Etichetă: apare

  • Epilepsia (cauze, simptome, tratament)

    Generalitati

    Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

    Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.

    Cuprins articol

    1. Generalitati
    2. Cauze
    3. Simptome
    4. Factori de risc
    5. Diagnostic
    6. Tratament
    7. Prevenire

    Cauze

    Ce determina aparitia epilepsiei?

    Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
    Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
    – traumatismele craniene
    – tumorile cerebrale
    – infectiile cerebrale
    – accidente vasculare cerebrale

    Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
    Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
    Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
    Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
    – traumatismele craniene
    – accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
    – ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
    – tumorile cerebrale
    – infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
    – boala Alzheimer
    – abuzul de bauturi alcoolice
    – abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

    Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
    Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

    Simptome

    Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
    Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
    Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
    Convulsiile sunt de doua tipuri:
    – partiale
    – generalizate

    Cum se produce?

    Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
    Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
    Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

    Factori de risc

    Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
    – istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
    – traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
    – accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
    – tumorile cerebrale
    – infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
    – intoxicatia cu plumb
    – intoxicatia alimentara
    – expunerea la fumuri toxice
    – tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
    – abuzul de droguri
    – convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
    – boala Alzheimer

    Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

    Diagnostic

    Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
    Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

    Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

    Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
    – dureri de cap cu caracter de migrena
    – spasme musculare
    – ticuri
    – tulburari de somn
    – convulsii psihogenice
    – intervale de timp de apnee (fara respiratie)

    Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

    Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

    Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
    – febra
    – anumite medicamente
    – dezechilibre electrolitice
    – inhalarea de fumuri toxice

    Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

    In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

    Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

    Tratament

    Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
    Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
    Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
    Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

    Prevenire

    Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
    Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.

    Plafar

  • Epilepsia (cauze, simptome, tratament)

    Generalitati

    Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.

    Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.

    Cuprins articol

    1. Generalitati
    2. Cauze
    3. Simptome
    4. Factori de risc
    5. Diagnostic
    6. Tratament
    7. Prevenire

    Cauze

    Ce determina aparitia epilepsiei?

    Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
    Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
    – traumatismele craniene
    – tumorile cerebrale
    – infectiile cerebrale
    – accidente vasculare cerebrale

    Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
    Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
    Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
    Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
    – traumatismele craniene
    – accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
    – ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
    – tumorile cerebrale
    – infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
    – boala Alzheimer
    – abuzul de bauturi alcoolice
    – abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

    Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
    Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

    Simptome

    Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
    Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
    Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o „aura” inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
    Convulsiile sunt de doua tipuri:
    – partiale
    – generalizate

    Cum se produce?

    Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
    Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
    Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

    Factori de risc

    Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
    – istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
    – traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
    – accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
    – tumorile cerebrale
    – infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
    – intoxicatia cu plumb
    – intoxicatia alimentara
    – expunerea la fumuri toxice
    – tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
    – abuzul de droguri
    – convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
    – boala Alzheimer

    Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

    Diagnostic

    Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
    Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

    Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

    Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
    – dureri de cap cu caracter de migrena
    – spasme musculare
    – ticuri
    – tulburari de somn
    – convulsii psihogenice
    – intervale de timp de apnee (fara respiratie)

    Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

    Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

    Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
    – febra
    – anumite medicamente
    – dezechilibre electrolitice
    – inhalarea de fumuri toxice

    Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

    In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

    Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in „gol” si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

    Tratament

    Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata – nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
    Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor – tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
    Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
    Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

    Prevenire

    Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
    Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.

