Malling.ro Blog

Blog

  • Autismul

    Autismul

    Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. 
    Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu. 
    In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

    De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa „para” surzi, desi testele de audiometrie sunt normale. 
    Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala. 
    Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

    Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism. 
    Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta. 

    Cuprins articol

    1. Generalitati
    2. Cauze
    3. Simptome
    4. Diagnostic
    5. Investigatii
    6. Tratament
    7. Profilaxie

    Cauze

    Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multegene. 
    Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene. 
    Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.

    Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala. 
    Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului. 
    Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism. 

    Simptome

    Simptome principale

    Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii: 

    Interactiuni sociale si relatii interpersonale. 
    Simptomele pot fi: 
    – probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului 
    – incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta 
    – lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane 
    – lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea. 

    Comunicarea verbala si nonverbala
    Simptomele pot fi: 
    – intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata. 
    – probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute. 
    – limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie). 
    – dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste. 
    – pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis. 

    Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
    Simptomele pot fi: 
    – o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie. 
    – preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo. 
    – nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala. 
    – comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului. 

    Simptome din perioada copilariei 
    Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii. 
    Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca. 

    De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren. 
    Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc. 
    In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere socialsau „traiesc intr-o lume a lor, proprie”. 

    Simptome din perioada adolescentei 
    In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti. 
    Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta. 
    Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.

    Simptome la varsta adulta
    Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala. 
    Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

    La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie. 

    Alte simptome 
    Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical. 
    Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

    Alte afectiuni
    Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sausindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari. 
    O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare – fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul. 

    Diagnostic

    Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului. 

    In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist: 
    – nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni 
    – nu spune cuvinte simple pana la 16 luni 
    – nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie) 
    – orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

    In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare. 
    Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare. 

    In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei. 
    Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist – psihiatru sau psiholg. 

    Investigatii

    Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei. 
    Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim. 

    In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant. 

    Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt: 
    – medicul pediatru 
    – psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului) 
    – logopedul 
    Acestia pot face testari suplimentare. 

    Evaluarea comportamentala 
    Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv. 

    Acestea cuprind: 
    – istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte. 
    Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat. 
    – ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult. 
    – alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani. 
    – observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante. 
    – teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei 
    – se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii 
    – evaluare somatica 
    – examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

    Aceste teste includ: 
    – examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala 
    – teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului. 
    – teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

    In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare. 
    Aceste teste sunt: 
    – analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize. 
    – o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare). 

    Tratament

    Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona. 
    Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului. 

    Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat. 
    Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare,sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient. 

    Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim. 
    Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii. 

    In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi: 
    – Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA – Applied Behavioral Analysis) 
    – Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH – Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) 
    – si integrarea senzoriala 

    Terapii specializate
    Aceste cuprind: 
    – logopedie 
    – terapie ocupationala 
    – fiziokinetoterapie 

    Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi : 
    – depresia 
    – anxietatea 
    – hiperactivitatea 
    – comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

    Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens. 
    In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

    Tratament ambulator (la domiciliu) 
    Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism. 

    Autoeducarea parintilor despre autism
    Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

    Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent. 
    Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism. 
    In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

    Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai „pe picioarele lor”, pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent. 
    Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor. 
    Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

    Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea: 
    – educatie 
    – identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata 
    – comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta 
    – adaptarea la diferite medii 
    – invatarea abilitatilor sociale si de comunicare 

    Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora. 
    Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.

    Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie. 
    Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora. 

    Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc. 
    De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.

    Profilaxie

    Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul. 
    Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces. 

    Plafar

  • Autismul

    Autismul

    Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur. 
    Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu. 
    In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

    De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa „para” surzi, desi testele de audiometrie sunt normale. 
    Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala. 
    Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

    Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism. 
    Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta. 

    Cuprins articol

    1. Generalitati
    2. Cauze
    3. Simptome
    4. Diagnostic
    5. Investigatii
    6. Tratament
    7. Profilaxie

    Cauze

    Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multegene. 
    Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene. 
    Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.

    Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala. 
    Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului. 
    Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism. 

    Simptome

    Simptome principale

    Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii: 

    Interactiuni sociale si relatii interpersonale. 
    Simptomele pot fi: 
    – probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului 
    – incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta 
    – lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane 
    – lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea. 

    Comunicarea verbala si nonverbala
    Simptomele pot fi: 
    – intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata. 
    – probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute. 
    – limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie). 
    – dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste. 
    – pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis. 

    Interes diminiuat in diverse activitati sau in joc
    Simptomele pot fi: 
    – o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie. 
    – preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo. 
    – nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala. 
    – comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului. 

    Simptome din perioada copilariei 
    Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii. 
    Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca. 

    De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren. 
    Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc. 
    In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere socialsau „traiesc intr-o lume a lor, proprie”. 

    Simptome din perioada adolescentei 
    In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti. 
    Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta. 
    Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.

    Simptome la varsta adulta
    Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala. 
    Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

    La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie. 

    Alte simptome 
    Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical. 
    Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

    Alte afectiuni
    Autismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sausindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari. 
    O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare – fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul. 

    Diagnostic

    Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului. 

    In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist: 
    – nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni 
    – nu spune cuvinte simple pana la 16 luni 
    – nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie) 
    – orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

    In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare. 
    Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare. 

    In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei. 
    Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist – psihiatru sau psiholg. 

    Investigatii

    Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei. 
    Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim. 

    In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant. 

    Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt: 
    – medicul pediatru 
    – psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului) 
    – logopedul 
    Acestia pot face testari suplimentare. 

    Evaluarea comportamentala 
    Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv. 

    Acestea cuprind: 
    – istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte. 
    Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat. 
    – ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult. 
    – alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani. 
    – observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante. 
    – teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei 
    – se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii 
    – evaluare somatica 
    – examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

    Aceste teste includ: 
    – examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala 
    – teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului. 
    – teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

    In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare. 
    Aceste teste sunt: 
    – analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize. 
    – o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare). 

    Tratament

    Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona. 
    Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului. 

    Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat. 
    Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare,sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient. 

    Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim. 
    Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii. 

    In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi: 
    – Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA – Applied Behavioral Analysis) 
    – Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH – Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) 
    – si integrarea senzoriala 

    Terapii specializate
    Aceste cuprind: 
    – logopedie 
    – terapie ocupationala 
    – fiziokinetoterapie 

    Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi : 
    – depresia 
    – anxietatea 
    – hiperactivitatea 
    – comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

    Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest sens. 
    In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.

    Tratament ambulator (la domiciliu) 
    Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism. 

    Autoeducarea parintilor despre autism
    Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

    Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent. 
    Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism. 
    In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.

    Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai „pe picioarele lor”, pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent. 
    Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor. 
    Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

    Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea: 
    – educatie 
    – identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata 
    – comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta 
    – adaptarea la diferite medii 
    – invatarea abilitatilor sociale si de comunicare 

    Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora. 
    Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.

    Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie. 
    Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora. 

    Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc. 
    De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.

    Profilaxie

    Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul. 
    Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces. 

    Plafar

  • Beneficiile uleiului de masline

    Folosit atat in alimentatie cat si in cosmetica, uleiul de masline este apreciat in mod deosebit si recunoscut ca un pretios ajutor al sanatatii si frumusetii. 

