumatul, stresul, unele medicamente (antiinflamatoare de tipul aspirinei, diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului).
In 1983 a fost descrisa bacteria Helicobacter pylori care a fost incriminata drept factor etiologic al ulcerului.

Cind apare ulcerul?
Periodicitatea ulcerului consta in alternarea perioadelor lipsite de durere cu faze dureroase. Perioadele ulceroase au de obicei caracter sezonier, fiind accentuate primavara si toamna. Riscul de a dezvolta boala ulceroasa este de 2,5 ori mai mare la rudele de gradul I ale ulcerosilor.

Cum pot banui ca am ulcer?
Trebuie precizat faptul ca nu orice durere abdominala sugereaza ulcer. Discutia cu bolnavul constituie elementul esential in stabilirea diagnosticului. Durerea ulceroasa are caractere tipice. Localizarea durerii este de obicei epigastrica (in ‘cosul pieptului’); este de intensitate variabila, de la arsura la torsiune. Una dintre caracteristicile importante este ritmicitatea durerii sau relatia cu alimentatia (cunoscuta drept ‘mica periodiciate’). Cu cit ulcerul este situat mai aproape de esofag, cu atit durerea apare mai precoce dupa masa: in cazul ulcerului gastric durerea apare dupa 30-60 de minute de la ingestia de alimente, in cazul ulcerului duodenal la 4-5 ore postprandial: in acest caz durerea imbraca aspect de ‘foame dureroasa’ si apare cel mai frecvent noaptea, trezind pacientul din somn; acesta relateaza ameliorarea dupa ingestia de alimente. Durerea din ulcerul duodenal spre deosebire de cea din gastrita de exemplu este singura durere abdominala care se amelioreaza dupa ingestia de alimente, astfel bolnavul poate sa isi puna singur diagnosticul! Durerile nu apar dimineata la trezire.
Alte simptome sunt: varsaturile (pot calma durerea, de aceea sunt provocate uneori voluntar de catre bolnav) pirozisul, eructatiile, greturile, constipatia. Pofta de mincare este mentinuta sau chiar crescuta.

Cum se poate confirma ulcerul?
1) Examen radiologic cu bariu (sensibilitate de 90 %) – avind ca semn caracteristic nisa, care variaza de la citiva mm la citiva cm);
2) Endoscopia digestiva superioara – permitind prelevarea de biopsii, are avantajul cofirmarii caracterului benign sau malign in cazul ulcerului gastric.

Se poate ulcerul complica?
Cea mai frecventa complicatie a ulcerului gastric sau duodenal este hemoragia digestiva care se poate manifesta ca o singerare masiva: hematemeza (varsatura cu aspect de ‘zat de cafea’ sau singe proaspat) si melena (scaun ‘negru ca pacura’) care pot pune in pericol viata bolnavului; este foarte important ca medicul sa instruiasca bolnavul ulceros sa se prezinte de urgenta la spital in cazul aparitiei melenei. O alta complicatie este perforatia care genereaza peritonita acuta si reprezinta o urgenta chirurgcala; pacientul resimte o durere epigastrica violenta, cu debut brusc, agravata de orice miscare, inclusiv de respiratie. Stenoza pilorica (a orificiului dintre stomac si duoden) este caracterizata prin varsaturi abundente (alimente consumate inainte cu 1-2 zile), scadere in greutate, deshidratare.