    Plafar
  • Totul despre psoriazis

    Foarte putin observabila la inceput, eruptia apare pe genunchi, pe coate sau pe partea acoperita de par a capului sub forma de solzi de culoare rosie. Ea se transforma in curind in niste pete mari, la suprafata carora se formeaza niste solzi argintii. Dupa aceea, eruptia se intinde si pe alte suprafete ale pielii, corpul se tranforma intr-un tablou avangardist, iar viata devine un cosmar. Foarte multe persoane nu stiu ca psoriazisul nu este contagios si nu isi pot ascunde teama atunci cind se intilnesc cu cineva bolnav. In toata istoria umanitatii nu a existat nici un caz de transmitere a psoriazisului de la o persoana bolnava la una sanatoasa, chiar si in cazul intrarii in contact cu singele persoanei infectate. In ciuda acestui lucru, potrivit statisticilor, chiar si in cele mai bogate tari si regiuni, de aceasta afectiune sufera aproximativ 4 la suta din populatie. 
    Kurtmann
    Stres si tulburari de natura endocrina 
    Foarte multi cercetatori atrag atentia asupra tulburarilor de natura endocrina, a tulburarilor de metabolism, a schimbarilor in sistemul imunitar al bolnavului. Exista unele lucrari care explica aparitia psoriazisului prin diverse nevroze, stres. Sint multi cei care recunosc ca aceasta afectiune a ramas o enigma pentru medici. „Din punct de vedere medical se poate garanta o remisie durabila a afectiunii si disparitia simptomelor pentru mai multi ani”, spune Manuela Cristea, medic endocrinolog. 
    Luand in consideratie cauzele numeroase ale psoriazisului, incercind sa construiasca pe aceasta baza un sistem de tratament, in zilele noastre medicii se afla pe pozitia de a garanta o remisie durabila a afectiunii – o scadere considerabila sau disparitia simptomelor bolii pentru mai multi ani. 

    O boala ereditara 
    Psoriazisul este o boala mostenita. 60 la suta dintre pacienti au avut rude care au suferit sau mai sufera inca de aceasta boala. Responsabil de acest lucru este un cromozom. Dar, chiar si daca omul isi cunoaste arborele genealogic pina in urma cu sute de ani si se dovedeste ca in el nu au existat persoane bolnave, acest lucru nu are nici o valoare. Patologia poate sa dormiteze multi ani, iar copiii unor parinti bolnavi ii vor uimi pina la batrinete pe cei din jur prin curatenia si frumusetea pielii. 
    Cu toate acestea, unele circumstante trebuie cercetate. Majoritatea bolnavilor au virste cuprinse intre 15 si 25 de ani. In mod logic, dezvoltarea psoriazisului este legata de pubertate: transformarile hormonale ale organismului, sensibilitatea psihica deosebita. 
    3 Suisses - Premium
    Stadiile de evolutie a bolii 
    Primul lucru care se observa in cazul eruptiilor psoriazisului este inrosirea pielii. „In evolutia bolii exista trei stadii: progresiv, de stationare si regresiv. In stadiul progresiv al bolii, culoarea petelor este foarte luminoasa, ele sint umflate si tari. Petele apar in zonele de frecare si de apasare (de exemplu, in zona mijlocului sau in locul in care se inchid bretelele de la sutien, adesea pe locul unor zgirieturi sau pe locul unde v-ati scarpinat). In stadiul de stationare, aparitia eruptiei inceteaza, petele se unesc intre ele si devin palide. Perioada de regres se caracterizeaza prin disparitia deplina a eruptiei pe o parte considerabila din suprafata corpului, pe locul fostei eruptii formindu-se pete decolorate sau intunecate”, explica Manuela Cristea. 

    Pe langa forma psoriazisului se mai pot distinge unele forme netipice: psoriazisul exsudant, psoriazisul cu pete, seboreic, inradacinat, cu negi, iritat, psoriazisul cu inflamatie a pielii. 

    Psoriazisul exsudant 
    Aceasta forma a afectiunii se poate observa cel mai adesea la persoanele supraponderale, care au diabet sau la cei care au o functie scazuta a glandei tiroide. Acest proces se manifesta prin umflaturi, inflamatii acute cu tumefieri foarte bine exprimate sau absente in totalitate, cu trasaturi neclare, nedefinite, cu foarte multe straturi de coji seroase sau cu puroi, de coji-solzi, straturi necaracteristice pentru psoriazis. De foarte multe ori, pacientii la care se manifesta forma psoriazisului exsudant sufera din cauza supuratiei si a unei mincarimi intensive. Dispunerea psoriazisului exsudant se distinge prin varietate: cel mai adesea zonele afectate se gasesc in extremitatile inferioare sau in incretiturile in care pielea este mai tare. 