    El contine vitaminele A, B1, B2, C, D, E, K, fier, acizi grasi nesaturati 85%, acizi grasi saturati 15%, trigliceride, clorofila etc. 

    In general se foloseste uleiul curat obtinut prin presare la rece, fiind unul dintre cele mai bune uleiuri de masa folosite in bucatarie. 

    Fiind numit prietenul ficatului, uleiul de masline este un bun drenor hepatic si biliar, avand si efect laxativ. 

    Persoanele care au probleme hepatice sau biliare pot lua 1-2 linguri de ulei dimineata inainte de masa sau 1-2 linguri de ulei inaintea fiecarei mese. Este recomandat ca dupa inghitirea uleiului sa se stea culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. 

    Pe langa faptul ca este un tonic biliar, uleiul dizolva pietrele din bila. 

    Daca medicul constata ca pietrele sunt destul de mici pentru a putea fi eliminate fara sa se blocheze, se amesteca o jumatate de ceasca de ulei de masline cu o jumatate de ceasca cu suc de lamaie sau grapefruit si se bea seara inainte de culcare. Dimineata se bea ceva fierbinte si apoi e posibil ca pietrele sa fie eliminate. 

    Alteori se poate posti doua zile inainte, band suc de mere din doua in doua ore, iar in cea de a doua seara se bea amestecul de ulei si suc de lamai. Astfel se va curata vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici. 

    – Uleiul de masline ajuta de asemeni tubul digestiv, contribuind la vindecarea gastritei si a ulcerului. El poate fi folosit si ca laxativ, luand o lingura seara la culcare. 

    – Are proprietatea de a intarzia procesul de imbatranire, protejand inima si arterele, dizolvand chiagurile din vasele de sange, reducand colesterolul si tensiunea. 

    – Poate fi folosit si sub forma de frectii pe corp si pe incheieturi. Chiar si copii rahitici si anemici pot beneficia de frectii ale corpului. 

    – In cazul algiilor reumatismale, a nevritelor sau a entorselor se fac frectii cu ulei amestecat cu usturoi dat prin razatoare (o capatana de usturoi data prin razatoare pentru 200 g ulei de masline si lasat la macerat 2-3 zile). 

    – Contra caderii parului se fac frectii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile. Capul trebuie invelit in timpul noptii. 

    – Fiind considerat ca un ulei al frumusetii, el face nu numai arterele mai suple dar si pielea mai stralucitoare. Uleiul de masline curata si inmoaie pielea, o hidrateaza si o regenereaza. Puteti face aplicatii cu ulei de masline seara dupa demachere, zilnic, timp de doua, trei saptamani. 

    – In cazul tenului obosit si uscat se pot pune comprese caldute pe pometi frunte si tample timp de 5-10 minute, spaland apoi fata cu apa calda. 

    – Pentru hidratare si pentru cresterea elasticitatii pielii pot fi folosite si cremele cu ulei de masline si plante medicinale. Se fierb plantele (tei, patlagina, musetel, coada soricelului etc), in ulei de masline si se adauga ceara de albine. Amestecul se strecoara fierbinte, iar dupa ce se raceste poate fi folosit ca si crema hidratanta (o data la doua zile). 

    – Uleiul de masline este util si pentru maini si unghii. Dupa ce terminati de spalat vasele masati mainile cu ulei de masline. 

    Cateva recomandari de masti cu ulei de masline: 

    • Masca cu pulpa de portocala, branza de vaci si ulei de masline: se amesteca pulpa de portocala cu putina branza de vaci si cu o lingurita de ulei de masline. Se lasa pe fata timp de 20-30 minute iar apoi se spala fata cu apa calduta. 
    • Masca cu banana, zeama de lamaie si ulei de masline: se striveste un sfert de banana pana se obtine un pireu la care se adauga jumatate lingurita zeama de lamaie, o lingurita ulei de masline si putina crema nutritiva. Se lasa pe fata 20-30 minute dupa care se spala cu apa calduta. Aceasta masca este benefica pentru orice tip de ten, avand actiune hidratanta si impiedicand uscarea si imbatranirea pielii. Ea poate fi folosita cat de des se doreste. 

    Pentru tenuri ridate si uscate se recomanda: 

    • Masca cu ou, miere, ulei de masline si suc de fructe de sezon: se amesteca un ou crud batut cu o lingura de miere si o lingura de ulei de masline. Se adauga suc de fructe si se aplica pe fata 20-30 minute. 

    O alta masca care curata tenul este: 

    • Masca cu argila, suc de castraveti si ulei de masline: se amesteca o lingura de ulei de masline cu putin suc de castraveti si se adauga argila pana se obtine o pasta. Se aplica pe fata timp de 20- 30 minute. Aceasta masca poate fi folosita o data la doua zile. 

    Slim&Fit.ro

  • Beneficiile uleiului de masline

    Folosit atat in alimentatie cat si in cosmetica, uleiul de masline este apreciat in mod deosebit si recunoscut ca un pretios ajutor al sanatatii si frumusetii. 

    El contine vitaminele A, B1, B2, C, D, E, K, fier, acizi grasi nesaturati 85%, acizi grasi saturati 15%, trigliceride, clorofila etc. 

    In general se foloseste uleiul curat obtinut prin presare la rece, fiind unul dintre cele mai bune uleiuri de masa folosite in bucatarie. 

    Fiind numit prietenul ficatului, uleiul de masline este un bun drenor hepatic si biliar, avand si efect laxativ. 

    Persoanele care au probleme hepatice sau biliare pot lua 1-2 linguri de ulei dimineata inainte de masa sau 1-2 linguri de ulei inaintea fiecarei mese. Este recomandat ca dupa inghitirea uleiului sa se stea culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. 

    Pe langa faptul ca este un tonic biliar, uleiul dizolva pietrele din bila. 

    Daca medicul constata ca pietrele sunt destul de mici pentru a putea fi eliminate fara sa se blocheze, se amesteca o jumatate de ceasca de ulei de masline cu o jumatate de ceasca cu suc de lamaie sau grapefruit si se bea seara inainte de culcare. Dimineata se bea ceva fierbinte si apoi e posibil ca pietrele sa fie eliminate. 

    Alteori se poate posti doua zile inainte, band suc de mere din doua in doua ore, iar in cea de a doua seara se bea amestecul de ulei si suc de lamai. Astfel se va curata vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici. 

    – Uleiul de masline ajuta de asemeni tubul digestiv, contribuind la vindecarea gastritei si a ulcerului. El poate fi folosit si ca laxativ, luand o lingura seara la culcare. 

    – Are proprietatea de a intarzia procesul de imbatranire, protejand inima si arterele, dizolvand chiagurile din vasele de sange, reducand colesterolul si tensiunea. 

    – Poate fi folosit si sub forma de frectii pe corp si pe incheieturi. Chiar si copii rahitici si anemici pot beneficia de frectii ale corpului. 

    – In cazul algiilor reumatismale, a nevritelor sau a entorselor se fac frectii cu ulei amestecat cu usturoi dat prin razatoare (o capatana de usturoi data prin razatoare pentru 200 g ulei de masline si lasat la macerat 2-3 zile). 

    – Contra caderii parului se fac frectii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile. Capul trebuie invelit in timpul noptii. 

    – Fiind considerat ca un ulei al frumusetii, el face nu numai arterele mai suple dar si pielea mai stralucitoare. Uleiul de masline curata si inmoaie pielea, o hidrateaza si o regenereaza. Puteti face aplicatii cu ulei de masline seara dupa demachere, zilnic, timp de doua, trei saptamani. 