Cum se trateaza ulcerul?
- Masuri igieno-dietetice care privesc comportamentul alimentar si dieta.
  Pacientul cu ulcer trebuie sa evite mesele abundente, recomandindu-se prinzuri reduse cantitativ si frecvente (5-6/zi). Alimentatia ulcerosului trebuie sa fie completa, bogata in toate principiile alimentare, cu evitarea consumului de alimente sau bauturi care cresc aciditatea gastrica (tot ce e acru e si acid!): supa de carne, condimente, citrice, rosii, ceapa, bauturi carbogazoase, precum si dulciurile concentrate consumate pe stomacul gol. In general, s-a renuntat la listele de alimente recomandate sau interzise, bolnavul fiind sfatuit doar sa evite mincarurile care nu-i priesc.
  Se recomanda excluderea fumatului si a consumului de alcool!
- Masuri medicamentoase:
  a) medicamente care scad secretia acida: de tipul inhibitorilor H2 (Famotidina, Nizatidina) sau inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol, Pantoprazol);
  b) medicamente care tamponeaza aciditatea – ‘pansamente gastrice’ de tipul Dicarbocalm, Maalox;
  c) tratament antibiotic de eradicare a Helicobacter pylori (tripla asociere: Clarithromicina + Amoxicilina timp de 7-10 zile, in asociere cu Omeprazol timp de 4 saptamini).Medicul de famile are obligatia de a atrage atentia pacientilor ca medicamentele antiinflamatorii (aspirirna, indometacin, diclofenac, ketoprofen) pot determina aparitia ulcerului, il pot agrava sau pot provoca hemoargii masive)!
4 februarie 2012
Colesterolul ridicat – cauze si tratament

Deseori auzim vorbindu-se de colesterol si de influenta pe care el il poate avea asupra organismului. Vedem persoane care urmeaza un regim alimentar strict si care traiesc cu permanenta grija de a masura nivelul lui. Vom avea oare si noi in viitor astfel de probleme? Ce reprezinta de fapt?

Colesterolul este un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asociatii moleculare cu proteinele (lipoproteine).

Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gaseste in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant. Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos – creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produe hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D.

Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel. Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. In final se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.

Colesterolul crescut peste valorile normale este un factor de risc important care anunta, uneori cu ani inainte, dezvoltarea unor boli cardiovasculare si cerebrale. Colesterolul se depune pe interiorul peretilor vaselor de sange formand placi de aterom si ingusteaza vasul, scazand astfel debitul de sange in teritoriul irigat de respectivul vas. De aceea nu mai ajunge suficient oxigen la tesuturi, fenomen cunoscut sub numele de ischemie. Acest lucru se intampla cu precadere tesuturilor mari consumatoare de oxigen, cum sunt creierul si inima. De aceea, colesterolul crescut este factor de risc mai ales pentru accidentul cerebral vascular si pentru cardiopatia ischemica, dar si pentru alte numeroase afectiuni.

Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mica.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate marea este de 45 mg/dl pentru barbati si in jur de 55 mg/dl pentru femei. Este bine ca aceste lipoproteine sa se gaseasca in cantitate cat mai mare.

Ce influenteaza colesterolul

In realitate, lucrurile sunt putin mai complicate, pentru ca exista un „colesterol bun” (numit HDL-colesterol) si un „colesterol rau” (numit LDL-colesterol). Riscul de aparitie al placilor de aterom depinde mai ales de raportul dintre colesterolul bun si cel rau.

De ce creste colesterolul? Exista doua mari cauze: o predispozitie mostenita genetic si alimentatia nesanatoasa. De foarte multe ori cele doua cauze coexista, adica nu numai ca exista predispozitia mostenita, dar se mostenesc si proastele obiceiuri alimentare, fapt cu grave urmari mai ales in conditiile epocii moderne, caracterizata mai degraba de sedentarism, desi isi spune „a vitezei”. Celor care imi spun ca „Bunica manca in fiecare dimineata o halca de slana si a trait 90 de ani”, eu le amintesc ca bunica respectiva, dupa acest mic dejun mergea cu furca in spinare la camp, nu mergea cu masina la birou.

Trebuie spus ca nici un aliment vegetal nu are nici un pic de colesterol. De aceea la vegetarieni riscul de crestere al colesterolului este neglijabil. Colesterol gasim numai in alimente de origine animala si cu precadere in urmatoarele trei: carnea grasa, galbenusurile de ou si smantana. Cele care se stiu predispuse sau care deja au colesterol crescut ar face bine sa elimine aceste produse din alimentatie. olesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si slanina.

Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei). Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat.

Colesterolul devine din ce in ce mai periculos pe masura ce inaintam in varsta. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare.

La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen.

Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Tratament

Respectarea unui regim alimentar strict. Acesta este recomandat de medic si consta in principal in reducerea alimentelor care contin colesterol. Aste vorba in primul rand de produsele animale.

Doua plante folosite mult drept condimente au proprietatea de a scadea semnificativ colesterolul: usturoiul si cimbrul. Dintre fructe, cel mai mult merele au acesta proprietate (un proverb englez spune: „An apple a day keeps the doctor away”.) In cazul in care regimul singur, respectat timp de trei luni, nu este suficient pentru mentinerea sub control a valorilor colesterolului este necesara prezentarea la medic pentru un consult. Dintre metodele naturiste, cel mai mare succes il are fitoterapia in aceasta privinta.
O problema neasteptat de complicata o constituie notiunea de „colesterol normal”. Potrivit conceptiei clasice, limita maxima admisa a colesterolului in sange este de 280 mg /100 ml, cu mentiunea ca intre valorile de 260 si 280 este „intervalul de atentie”: chiar daca inca nu putem vorbi de hipercolesterolemie, persoana respectiva ar face bine sa tina o dieta sanatoasa si sa repete dozarea o data la 6 luni. In ultimii ani, ca urmare a presiunii unor firme de medicamente (care vand medicamente care scad colesterolul, de regula scumpe si cu numeroase reactii adverse) s-a ajuns sa se coboare valoarea colesterolului considerata normala, astfel incat un mai mare numar de persoane sa fie invitate sa cumpere aceste pastile.

Poate cel mai important aliment care scade riscul aparitiei placilor de aterom, mai important chiar decat regimul vegetarian, este pestele. In Romania se mananca mult prea putin peste fata de cat ar trebui si fata de alte tari cu care facem mereu comparatie. Nimic nu este mai important decat consumul regulat de peste (minimum 2 kg pe saptamana) pentru mentinerea unor valori adecvate ale colesterolului. Aceasta deoarece pestele contine „colesterol bun”, care se opune asimilarii „colesterolului rau”. De aceea in materie de colesterol avem paradoxul pestelui: cu cat este mai gras (somn, somon etc) cu atat este mai sanatos. Rar am intalnit persoane carora cu adevarat sa nu le placa pestele. De obicei, principala obiectie este legata de cantitatea mare de manopera necesara prepararii. Eu imi sfatuiesc pacientii ca, de cate ori ies la un restaurant, sa deschida meniul la capitolul „preparate din peste”.

Alimente recomandate:
– Alimente cu continut scazut in grasimi saturate: uleiuri vegetale, fructe, legume, cereale, produse lactate cu continut scazut in grasimi.
– Alimente cu grasimi nesaturate: ulei de masline, ulei de soia si de floarea soarelui.
– Alimente cu cantitate scazuta de colesterol: orice alimente de origine vegetala.

Alimente nerecomandate:
– carne rosie, organe, mezeluri, oua , maioneze, creme, dulciuri rafinate.
– alimente cu continut crescut de grasimi saturate: unt, grasime, frisca, smantana, slanina

Sustinerea unei activitati fizice regulate, dar nu una care sa duca la epuizare fizica. S-ar putea face in fiecare zi o plimbare de jumatate de ora.

Reducerea greutatii corporale atunci cand colesterolul crescut este insotit si de o greutate mai mare decat cea normala. Se poate obtine prin exercitii fizice si printr-o alimentatie saraca in calorii.

Controlarea altor factori care cresc riscul cardiovascular, cum ar fi fumatul.

In concluzie, un regim bazat pe cat mai multe vegetale este binevenit, incat sfatuim pe oricine are colesterol crescut sa tina cat mai multe zile de post. Cu dezlegare la peste.