    Psoriazisul cu pete 
    Aceasta forma se distinge prin prezenta petelor de culoare rosie, adesea printr-o tumefiere slab exprimata sau fara nici un fel de tumefiere, prin cojirea caracteristica a pielii. Trebuie sa subliniem ca forma cu pete a psoriazisului se manifesta mai ales la femeile tinere, de aceea mai este numita si forma feminina a psoriazisului. 
    Diabeticii si obezii sufera de acesta forma de psoriazis. 

    Psoriazisul seboreic 
    De obicei, pe partile seboreice ale corpului (partea acoperita de par a capului, nasul, zona din jurul gurii, pavilionul urechii, pieptul si zona omoplatilor) apar papule rosii care se cojesc abundent. Zonele de pe fata si de pe piept sint adesea acoperite de niste eruptii cu pete si cu solzi grasi galben-argintii. In pavilioanele urechilor se pot observa mici umflaturi de culoare roz sau rosu, de asemenea cu multe straturi de coji seroase sau cu puroi, prezenta unor crapaturi, a unor zone umede. 
    Pe partea acoperita de par a capului apar intotdeauna papule, iar pe pielea fruntii, la granita cu parul, bolnavilor de psoriazis le apar, de obicei, papule insotite de o cojire caracteristica. Acestea sint fie singulare, dispuse separat, fie trec de pe partea cu par a capului pe pielea fruntii sub forma unei coroane. 
    Produse evoMAG.ro

     

    Psoriazisul inradacinat

    Acest tip al afectiunii se manifesta mult timp, pe partile deja afectate aparind papule dispuse aleatoriu, cu tumefieri foarte bine exprimate, cu granite bine determinate. Ca urmare a prezentei unei inflamari puternice, intr-o perioada mai lunga de timp, nuanta papulelor devine cenusie, suprafata lor se mareste, formindu-se unele parti care se cojesc si unele pe care s-au intins negii. 

    Psoriazisul iritat 
    Adesea, ca urmare a unui tratament irational, a unei expuneri prelungite la soare, a unei situatii de stres, in viata fiecaruia are loc o dezvoltare furtunoasa a reactiei inflamatorii. Petele se umfla, capata o nuanta de rosu clar, intensiv si se unesc pina devin niste pete serioase. 

    Psoriazisul cu inflamatia pielii 
    Dispunerea elementelor psoriazice in straturile puternice ale pielii este un fenomen atipic si propriu bolnavilor neingrijiti, celor suferinzi de diabet, de obezitate, de distonie vegetativa. In cazul acestei forme a psoriazisului, in cavitatile musculare, in straturile muschilor fesieri, ale muschilor degetelor, sub glandele mamare apar niste umflaturi, niste papule rosii, care adesea supureaza. 
    Produse evoMAG.ro

    Psoriazisul unghiilor 
    Psoriazisul unghiilor se intilneste la 7 la suta dintre bolnavi, dar are forme diferite. De obicei se vorbeste despre doua forme de afectare a unghiilor: tocire si revarsare. In cazul tocirii unghiilor in ele se formeaza niste gauri de dimensiunea unui bob de mac, de diverse adincimi. Pe dinafara unghiile in acest caz amintesc de un degetar. 
    Cea de-a doua forma de afectare a unghiilor are trepte diferite de exprimare. Schimbarile minimale care se intilnesc practic la orice bolnav de psoriazis sint reprezentate de o usoara intunecare a suprafetei unghiei, o nuanta cenusie a unghiei si usoare zgirieturi pe suprafata acesteia. 
    In cazul schimbarilor semnificative ale suprafetei unghiei, in unele cazuri, se observa epuizarea substantelor din unghie, suprafata unghiei se indeparteaza de deget, se resoarbe treptat, dispare, pina cind la baza unghiei ramine doar un rest foarte mic de culoare cenusie. Se poate intilni si cresterea suprafetei unghiei cu deformari si schimbari ale culorii de la galben la cenusiu. Unghia isi pierde stralucirea, devine mata, neuniforma, ascutita, puternica asemenea ghearelor unei pasari rapitoare. 
    In alte cazuri, unghia este distrusa pur si simplu. Ea devine farimicioasa si treptat se rupe, raminind doar unele straturi foarte subtiri la alveola. Inca o forma a psoriazisului unghiilor este onichia psoriazica, sub forma hemoragiilor de sub unghii. Capilarele se maresc si adesea apar prin unghie niste singerari, care dau impresia unor intepaturi provocate de un ghimpe. 