    – In cazul tenului obosit si uscat se pot pune comprese caldute pe pometi frunte si tample timp de 5-10 minute, spaland apoi fata cu apa calda. 

    – Pentru hidratare si pentru cresterea elasticitatii pielii pot fi folosite si cremele cu ulei de masline si plante medicinale. Se fierb plantele (tei, patlagina, musetel, coada soricelului etc), in ulei de masline si se adauga ceara de albine. Amestecul se strecoara fierbinte, iar dupa ce se raceste poate fi folosit ca si crema hidratanta (o data la doua zile). 

    – Uleiul de masline este util si pentru maini si unghii. Dupa ce terminati de spalat vasele masati mainile cu ulei de masline. 

    Cateva recomandari de masti cu ulei de masline: 

    • Masca cu pulpa de portocala, branza de vaci si ulei de masline: se amesteca pulpa de portocala cu putina branza de vaci si cu o lingurita de ulei de masline. Se lasa pe fata timp de 20-30 minute iar apoi se spala fata cu apa calduta. 
    • Masca cu banana, zeama de lamaie si ulei de masline: se striveste un sfert de banana pana se obtine un pireu la care se adauga jumatate lingurita zeama de lamaie, o lingurita ulei de masline si putina crema nutritiva. Se lasa pe fata 20-30 minute dupa care se spala cu apa calduta. Aceasta masca este benefica pentru orice tip de ten, avand actiune hidratanta si impiedicand uscarea si imbatranirea pielii. Ea poate fi folosita cat de des se doreste. 

    Pentru tenuri ridate si uscate se recomanda: 

    • Masca cu ou, miere, ulei de masline si suc de fructe de sezon: se amesteca un ou crud batut cu o lingura de miere si o lingura de ulei de masline. Se adauga suc de fructe si se aplica pe fata 20-30 minute. 

    O alta masca care curata tenul este: 

    • Masca cu argila, suc de castraveti si ulei de masline: se amesteca o lingura de ulei de masline cu putin suc de castraveti si se adauga argila pana se obtine o pasta. Se aplica pe fata timp de 20- 30 minute. Aceasta masca poate fi folosita o data la doua zile. 

    Slim&Fit.ro

  • Herpes – cauze si recomandari naturiste

    Cauzele aparitiei herpesului
    Este o boala foarte raspandita putand sa apara atat la copii cat si la adulti. Ea este produsa de un virus care dupa multiplicare se poate raspandi pe calea sangelui in diferite organe. Infectia cu herpes variaza de la forme moderate (o infectie la ochi sau la buze) la forme grave.

    Manifestari ale aparitiei herpesului
    Aparitia herpesului poate da o stare de indispozitie generala, somnolenta sau insomnie, dureri de cap, nervozitate, scaderea poftei de mancare, greturi, frisoane, cresterea temperaturii sau dureri in muschii coloanei vertebrale ce se accentueaza la extensia capului, dar toate aceste simptome dispar in 3-5 zile de la debut.

    In cazul pielii si a mucoaselor apare o eruptie de mici basicute cu lichid clar care se rup cu usurinta, lasand eroziuni ce se vindeca in cateva zile. Pe toata durata bolii sau chiar putin inainte de aparitia ei, bolnavul are senzatii de arsura sau mancarime locala.

    Vindecarea se face in 11-12 zile, dar dupa vindecare virusul ramane in organism si poate recidiva. Daca organismul este slabit datorita unei alimentatii necorespunzatoare (mai ales cu carne grasa sau salam), datorita unui efort fizic, datorita stresului, unor expuneri succesive la soare sau datorita altor cauze atunci herpesul reapare.

    De asemenea, un herpes este amplificat de boli concomitente ca diabet zaharat si tuberculoza sau apare in forma de Zona Zoster, cu dureri greu de suportat.

    Reaparitia frecventa a unui herpes pe buze indica de fapt si o lipsa de fier in organism, lipsa ce slabeste sistemul imunitar. Daca organismul are o putere de aparare normala, un sistem imunitar bun, el stapaneste eficient agresivitatea virusului, infectia fiind stinsa pentru o perioada indelungata.

    Totusi, este o boala ce nu trebuie ignorata, caci prezenta virusului in organism poate conduce la multe complicatii. Astfel, localizarea la ochi poate duce la opacitate corneana sinonima cu pierderea vederii. De asemenea, copii mici contaminati de la mama pot pastra acest virus toata viata.

    Recomandari in cazul aparitiei herpesului

    • Repaos fizic de 1-2 zile mai ales la cei cu imunitate scazuta, la cei aflati in convalescenta dupa alte boli, la cei bolnavi sau la copii.
    • Alimentatia va fi formata din cat mai multe legme si fructe proaspete, in special cele bogate in vitaminele A, C si E. In primele zile de boala sunt excluse alimentele care contin grasimi caci ele grabesc aparitia eruptiei.
    • Fumatul este exclus pe toata durata puseului eruptiv.
    • Se beau infuzii din plante medicinale (urzica, patlagina ingusta, revent etc). Infuziile se fac cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi, incet, inghititura cu inghititura. Se mai recomanda infuzii de amestecuri de plante, doua cani pe zi: radacina de stejar, musetel, salvie si sulfina in parti egale sau urzica, rozmarin, patlagina si fumarica in parti egale.
    • Tinctura de galbenele, 20 picaturi, de trei ori pe zi.
    • Se unge locul de aparitie al herpesului cu alifie de galbenele, alifie de roinita, alifie de propolis sau ulei de sovarf.
    • Se pun comprese si tamponari cu decoct de brusture sau infuzie de musetel. Se mai recomanda comprese cu argila rece.
    • In cazul herpesului localizat la buze, se poate unge locul afectat cu albus de ou batut spuma (de trei pana la sapte ori pe zi).
    • In cazul herpesului genital se fac spalaturi cu frunze de nuc sau cu pelin si tamponari de mai multe ori pe zi cu suc de lamaie sau otet de mere si miere.

    Pentru a-i feri pe cei din jur de imbolnavirea cu herpes trebuie remarcat faptul ca veziculele herpetice contin mari cantitati de virus, care supravietuiesc panala 7 zile si ele pot fi transmise prin saliva.

    Virusul poate afecta mai ales persoanele cu afectiuni concomitente, cu sistem imunitar slabit, gravide, copii mici cu probleme de sanatate, rahitici, distrofici, convalescenti, etc.
    Slim&Fit.ro

  • Totul despre psoriazis

    Foarte putin observabila la inceput, eruptia apare pe genunchi, pe coate sau pe partea acoperita de par a capului sub forma de solzi de culoare rosie. Ea se transforma in curind in niste pete mari, la suprafata carora se formeaza niste solzi argintii. Dupa aceea, eruptia se intinde si pe alte suprafete ale pielii, corpul se tranforma intr-un tablou avangardist, iar viata devine un cosmar. Foarte multe persoane nu stiu ca psoriazisul nu este contagios si nu isi pot ascunde teama atunci cind se intilnesc cu cineva bolnav. In toata istoria umanitatii nu a existat nici un caz de transmitere a psoriazisului de la o persoana bolnava la una sanatoasa, chiar si in cazul intrarii in contact cu singele persoanei infectate. In ciuda acestui lucru, potrivit statisticilor, chiar si in cele mai bogate tari si regiuni, de aceasta afectiune sufera aproximativ 4 la suta din populatie. 
    Kurtmann
    Stres si tulburari de natura endocrina 
    Foarte multi cercetatori atrag atentia asupra tulburarilor de natura endocrina, a tulburarilor de metabolism, a schimbarilor in sistemul imunitar al bolnavului. Exista unele lucrari care explica aparitia psoriazisului prin diverse nevroze, stres. Sint multi cei care recunosc ca aceasta afectiune a ramas o enigma pentru medici. „Din punct de vedere medical se poate garanta o remisie durabila a afectiunii si disparitia simptomelor pentru mai multi ani”, spune Manuela Cristea, medic endocrinolog. 
    Luand in consideratie cauzele numeroase ale psoriazisului, incercind sa construiasca pe aceasta baza un sistem de tratament, in zilele noastre medicii se afla pe pozitia de a garanta o remisie durabila a afectiunii – o scadere considerabila sau disparitia simptomelor bolii pentru mai multi ani. 