4 februarie 2012
Chist ovarian – cauze si tratament

Chisturile ovariene apar datorita procesului lunar care are loc la nivelul ovarelor: ovulatia. Chisturile sunt in marea majoritate a cazurilor formatiuni benigne de la nivelul ovarelor.

Mecanismul de formare a chisturilor ovariene
In ovar se formeaza niste foliculi, care in interior contin ovocitul – celula sexuala feminina. In mod normal, in fiecare luna, la nivelul unui ovar (drept sau stang) un folicul urmeaza un ciclu complet de dezvoltare: foliculul creste, la jumatatea perioadei elibereaza ovocitul care este preluat de trompa uterina, iar in continuare in ovar, foliculul restant – golit de continut – se transforma in corp galben si apoi se atrofiaza.

Daca foliculul nu elibereaza ovocitul, el continua sa creasca si devine o cavitate cu lichid, transformandu-se treptat intr-un chist ovarian. Chistul se poate forma insa si dupa ovulatie la nivelul corpului galben.

Dupa ani de depistari ale chisturilor ovariene, s-a ajuns la concluzia ca ele se intalnesc frecvent la femeile in perioada fertila. Un chist depistat la o femeie la menopauza pune alte probleme. Medicii au constatat ca chisturile apar mai frecvent in ovarul drept!

Tratamentul pentru chisturile ovariene
La inceput, o metoda simpla, care nu te va speria deloc, este tinerea sub observatie atenta a chistului, controale periodice la medicul ginecolog, care va depista daca chistul e in crestere sau s-a resorbit. Cele mai multe chisturi se resorb, trec neobservate, iar daca fiecare femeie tanara ar face cate o ecografie la fiecare 6 luni sau la un an, cu siguranta ca la un moment dat, multe dintre ele ar descoperi ca au un chist ovarian.

Trebuie sa ai rabdare, chisturile mici (le-ai descoperit intamplator la o ecografie) pe care nu le simti si nu-ti fac probleme, se pot si retrage.

Daca nu se resorb in 2-3 luni, evolutia chistului se poate influenta si hormonal, cu anticonceptionale.

Tratamentul depinde insa foarte mult de dimensiunile chistului, de vechimea lui, de senzatiile pe care tu le ai in acea zona inferioara a abdomenului – chisturile pot sa doara, preseaza pe organele invecinate, pot da chiar si tulburari urinare, pe langa manifestarile legate chiar de ciclu : dereglari ale menstruatiei, dureri.

Despre tratamentele hormonale:
Ovulatia apare printr-un mecanism hormonal, iar remediul cel mai rapid si logic este punerea in repaus a ovulatiei, deci anticonceptionalele. Ovulatia nu mai are loc, deci cauza care ducea la o posibila formare a chisturilor este exclusa. Evident, chisturile deja formate nu se vor retrage instantaneu, dar se previne aparitia altora si se urmareste procesul de resorbtie a celor deja existente.

Despre tratamentele chirurgicale:
Se utilizeaza pentru situatii mai grave, cu manifestari deranjante, chisturi mari, exista chiar chisturi gigant depistate foarte tarziu, sau torsiunile de ovare cu chisturi ( torsiunile sunt urgente pentru ca pot duce la necroza ovarului).
Pentru situatiile deosebite, identificate ca atare de medic si semnalate ca deranjante de catre pacienta: se poate indica tratamentul chirurgical.
Nu te speria, se extrage in general numai chistul, ovarul ramane functional. Pentru chisturile mai mici: e posibila realizarea operatiei laparoscopic (incizie foarte mica).

O problema care se rezolva numai chirurgical este torsiunea de ovar (sau de ovar cu chist sau chisturi), in care apar dureri foarte mari in partea de jos a abdomenului, in stanga sau in dreapta.

Pentru stabilirea metodei de tratament este importanta si varsta femeii, daca este la menopauza sau nu. In general pentru femeile la menopauza se indica tratamentul chirurgical.