    Metodele de tratament 
    „Psoriazisul este o boala cronica si vindecarea in intregime nu a reusit-o nimeni. Boala poate aparea, poate disparea apoi pentru multi ani si din nou sa apara. Inainte de a incepe tratamentul, pacientul este examinat cu atentie. In prescrierea tratamentului se ia in consideratie stadiul bolii, sezonul, tipul clinic de psoriazis. Rezultatul cel mai rapid obtinut prin metode terapeutice se observa in tipurile de psoriazis limitat ca suprafata afectata, in formele care nu au suferit complicatii”, spune medicul. 

    Cum e posibila remisia bolii 
    Remisia are loc semnificativ mai incet in cazul formelor netipice a psoriazisului. Tratamentul inceput la timp, combinat cu un regim rational, cu fizioterapie si balneoterapie, garanteaza o remisie de lunga durata. Daca la bonavul respectiv se observa un proces raspindit, progresiv, cel mai indicat este ca tratamentul sa aiba loc intr-un spital. Bolnavilor le sint recomandate preparate sedante, preparate pe baza de calciu, vitamine. 

    Fotochimioterapia – o metoda de tratament 
    „O baza pentru toate schemele de tratament sint razele ultraviolete, in combinatie cu folosirea unor fotosensibilizatori. Ca rezultat al acestei metode, pe partile de piele afectate de psoriazis are loc o divizare foarte mare a celulelor. Aceasta metoda se numeste fotochimioterapie. Dar razele ultraviolete influenteaza nefavorabil pielea, imbatrinind-o. In acest caz insa, acest lucru este o plata foarte mica pentru a scapa de necaz. Fotochimioterapia este contraindicata suferinzilor de hipertensiune arteriala, acelora care au suferit un infarct sau care au avut o operatie de inlaturare a unei tumori maligne sau benigne. Combinarea razelor ultraviolete si a medicamentelor da rezultate uimitoare in tratarea psoriazisului partii acoperite de par a capului”, explica medicul endocrinolog. 

    Produse evoMAG.ro

  • 10 alimente interzise dacă ai gastrită


    10 alimente interzise dacă ai gastrită

    Dacă ai gastrită, regimul alimentar este crucial. Vezi care sunt cele 10 categorii de alimente pe care trebuie neapărat să le eviţi dacă te confrunţi cu această problemă!

    Gastrita apare datorită unei secreţii gastrice crescute, asociată cu iritarea mucoasei gastrice prin alimente inadecvate sau medicamente. Organismul uman are tendinţa naturală sezonieră de creştere a acidităţii gastrice primăvara şi toamna. Din acest motiv simptomele gastritei se manifestă mai ales în aceste sezoane, iar regimul alimentar este indicat pentru 3-4 săptămâni tot în aceste perioade. 

    Cele mai importante 10 categorii de alimente care pot creşte aciditatea gastrică şi deci trebuie evitate 3-4 săptămâni în gastrită în perioada dureroasă sunt următoarele:

    1. Supele şi ciorbele de carne cresc aciditatea gastrică, deci trebuie evitate.
    2. Legumele şi fructele nefierte se digeră mai greu, iar digestia lor necesită stagnarea îndelungată în stomac, cu creşterea secreţiei de acid gastric.
    3. Dulciurile concentrate cum ar fi dulceaţa, gem, halva, bomboane, ciocolată, frişcă, marmeladă, rahat.
    4. Grăsimile de origine animală: şuncă, slănină, afumături, salamuri uscate şi grase, untul, untură, smântână, caşcaval sau brânză grasă.
    5. Condimente: piperul, ardeiul iute şi boiaua de ardei, usturoi, ceapă crudă, ketchup, sare de lămâie, zeamă de lămâie, murături, oţet.
    6. Prăjelile, inclusiv pâinea prăjită, rântaşurile, pâinea proaspătă.
    7. Fasole uscată, varză, sarmale.
    8. Pizza, mâncăruri tip fast food.
    9. Unele băuturi: cafea, alcool, cola, băuturile gazoase de orice fel, inclusiv apa minerală.
    10. Mâncăruri prea fierbinţi sau reci, mesele prea abundente.
    Xray Scanner - VIP

  • De ce te doare stomacul: 10 motive

    De ce te doare stomacul: 10 motive

    Durerea abdominală este frecvent etichetată drept „durere de stomac”, deşi doar 10% dintre durerile din această zonă au drept cauză o boală gastrică. Află motivele pentru care te doare în zona abdominală!