    O boala ereditara 
    Psoriazisul este o boala mostenita. 60 la suta dintre pacienti au avut rude care au suferit sau mai sufera inca de aceasta boala. Responsabil de acest lucru este un cromozom. Dar, chiar si daca omul isi cunoaste arborele genealogic pina in urma cu sute de ani si se dovedeste ca in el nu au existat persoane bolnave, acest lucru nu are nici o valoare. Patologia poate sa dormiteze multi ani, iar copiii unor parinti bolnavi ii vor uimi pina la batrinete pe cei din jur prin curatenia si frumusetea pielii. 
    Cu toate acestea, unele circumstante trebuie cercetate. Majoritatea bolnavilor au virste cuprinse intre 15 si 25 de ani. In mod logic, dezvoltarea psoriazisului este legata de pubertate: transformarile hormonale ale organismului, sensibilitatea psihica deosebita. 
    3 Suisses - Premium
    Stadiile de evolutie a bolii 
    Primul lucru care se observa in cazul eruptiilor psoriazisului este inrosirea pielii. „In evolutia bolii exista trei stadii: progresiv, de stationare si regresiv. In stadiul progresiv al bolii, culoarea petelor este foarte luminoasa, ele sint umflate si tari. Petele apar in zonele de frecare si de apasare (de exemplu, in zona mijlocului sau in locul in care se inchid bretelele de la sutien, adesea pe locul unor zgirieturi sau pe locul unde v-ati scarpinat). In stadiul de stationare, aparitia eruptiei inceteaza, petele se unesc intre ele si devin palide. Perioada de regres se caracterizeaza prin disparitia deplina a eruptiei pe o parte considerabila din suprafata corpului, pe locul fostei eruptii formindu-se pete decolorate sau intunecate”, explica Manuela Cristea. 

    Pe langa forma psoriazisului se mai pot distinge unele forme netipice: psoriazisul exsudant, psoriazisul cu pete, seboreic, inradacinat, cu negi, iritat, psoriazisul cu inflamatie a pielii. 

    Psoriazisul exsudant 
    Aceasta forma a afectiunii se poate observa cel mai adesea la persoanele supraponderale, care au diabet sau la cei care au o functie scazuta a glandei tiroide. Acest proces se manifesta prin umflaturi, inflamatii acute cu tumefieri foarte bine exprimate sau absente in totalitate, cu trasaturi neclare, nedefinite, cu foarte multe straturi de coji seroase sau cu puroi, de coji-solzi, straturi necaracteristice pentru psoriazis. De foarte multe ori, pacientii la care se manifesta forma psoriazisului exsudant sufera din cauza supuratiei si a unei mincarimi intensive. Dispunerea psoriazisului exsudant se distinge prin varietate: cel mai adesea zonele afectate se gasesc in extremitatile inferioare sau in incretiturile in care pielea este mai tare. 

    Psoriazisul cu pete 
    Aceasta forma se distinge prin prezenta petelor de culoare rosie, adesea printr-o tumefiere slab exprimata sau fara nici un fel de tumefiere, prin cojirea caracteristica a pielii. Trebuie sa subliniem ca forma cu pete a psoriazisului se manifesta mai ales la femeile tinere, de aceea mai este numita si forma feminina a psoriazisului. 
    Diabeticii si obezii sufera de acesta forma de psoriazis. 

    Psoriazisul seboreic 
    De obicei, pe partile seboreice ale corpului (partea acoperita de par a capului, nasul, zona din jurul gurii, pavilionul urechii, pieptul si zona omoplatilor) apar papule rosii care se cojesc abundent. Zonele de pe fata si de pe piept sint adesea acoperite de niste eruptii cu pete si cu solzi grasi galben-argintii. In pavilioanele urechilor se pot observa mici umflaturi de culoare roz sau rosu, de asemenea cu multe straturi de coji seroase sau cu puroi, prezenta unor crapaturi, a unor zone umede. 
    Pe partea acoperita de par a capului apar intotdeauna papule, iar pe pielea fruntii, la granita cu parul, bolnavilor de psoriazis le apar, de obicei, papule insotite de o cojire caracteristica. Acestea sint fie singulare, dispuse separat, fie trec de pe partea cu par a capului pe pielea fruntii sub forma unei coroane. 
    Produse evoMAG.ro

     

    Psoriazisul inradacinat

    Acest tip al afectiunii se manifesta mult timp, pe partile deja afectate aparind papule dispuse aleatoriu, cu tumefieri foarte bine exprimate, cu granite bine determinate. Ca urmare a prezentei unei inflamari puternice, intr-o perioada mai lunga de timp, nuanta papulelor devine cenusie, suprafata lor se mareste, formindu-se unele parti care se cojesc si unele pe care s-au intins negii. 

    Psoriazisul iritat 
    Adesea, ca urmare a unui tratament irational, a unei expuneri prelungite la soare, a unei situatii de stres, in viata fiecaruia are loc o dezvoltare furtunoasa a reactiei inflamatorii. Petele se umfla, capata o nuanta de rosu clar, intensiv si se unesc pina devin niste pete serioase. 

    Psoriazisul cu inflamatia pielii 
    Dispunerea elementelor psoriazice in straturile puternice ale pielii este un fenomen atipic si propriu bolnavilor neingrijiti, celor suferinzi de diabet, de obezitate, de distonie vegetativa. In cazul acestei forme a psoriazisului, in cavitatile musculare, in straturile muschilor fesieri, ale muschilor degetelor, sub glandele mamare apar niste umflaturi, niste papule rosii, care adesea supureaza. 
    Produse evoMAG.ro

    Psoriazisul unghiilor 
    Psoriazisul unghiilor se intilneste la 7 la suta dintre bolnavi, dar are forme diferite. De obicei se vorbeste despre doua forme de afectare a unghiilor: tocire si revarsare. In cazul tocirii unghiilor in ele se formeaza niste gauri de dimensiunea unui bob de mac, de diverse adincimi. Pe dinafara unghiile in acest caz amintesc de un degetar. 
    Cea de-a doua forma de afectare a unghiilor are trepte diferite de exprimare. Schimbarile minimale care se intilnesc practic la orice bolnav de psoriazis sint reprezentate de o usoara intunecare a suprafetei unghiei, o nuanta cenusie a unghiei si usoare zgirieturi pe suprafata acesteia. 
    In cazul schimbarilor semnificative ale suprafetei unghiei, in unele cazuri, se observa epuizarea substantelor din unghie, suprafata unghiei se indeparteaza de deget, se resoarbe treptat, dispare, pina cind la baza unghiei ramine doar un rest foarte mic de culoare cenusie. Se poate intilni si cresterea suprafetei unghiei cu deformari si schimbari ale culorii de la galben la cenusiu. Unghia isi pierde stralucirea, devine mata, neuniforma, ascutita, puternica asemenea ghearelor unei pasari rapitoare. 
    In alte cazuri, unghia este distrusa pur si simplu. Ea devine farimicioasa si treptat se rupe, raminind doar unele straturi foarte subtiri la alveola. Inca o forma a psoriazisului unghiilor este onichia psoriazica, sub forma hemoragiilor de sub unghii. Capilarele se maresc si adesea apar prin unghie niste singerari, care dau impresia unor intepaturi provocate de un ghimpe. 