Sunt multe femei care doresc sa afle daca exista si alte tipuri de tratamente: non-hormonale sau fara operatie.
Din punct de vedere al medicinii clasice nu stiu alte metode.

Orice alta procedura, bai de plante, ceaiuri, mai stiu si eu ce mai recomanda medicina traditionala – daca vrei sa incerci nu te poate nimeni impiedica, tu decizi! Insa ai grija sa depistezi la timp o stare critica.

Cel mai bun e controlul ginecologic periodic si cu efectuarea unei ecografii, uneori poti sa recurgi si la un tip de ecografie transvaginala, care da niste imagini mai performante (dar costa mai scump).

Chisturile – surprize neplacute si pentru femeile insarcinate?
Da, din pacate, multe femei fac o ecografie a abdomenului inferior abia cand raman insarcinate. Daca faci o ecografie in prima sau a doua luna de sarcina si medicul descopera un chist ovarian, nu dispera!

Medicul chirurg, specialist in obstetrica – ginecologie iti va spune ca, daca se intalmpla ceva neprevazut (de pilda torsiunea de ovar) el te poate opera fara probleme din trimestrul II de sarcina (doar pentru extragerea chistului).
Din luna a patra de sarcina mai mult ca sigur chistul ovarian nu se mai vede la ecografie pentru ca uterul a crescut si blocheaza imaginea. Iti spun din nou, nu te speria pentru ca exista mari sanse ca chistul sa fie resorbit daca nu este prea mare!

Daca nu apar situatii neprevazute, medicul poate alege atunci cand nasti sa ti se faca cezariana si chirurgul sa verifice ovarele, sa vada daca mai exista chistul sau nu. Daca ai chisturi, le poate extrage si pe ele odata cu efectuarea operatiei.

4 februarie 2012
Infectiile urinare

Ce sunt infectiile urinare, cum apar, de cine sunt produse, cauzele, cum se pune diagnosticul, cum le tratam – in acest articol vom raspunde la toate aceste intrebari pe care cred ca vi le-ati pus si singure daca v-ati confruntat vreodata cu o asemenea situatie.

Ce sunt infectiile urinare?
Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Pot fi boli recidivante – ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
– aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
– aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)

Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Cum apar infectiile urinare?

Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
– pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
– pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
– pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infectiile urinare?
Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Care sunt cauzele aparitiei infectiilor urinare?
Dupa cum am mentionat anterior, faptul ca uretra la femei este scurta si se afla in vecinatatea vaginului si a orificiului anal, este deja o cauza favorizanta.
In situatii de colita, constipatie cronica, afectiuni biliare – infectiile urinare sunt favorizate.

Alte situatii care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor urinare:
– litiaza renala ( calculii)
– tulburari in evacuarea urinei: spasme, staza urinara intalnita si in sarcina, obstacole pe traiectul cailor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere)
– refluxurile uretro-vezical si vezico-ureteral
– infectii genitale

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara?

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)

Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei, dar in general pot sa va dau cateva repere. Daca pe unele le regasiti in starea dumneavoastra, nu ezitati si mergeti la medic unde va fi pus diagnosticul corect, absolut necesar pentru initierea tratamentului.
Aceste repere sunt : nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Ce se intampla daca nu mergem la medic, nu facem analize si nu ne tratam corect?
Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.

Cum tratam infectiile urinare?
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii.

In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea.

Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.

4 februarie 2012
Abcesul perianal la copii

Abcesul perianal este o infectie cauzata de colectarea de puroi sub piele, in zona anusului. Este cel mai des intalnit la nou-nascuti, dar se manifesta si la adulti.

Spre deosebire de abcesul perirectal, unde colectarea puroiului are loc in tesuturile din profunzime, in aceeasi zona, cel perianal se formeaza de obicei langa anus, la suprafata tesutului cutanat si are aspect acneic.