    Cele mai frecvente 10 cauze de durere abdominală:

    1. Durerea cauzată de hiperaciditatea gastrică (esofagită, gastrită, ulcerul gastric sau duodenal)

    Durerea este localizată în partea de sus a abdomenului, apare mai ales primăvara şi toamna, poate fi declanşată de stres, condimente, alcool, crudităti, dulciuri concentrate, mâncăruri tip „fast food”, alimente antiinflamatoare şi este calmată de lapte sau medicamente care scad aciditatea gastrică. Endoscopia digestivă superioară poate preciza diagnosticul corect.

    2. Colonul iritabil

    Durerea este localizată în tot abdomenul, poate să apară în condiţii de stres, este însoţită de zgomote intestinale, alternanţă diaree – constipaţie, balonare, flatulenţă. Colonoscopia este explorarea indicată în cazul prezenţei simptomelor menţionate.

    3. Dischinezia biliară

    Durerea este localizată în dreapta sub coaste, apare de obicei la persoane supraponderale, poate să apară după consum de grăsimi de origine animală (smântână, untură, şuncă), dar şi maioneză sau salată de vinete, poate să iradieze către umărul drept şi să fie însoţită de gust amar, greaţă, vărsături şi diaree. Ecografia abdominala poate fi utilă pentru diagnostic. 

    4. Litiază biliară

    Durerea are aceeaşi localizare că în dischinezia biliara, de obicei este colicativa (apare şi dispare relativ brusc), poate fi declanşată de consum de grăsimi şi alcool, se poate însoţi de greaţă, vărsături, febră şi icter. Diagnosticul corect se pune dacă se face o ecografie abdominală.

    5. Cancerul gastric

    Durerea este localizată în capul pieptului, este prezentă cam tot timpul, se poate însoţi de lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate şi anemie. Pentru a afla diagnosticul, este necesară endoscopia digestivă superioară cu biopsie.

    6. Cancerul de colon 

    Durerea poate fi localizată oriunde în abdomen, se poate însoţi de diaree uneori cu sânge, zgomote intestinale, balonare, scădere în greutate şi anemie. Diagnosticul necesită efectuarea colonoscopiei cu biopsie. 

    7. Durerile de cauză ginecologică

    Durerea este localizată în partea de jos a abdomenului în zona centrală sau în lateral, poate să fie însoţită de tulburări ale ciclului menstrual, scurgeri vaginale, uneori şi de anemie. Pentru diagnosticul corect, un examen ginecologic este indispensabil. 

    8. Boli ale pancreasului (pancreatită, cancerul de pancreas)

    Localizarea durerii este în partea centrală a abdomenului deasupra ombilicului, durerea este puternică şi răspunde greu la tratamentul antialgic, apare de obicei la consumatorii de alcool, persoane obeze sau cu litiază biliară, se însoţeşte de diaree şi scădere importantă în greutate. Pentru diagnostic este necesară determinarea enzimelor pancreatice şi examenul computer tomografic.

    9. Afecţiuni ale peretelui abdominal (eventraţii, hernii)

    Durerea apare în zonă centrală a abdomenului sau jos în zonele laterale, poate să fie exacerbată de efortul fizic sau ridicarea de greutăţi, uneori poate fi violentă şi însoţită de vărsături, greaţă şi oprirea tranzitului intestinal (în cazul apariţiei ocluziei intestinale). De obicei, simpla examinare medicală poate preciza diagnosticul corect. 

    10. Boli ale ficatului

    Durerea hepatică este destul de rar întâlnită, apare în cancer, boli cardiace, boli însoţite de icter (de obicei, hepatita cronică şi ciroza sunt nedureroase), durerea este localizată sub coaste în dreapta şi poate să fie însoţită de scădere în greutate, edeme ale membrelor inferioare. Pentru diagnosticul corect este necesară efectuarea de teste hepatice şi ecografie abdominală.
    Slim&Fit.ro