    Metodele de tratament 
    „Psoriazisul este o boala cronica si vindecarea in intregime nu a reusit-o nimeni. Boala poate aparea, poate disparea apoi pentru multi ani si din nou sa apara. Inainte de a incepe tratamentul, pacientul este examinat cu atentie. In prescrierea tratamentului se ia in consideratie stadiul bolii, sezonul, tipul clinic de psoriazis. Rezultatul cel mai rapid obtinut prin metode terapeutice se observa in tipurile de psoriazis limitat ca suprafata afectata, in formele care nu au suferit complicatii”, spune medicul. 

    Cum e posibila remisia bolii 
    Remisia are loc semnificativ mai incet in cazul formelor netipice a psoriazisului. Tratamentul inceput la timp, combinat cu un regim rational, cu fizioterapie si balneoterapie, garanteaza o remisie de lunga durata. Daca la bonavul respectiv se observa un proces raspindit, progresiv, cel mai indicat este ca tratamentul sa aiba loc intr-un spital. Bolnavilor le sint recomandate preparate sedante, preparate pe baza de calciu, vitamine. 

    Fotochimioterapia – o metoda de tratament 
    „O baza pentru toate schemele de tratament sint razele ultraviolete, in combinatie cu folosirea unor fotosensibilizatori. Ca rezultat al acestei metode, pe partile de piele afectate de psoriazis are loc o divizare foarte mare a celulelor. Aceasta metoda se numeste fotochimioterapie. Dar razele ultraviolete influenteaza nefavorabil pielea, imbatrinind-o. In acest caz insa, acest lucru este o plata foarte mica pentru a scapa de necaz. Fotochimioterapia este contraindicata suferinzilor de hipertensiune arteriala, acelora care au suferit un infarct sau care au avut o operatie de inlaturare a unei tumori maligne sau benigne. Combinarea razelor ultraviolete si a medicamentelor da rezultate uimitoare in tratarea psoriazisului partii acoperite de par a capului”, explica medicul endocrinolog. 

    Produse evoMAG.ro

  • Analizele de sange – o mina de informatii

    Analizele de sange permit numararea celulelor sangvine si dozarea diferitelor substante care circula in plasma. Pentru a le interpreta, exista doua reguli: raportarea la normele de laborator si luarea in considerare a contextului. In functie de varsta, sexul si istoria sanatatii bolnavului, concluziile nu vor fi intotdeauna aceleasi. Astfel, nivelul de colesterol de 2.80 g/l este mai putin ingrijorator in cazul unei persoane de 60 de ani, fara antecendente particulare, decat in cazul unei tinere femei care urmeaza un tratament cu pilule anticonceptionale, si al carei tata a decedat in urma unui infarct la varsta de 45 de ani. In fine, nu este cazul sa intri in panica! Fiecare rezultat anormal trebuie confirmat inainte de a va lansa in tratamente sau analize suplimentare.

    Altex Romania - VIP

    Cine are nevoie de analize de sange? Chiar daca crezi ca esti perfect sanatoasa, este recomandat sa iti faci o analiza completa de sange in momentul in care ajungi la varsta adulta, macar pentru a verifica ca nu exista un exces de zahar sau de grasime in sange. Este foarte adevarat ca, daca vii dintr-o familie in care exista acest tip de probleme, aceste analize trebuie facute in mod regulat. Ulterior, vei putea face un control o data la fiecare 5 ani, in absenta unor probleme particulare. Persoanele care sufera de o boala cronica, cum este diabetul, trebuie sa isi faca aceste analize mai des si de o maniera mai regulata. In acest caz, ritmul analizelor de sange este hotarat de catre medic, in functie de dificultatile intalnite si de tratamentul necesar.

    Numaratoare formulei sanguine (NFS) corespunde unei numaratori a celulelor prezente in 1 mm3 de sange: numarul de globule rosii (hematite), de globule albe (leucocite) si de plachete. Formula sanguina da proportia dintre diferitele tipuri de globule albe: polinucleare neutrofile, basofile, eosinofile, limfocite si monocite. Aceasta analiza ofera informatii, in acelasi timp, despre cantitatea de hemoglobina din interiorul globulelor rosii, despre marimea acestora din urma si despre volumul pe care acestea il ocupa in sange (VGM, CCMH, TCMH si hematocrite). Nu este necesar ca, in momentul prelevarii, pacientul sa fi postit in ajun.

    Valorile normale sunt: leucocite – intre 4000 si 10 000/ mm3; hematite – intre 3.5 milioane si 5 milioane/ mm3; hemoglobina – intre 11.0 si 15.0 g/ ml; hematocrite – intre 33.0 si 50.0 %. Ce depisteaza aceasta analiza? O scadere a numarului globulelor rosii si a hemoglobinei sunt un simptom al anemiei. In schimb, un exces indica o poliglobulie. Numarul globulelor albe creste, de obicei, in cazul unei infectii bacteriale sau virale si in anumite cazuri de leucemie. Acestea scad in cazul unei rezistente scazute la agresiuni.

    Viteza de sedimentare (VS) arata, in milimetri, inaltimea depozitelor de globule rosii masurata dupa una, apoi doua ore de coagulare. Intr-o eprubeta cu sange tinuta la verticala, globulele rosii se separa incet-incet de plasma, care ramane la suprafata, si se depun pe fundul eprubetei. Nici in cazul acestei analize nu este necesar sa postesti din ajun. Ce depisteaza aceasta analiza? VS-ul tinde sa creasca o data cu inaintarea in varsta. Este, deci, usor mai ridicata in cazul persoanelor in varsta. Dar o crestere anormala poate fi semnul unei inflamari (o boala reumatismala, o infectie)? Valoarea sa este in general sub 20 mm in prima ora, si sub 40 mm la sfarsitul celei de-a doua ore.

    Nivelul zaharului (glicemia) din sange se masoara cel mai des pe „stomacul gol”, de preferat dimineata. Dar variatiile sale se pot evalua si dupa masa. Este vorba atunci despre „glicemie postprandiala”. Valoarea normala se situeaza intre 0.70 si 1.10 g/l. Ce depisteaza aceasta analiza? Un exces de zahar in sange indica un diabet, imediat ce nivelul depaseste 1.26 g/l, in urma mai multor prelevari. Un deficit de zahar arata o hipoglicemie care, daca este importanta, poate da nastere unei boli. Tinerea sub supraveghere a diabetului se bazeaza si pe un alt test – dozarea hemoglobinei gliceice HbA1c) – care ia in considerare echilibrul glicemiei din cele trei luni precedente analizei.