La nou-nascuti, abcesul perianal este intalnit cel mai des la baietei, care sunt mai predispusi la aceasta afectiuni mai ales pana la varsta de doi ani.

Abcesele perianale se manifesta la copii cu acelasi specific ca si la adulti, insa afectiunea este mult mai des intalnita in medicina pediatrica. Tratamentul cel mai frecvent este drenarea puroiului printr-o incizie, insa pot fi administrate si antibiotice atunci cand infectia este puternica.

Cauze si factori de risc

Cele mai multe abcese perianale se dezvolta spontan la copii sanatosi si nu mai pun probleme dupa tratament. In cazul copiilor de varsta scolara, abcesul perianal este insa asociat cu inflamatii ale intestinului (IBD) sau cu probleme de imunitate.

In cazul nou-nascutilor, abcesul perianal poate fi prezent la nastere, insa inflamatia devine evidenta abia dupa cateva saptamani sau luni. Cauza este o fistula (canal care face legatura intre tesuturile profunde si cel cutanat). Inflamatia poate porni si de la deformatii ale valvulelor lui Morgagni situate in canalul anal.

Cauzele cele mai frecvente la copiii mai mari sunt cele infectioase. Dintre germenii florei intestinale, cei care contribuie la dezvoltarea abceselor perianale cel mai frecvent sunt:

    * Escherichia coli;
    * stafilococ;
    * Pseudomonas;
    * Clostridium perfringens;
    * bacilul Koch.

Traumatismele, colita ulcerativa si carcinoamele sunt cauze neinfectioase, intalnite insa mult mai rar la copii.

Factorii de risc pentru formarea unui abces perianal sunt:

    * boala Chron;
    * HIV/SIDA;
    * tratamentele medicale care suprima sistemul imunitar;
    * trauma cauzata de introducerea de obiecte straine in anus (termometru etc.).

Simptome ale abcesului perianal

Primul simptom este durerea anala, care este mai intai prezenta la defecatie, apoi poate deveni permanenta si se poate intinde la toata zona fesiera.

Febra si transpiratiile nocturne sunt alte simptome care sunt urmate apoi de tulburari ale tranzitului intestinal. Parintii nou-nascutilor pot observa ca regiunea anala a bebelusului este rosie, calda si micutul tipa de durere atunci cand este atinsa.

Unele abcese perianale nu necesita tratament chirurgical, deoarece drenarea puroiului se produce in mod natural, prin formarea unei fistule. Micutul trebuie insa dus intotdeauna la un medic de specialitate, care se poate asigura de riscul redus al aparitiei complicatiilor.

Netratat, un abces perianal se poate transforma intr-o infectie care pune in pericol viata copilului, iar in unele cazuri poate provoca septicemie si moarte.

Tratamentul unui abces perianal la copii

Unele abcese perianale se pot vindeca de la sine, in urma drenarii puroiului in mod natural. Vindecarea incompleta este uneori isotita de formarea de fistule, care pot necesita o interventie chirurgicala (fistulotomie).

Atunci cand este necesar tratamentul chirurgical, copilul este anesteziat local, iar medicul face o incizie prin care dreneaza puroiul. Ameliorarea simptomelor poate fi imediata dupa drenare, iar abcesul este lasat deschis pentru a se drena complet.

Daca micutul tau a suferit interventia chirurgicala in perioada in care mai poarta inca scutece, acestea trebuie schimbate de fiecare data cand sunt udate, iar zona trebuie spalata doar cu apa. Baile calde pot favoriza drenajul si amelioreaza simptomele in cazul unor copii.

Abcesul se inchide in mod natural dupa cateva zile, dar este recomandata o vizita la specialist, care poate determina daca au aparut fistule si daca acestea necesita tratament suplimentar.

Antibioticele sunt recomandate doar in cazul copiilor al caror organism nu lupta in mod eficient cu infectia, dar nu sunt necesare in cele mai multe cazuri.

1 februarie 2012