    Nivelul colesterolului este legat de anumite grasimi care circula in sange. Ficatul produce cea mai mare parte a acestora, restul provine din alimentatie. Masurarea in anasmblu a colesterolului (colesterolul total) este suficienta pentru un examen de rutina. Pentru o analiza mai detaliata, se masoara substantele care transporta colesterolul in sange (lipoproteinele): HDL-urile sunt grasimile „bune”, iar LDL-urile sunt grasimile „rele”. Pentru aceasta analiza se recomanda ca pacientul sa manance o cina frugala in ajun, iar dimineata sa nu manance nimic. Valoarea normala se situeaza intre 1.50 si 2.50 g/l. Ce depisteaza aceasta analiza? Excesul de colesterol „rau” face sa creasca riscul unui accident cardio-vascular, pentru ca acesta se depune de-a lungul interiorului arterelor, sfarsind prin a le astupa. Vasele de sange din inima, creier, picioare pot fi atinse. Se recomanda o atentie sporita in cazul persoanelor cu un nivel de peste 2.50 g/l. O data cu varsta, este normal ca acest nivel sa fie usor ridicat. Cresterea poate proveni dintr-o dieta bogata in grasimi animale saturate (unt, produse de patisserie, branzeturi, mezeluri) sau dintr-o anomalie familiala. O valoare prea scazuta nu este normala si poate indica un dezechilibru hormonal.

    Trigliceridele sunt grasimile prezente in sange, care provin, in principal, din alimentatie. Acestea apar mai ales in urma transformarii zaharurilor de catre ficat. Aceasta analiza se face pe „stomacul gol”. Ce depisteaza aceasta analiza? Excesul de trigliceride ameninta sanatatea inimii si arterelor, pentru ca favorizeaza formarea placilor de aterom. Acest lucru se observa in cazul consumului exagerat de zahar, alcool si tutun, precum si in cazul persoanelor obese si diabetice. Pentru unele femei, pilula anticonceptionala joaca un rol important in cresterea nivelului de trigliceride. In plus, exista niveluri excesive de origine ereditara. Valoarea normala se situeaza sub 1.60 g/l.

    In cazul testelor pentru ficat, se analizeaza transaminazele – enzime continute in special de ficat, care intervin in sinteza si dezintegrarea aminoacizilor (care dau nastere proteinelor). Doua dintre transaminaze prezinta interes: SGPT-ul si SGOT-ul. Ce depisteaza aceasta analiza? Nivelul transaminazelor este crescut in cazul unei distrugeri celulare, in principal al celulelor ficatului (ciroza, hepatita etc). Cresterea SGOT-ului poate indica, de asemenea,, o distrugere a celulelor cardiace si se observa in cazul unui infarct. Normele variaza de la un laborator la altul. In general, insa, SGOT-ul se situeaza intre 5 si 80 de unitati internationale (UI), iar SGPT-ul variaza intre 5 si 26 UI.

    Bilirubina este un pigment galben-maroniu care provine din degradarea hemoglobinei in sange. Este principalul constituent al bilei. Ce depisteaza aceasta analiza? In mod normal, sangele nu contine decat o foarte scazuta cantitate de bilirubina. O crestere a acesteia, care indica o boala a ficatului sau o obstructie biliara, se manifesta printr-un icter. Bilirubina totala normala are un nivel sub 10 mg/l. In cazul testelor renale, se analizeaza nivelul creatininei, care este o substanta azotata provenita din deteriorarea creatinei (un constituant al muschiului). Nivelul sau variaza in functie de varsta si sex, pentru ca depinde de masa musculara, care este mai ridicata in cazul barbatilor. In schimb, nivelul sau este foarte putin influentat de alimentatie. Ce depisteaza aceasta analiza? Atunci cand exista o insuficienta renala, nivelul de creatinina creste mult inaintea nivelului ureei. Este, deci, un indiciu pentru buna functionare a rinichiului. Valoarea normala este sub 120 ?mol/l.

    Nivelul TSH-ului este masurat in cazul analizelor de tiroida. Acest hormon, numit si tireostimulina, este secretat de o mica glanda aflata in creier, hipofiza. Rolul sau este de a stimula producerea de hormoni de catre tiroida si cresterea celulelor hipofizei. Acest hormon poate fi masurat foarte pr飩s, cu ajutorul unei metode ultrasensibile. Ce depisteaza aceasta analiza? Un nivel anormal se traduce printr-o dereglare a tiroidei. O crestere a THSului indica o hipotiroidie (scadere a secretiei hormonilor tiroidieni). O diminuare arata contrariul – o hipertiroidie (adica o crestere a acestor hormoni). Valorile normale variaza de la un laborator la altul, dar de obicei se situeaza intre 0.1 si 4 mU/l.

    Studiile efectuate au confirmat faptul ca prevenirea este o arma eficienta in calea imbolnavirilor. Pentru oricare dintre noi, a face controale medicale periodice inseamna , pe langa o nota buna la capitolul civilizatie, o sansa in plus pentru a avea o viata lunga si sanatoasa.

    Altex Romania - VIP

    Acest articol se doreste a fi un mic indrumar pentru toti cei ce doresc sa inceapa o activitate sportiva, de orice natura, si care sunt obligati (parerea mea, care concorda cu a tuturor specialistilor) sa-si verifice starea generala a functionarii organismului.
    1- Determinarea indicelui masei corporale. Indicele masei corporale= greutatea (in kg) impartita la patratul inaltimii (in metri). De exemplu: o persoana cu inaltimea de 1,80 m si greutatea de 90 kg are indicele 28. Cum se interpreteaza rezultatul: – mai putin de 20 – deficit ponderal. – de la 20 la 25 – normal. – mai mare de 25 dar mai mic de 30 – supragreutate. – mai mare de 30 – obezitate. – mai mare de 40 – obezitate grav.

    2 – Determinarea adipozitatii. Adipozitatea reprezinta procentul de grasime din corp, si constituie un pericol atunci cand valorile sunt mai mari decat cele optime. Procentul de grasime care ne caracterizeaza poate fi aflat prin mai multe metode, cea mai folosita fiind metoda masurarii pliurilor de grasime subcutanata. Ea are avantajul ca nu necesita decat un caliper ( un fel de subler) si da rezultate destul de exacte. Masuratorile se fac la jumatatea fetei posterioare a bratului, sub varful omoplatului, pe marginea pectoralului (la barbati), lateral de ombilic, deasupra crestei iliace, la jumatatea fetei anterioare a coapsei si pe fata laterala a gambei, in treimea sa superioara. De obicei aceste masuratori se fac in cabinete de specialitate, dotate cu un astfel de caliper.

    3 – Determinarea indicilor cardiovasculari. Frecventa cardiaca – luata dimineata, in repaus. Valori normale: 60-80 batai pe minut. Sub 60 batai pe minut = bradicardie, constituie semn de antrenare, daca persoana practica exercitiu fizic regulat. Peste 80 batai pe minut = tahicardie, semn ca din diferite motive, ce trebuie neaparat investigate, inima lucreaza neeconomic. Tensiunea arteriala, luata dimineata in repaos. Dupa cum se stie, tensiunea este data de doua valori, cea maxima si cea minima. Valori normale pentru maxima: intre 10 si 14,5. Sub 10 reprezinta hipotensiune arteriala iar peste 14,5 reprezinta hipertensiune. Valori normale pentru minima: cel mult 8,5. Peste aceasta valoare se considera hipertensiune.

    4 – Cum citim analizele de sange. De obicei, cand ne facem analizele, mergem sa le citeasca doctorul, pentru ca nu prea stim ce reprezinta lista aceea de cifre si denumiri pe care o primim de la laborator. Evident ca doar doctorul ne poate spune rezultatul final, dar hai sa intelegem cat de cat aceste analize si sa ne dam seama de starea noastra de sanatate. Hemoglobina: valoarea normala este de 12-14 g la 100 ml de sange. Sub aceste valori= anemie. Glicemia (concentratia glucozei in sange). Valori normale: 60-120 mg la 100 ml de sange. Sub 60= hipoglicemie (intalnita de obicei la infometati). Peste 120= hiperglicemie, semn de diabet. Lipide totale: valori normale cuprinse intre 500-800 mg la 100 ml de sange. Colesterol. Se vorbeste de trei tipuri de valori ale colesterolului: colesterolul total (CT), colesterolul cu densitate crescuta (CDC) si colesterolul cu densitate scazuta (CDS). CDC este asa numitul colesterol „bun” (de aceea este bine cand valorile lui cresc), iar CDS este colesterolul „rau”, nefavorabil. Raportul CT/CDC nu trebuie sa fie mai mare de 5.

    5 – Alte analize si valori care pot fi indicii pentru starea de sanatate: – numar de leucocite: normal 6000 – 8000 / mm3 de sange. – calcemie: valori normale 9-11 mg/ 100

    Surse
    Diagnosticare Colesterol

    Altex Romania - VIP

  • Igiena somnului: 16 obiceiuri sanatoase pentru un somn linistit

    Igiena somnului: 16 obiceiuri sanatoase pentru un somn linistitIgiena corecta defineste orice masura care promoveaza o stare buna de sanatate. 
    Igiena somnului este asemenatoare igienei dentare: igiena dentara promoveaza sanatatea prin mentinerea curata a cavitatii bucale, in timp ce igiena somnului are rolul de a sustine organismul prin asigurarea unei minti si a unui corp odihnit.
    Igiena dentara poate fi considerata ca facand parte din igiena somnului, intrucat ritualul premergator somnului este foarte important in obtinerea unei nopti linistite. Improspatarea si curatarea cavitatii bucale este obligatorie atat dimineata, dar si in fiecare seara inainte de culcare.

    Iata cateva sfaturi utile in inbunatatirea igienei somnului:

    1. Nu mergeti la culcare decat daca va este somn
    Daca nu va simtiti obosit la ora de culcare, cititi o carte, ascultati muzica sau rasfoiti o revista. Optati pentru o activitate relaxanta, care sa va distraga atentia de la problemele de peste zi.

    2. Daca dupa 20 de minute nu ati adormit, ridicati-va din pat
    Orientati-va catre o activitate relaxanta, pe care, daca aveti posibilitatea, sa o desfasurati in alta camera. Dormitorul ar trebui sa defineasca acea camera in care mergeti sa va odihniti peste noapte si nu o camera pe care sa o frecventati atunci cand sunteti plictisit. In momentul in care va simtiti obosit, reveniti in dormitor.

    3. Stabiliti o serie de activitati relaxante care sa constituie ritualul premergator somnului
    Acest ritual poate sa includa o baie calda, o gustare usoara, un masaj sau cateva minute de citit.

    4. Incercati sa va treziti in fiecare dimineata la aceeasi ora
    Urmati programul de trezire si in weekend si in perioadele de sarbatori.

    5. Evitati serile lipsite de somn
    Dormiti suficient astfel incat sa va simtiti odihniti in fiecare zi.

    6. Evitati „atipeala” pe parcursul zilei
    Daca simtiti acut nevoia unui „pui de somn”, incercati ca acesta sa nu depaseasca ora. Nu dormiti niciodata in timpul zilei dupa ora 15:00.

    7. Pastrati un program strict
    Orele fixe de servire a mesei, administrarii medicamentelor sau a desfasurarii altor activitati, ajuta la mentinearea in parametri normali a ceasului biologic (sincronizeaza metabolismul, digestia si somnul).

    8. Nu cititi, scrieti, mancati, vorbiti la telefon sau jucati carti in pat

    9. Nu serviti produse ce contin cafeina dupa masa de pranz

    10. Nu consumati bere, vin sau alte bauturi alcoolice cu 6 ore inainte de ora de culcare

    11. Nu fumati si nu consumati produse pe baza de nicotina inainte de culcare

    12. Nu va culcati daca va simtiti infometat
    Puteti servi o portie usoara de mancare, nicidecum o masa bogata inainte de ora de culcare.

    13. Evitati sa executati programe de exercitii fizice dificile cu 6 ore inainte de ora de culcare
    Exercitiu fizic regulat este important, insa incercati sa il programati la ore matinale.

    14. Evitati somniferele sau utilizati-le cu prudenta
    Majoritatea medicilor evita sa prescrie somnifere pentru perioade mai lungi de 3 saptamani. Nu vonsumati alcool in perioadele in care administrati somnifere.

    15. Incercati sa indepartati gandurile care va ingrijoreaza
    Daca nu reusiti sa va distrageti atentia de la grijile zilnice, atunci incercati sa va faceti timp pe parcursul zilei pentru a rezolva sau remedia problemele care va framanta. Patul trebuie sa reprezinte un loc de odihna, nicidecum un spatiu in care sa cautam rezolvare problemelor.

    16. Creati in dormitor o atmosfera linistita, intunecata si putin racoroasa
    Dormitorul trebuie sa ne poarte cu gandul la o caverna; desi oamenilor acest lucru nu pare a fi prea romantic, pare sa functioneze de minune in cazul liliecilor, campioni la capitolul somn. Liliecii petrec 16 ore pe zi dormind, cel mai probabil datorita spatiilor intunecate si racoroase pe care le frecventeaza.

    TinaR - VIP

  • Ulcer – cauze si tratament

    Ce este boala ulceroasa?
    Ulcerul este o excavatie (crater) la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale (prima portiune a intestinului). Boala ulceroasa se intilneste la orice virsta, dar incidenta maxima este la tineri.

    Care sint cauzele ulcerului? 
    Stomacul secreta acid clorhidric si pepsina; in acelasi timp exista mecanisme de aparare ale mucoasei impotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru intre agresiunea acida si bariera antiacida (nu exista ulcer fara acid!). Implicati in aparitia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul continutului duodenal in stomac, alcoolul, fumatul, stresul, unele medicamente (antiinflamatoare de tipul aspirinei, diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului).
    In 1983 a fost descrisa bacteria Helicobacter pylori care a fost incriminata drept factor etiologic al ulcerului.

    Cind apare ulcerul? 
    Periodicitatea ulcerului consta in alternarea perioadelor lipsite de durere cu faze dureroase. Perioadele ulceroase au de obicei caracter sezonier, fiind accentuate primavara si toamna. Riscul de a dezvolta boala ulceroasa este de 2,5 ori mai mare la rudele de gradul I ale ulcerosilor.

    Cum pot banui ca am ulcer? 
    Trebuie precizat faptul ca nu orice durere abdominala sugereaza ulcer. Discutia cu bolnavul constituie elementul esential in stabilirea diagnosticului. Durerea ulceroasa are caractere tipice. Localizarea durerii este de obicei epigastrica (in ‘cosul pieptului’); este de intensitate variabila, de la arsura la torsiune. Una dintre caracteristicile importante este ritmicitatea durerii sau relatia cu alimentatia (cunoscuta drept ‘mica periodiciate’). Cu cit ulcerul este situat mai aproape de esofag, cu atit durerea apare mai precoce dupa masa: in cazul ulcerului gastric durerea apare dupa 30-60 de minute de la ingestia de alimente, in cazul ulcerului duodenal la 4-5 ore postprandial: in acest caz durerea imbraca aspect de ‘foame dureroasa’ si apare cel mai frecvent noaptea, trezind pacientul din somn; acesta relateaza ameliorarea dupa ingestia de alimente. Durerea din ulcerul duodenal spre deosebire de cea din gastrita de exemplu este singura durere abdominala care se amelioreaza dupa ingestia de alimente, astfel bolnavul poate sa isi puna singur diagnosticul! Durerile nu apar dimineata la trezire.
    Alte simptome sunt: varsaturile (pot calma durerea, de aceea sunt provocate uneori voluntar de catre bolnav) pirozisul, eructatiile, greturile, constipatia. Pofta de mincare este mentinuta sau chiar crescuta.

    Cum se poate confirma ulcerul? 
    1) Examen radiologic cu bariu (sensibilitate de 90 %) – avind ca semn caracteristic nisa, care variaza de la citiva mm la citiva cm);
    2) Endoscopia digestiva superioara – permitind prelevarea de biopsii, are avantajul cofirmarii caracterului benign sau malign in cazul ulcerului gastric.

    Se poate ulcerul complica? 
    Cea mai frecventa complicatie a ulcerului gastric sau duodenal este hemoragia digestiva care se poate manifesta ca o singerare masiva: hematemeza (varsatura cu aspect de ‘zat de cafea’ sau singe proaspat) si melena (scaun ‘negru ca pacura’) care pot pune in pericol viata bolnavului; este foarte important ca medicul sa instruiasca bolnavul ulceros sa se prezinte de urgenta la spital in cazul aparitiei melenei. O alta complicatie este perforatia care genereaza peritonita acuta si reprezinta o urgenta chirurgcala; pacientul resimte o durere epigastrica violenta, cu debut brusc, agravata de orice miscare, inclusiv de respiratie. Stenoza pilorica (a orificiului dintre stomac si duoden) este caracterizata prin varsaturi abundente (alimente consumate inainte cu 1-2 zile), scadere in greutate, deshidratare.

    Cum se trateaza ulcerul? 

    • Masuri igieno-dietetice care privesc comportamentul alimentar si dieta.
      Pacientul cu ulcer trebuie sa evite mesele abundente, recomandindu-se prinzuri reduse cantitativ si frecvente (5-6/zi). Alimentatia ulcerosului trebuie sa fie completa, bogata in toate principiile alimentare, cu evitarea consumului de alimente sau bauturi care cresc aciditatea gastrica (tot ce e acru e si acid!): supa de carne, condimente, citrice, rosii, ceapa, bauturi carbogazoase, precum si dulciurile concentrate consumate pe stomacul gol. In general, s-a renuntat la listele de alimente recomandate sau interzise, bolnavul fiind sfatuit doar sa evite mincarurile care nu-i priesc.
      Se recomanda excluderea fumatului si a consumului de alcool!
    • Masuri medicamentoase:
      a) medicamente care scad secretia acida: de tipul inhibitorilor H2 (Famotidina, Nizatidina) sau inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol, Pantoprazol);
      b) medicamente care tamponeaza aciditatea – ‘pansamente gastrice’ de tipul Dicarbocalm, Maalox;
      c) tratament antibiotic de eradicare a Helicobacter pylori (tripla asociere: Clarithromicina + Amoxicilina timp de 7-10 zile, in asociere cu Omeprazol timp de 4 saptamini).Medicul de famile are obligatia de a atrage atentia pacientilor ca medicamentele antiinflamatorii (aspirirna, indometacin, diclofenac, ketoprofen) pot determina aparitia ulcerului, il pot agrava sau pot provoca hemoargii masive)!

    Sevensins

  • Uleiul de ricin – intrebuintari

    ulei de ricin

    Uleiul de ricin este in special cunoscut pentru proprietatile sale interne de purgativ si laxativ. De fapt, acestea sunt si intrebuintarile sale scrise pe eticheta.

    Alte proprietati ale uleiului de ricin tine de intrebuintarile sale externe. Una dintre ele este aceea de hranire si hidratare a tegumentelor. O alta ar fi aceea de stimulare a cresterii parului. Hai sa vedem cateva intrebuintari ale uleiului de ricin deosebit de importante pentru frumusete.

    • Negii – Uleiul de ricin poate vindeca negii, de care ne dorim atat de mult sa scapam. In acest scop, trebuie masata cu ulei de ricin portiunea de piele de doua ori pe zi, cate un sfert de ora. Trebuie ca pielea sa fie masata cu miscari circulare si energice, astfel incat uleiul sa intre cat mai bine in piele. Acelasi tratament se poate aplica si in cazul alunitelor.
    • Pielea intarita si bataturile – Pentru pielea intarita de pe coate, spre exemplu, este bine sa se unga portiunea de piele cu ulei de ricin. Apoi se aplica o bucata de bumbac pe pielea inmuiata cu ulei de ricin si se tine cel putin o ora. Se repeta tratamentul in fiecare seara. Pentru bataturi sau pielea intarita de pe talpi, este bine sa se unga talpa, in special zonele afectate, cu ulei de ricin si apoi sa incaltam niste sosete de bumbac, pe care sa le tinem in picioare cel putin 2-3 ore. Se repeta de asemenea tratamentul in fiecare seara.
    • Unghii mai rezistente – Pentru cele care au unghii care se exfoliaza sau rup usor, este indicat tratamentul cu ulei de ricin. Seara se da jos de pe unghii lacul si se aplica ulei de ricin pe unghii. Se sta minim o ora cu uleiul pe unghii si se maseaza in continuu. Tratamentul ar trebui urmat minim doua luni pentru rezultate.
    • Gene mai lungi – Pentru cele care isi doresc gene mai lungi, salvarea este tot uleiul de ricin. Se aplica pe gene in fiecare seara inainte de culcare, iar a doua zi de dimineata se spala cu grjia fata. Dupa circa o luna, vom remarca rezultatele uimitoare. Metoda este testata si o puteti aplica cu incredere. Pentru usurinta, puteti folosi o periute de la o mascara mai veche pentru a aplica uleiul pe gene.
    • Sprancene netede si lucioasa – Daca aveti probleme cu sprancenele si vi se pare ca acestea sunt cam razlete, raspunsul este tot uleiul de ricin. Acesta poate fi aplicat in fiecare seara, de preferinta tot cu o periuta mai veche pentru rimel, si dimineata trebuie sa avem grija sa ne curatam fata in profunzime. Uleiul de ricin ne va ajuta in maxim o luna sa capatam sprancene mai netede si mai egale.
    • Probleme de cadere a parului – Pentru cei care au probleme cu caderea parului sau “chelie”, uleiul de ricin este o solutie la indeamana. Tratamentul pentru par presupune masarea pielii capului cu ulei de ricin din abundenta inainte de culcare timp de trei zile pe saptamana. Bineinteles, a doua zi pielea capului trebuie bine spalata si clatita.

    TinaR - VIP