Informaţiile din acest Ghid au caracter general, fiind corecte in decembrie 2010. Pentru informaţii actualizate privind regimul care vă este aplicabil, contactaţi autorităţile menţionate în cuprinsul acestui Ghid.
Acest ghid a fost elaborat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pe baza informatiilor publicate pe site-urile autoritatilor competente din Germania si pe site-ul retelei europene EURES, precum şi cu sprijinul Biroului ataşatului pe probleme de muncă şi sociale pentru R.F. Germania şi Austria.
1. CONDIŢII DE VIAŢĂ ÎN GERMANIA
1.1. Viaţa din Europa – prezentare generală
Condiţiile de viaţă favorabile depind de un număr foarte mare de factori, precum: servicii de îngrijire medicală de calitate, educaţia şi oportunităţile de formare profesională sau facilităţile de transport, acestea reprezentând câteva aspecte care afectează viaţa şi munca din fiecare zi a cetăţenilor. Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv îmbunătăţirea constantă a calităţii vieţii în toate statele sale membre şi confruntarea cu noile provocări ale Europei contemporane, precum excluziunea socială sau îmbătrânirea populaţiei.
Îmbunătăţirea condiţiilor de ocupare a forţei de muncă la nivelul Europei este o prioritate pentru Comisia Europeană. În perspectiva combaterii şomajului şi intensificării mobilităţii între locuri de muncă şi regiuni, sunt dezvoltate şi implementate o mare varietate de iniţiative la nivel european, pentru a veni în sprijinul Strategiei Europene de Ocupare. Din aceste iniţiative fac parte şi Serviciul European de Ocupare EURES şi programul PROGRESS (2007-2013). Acesta din urmă înlocuieşte o serie de programe anterioare care se axau pe acţiuni privind ocuparea, protecţia şi incluziunea socială, condiţii de muncă, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi nediscriminarea.
Sănătatea este o valoare de preţ întrucât influenţează viaţa oamenilor şi în consecinţă reprezintă o prioritate pentru toţi cetăţenii europeni. Astfel aceştia solicită să aibă un acces rapid şi uşor în cazul tratamentelor medicale atunci când călătoresc în alte state membre UE. Politicile în domeniul sănătăţii de la nivelul UE urmăresc să răspundă tocmai acestor nevoi.
Programul public de sănătate de la nivelul UE vizează îmbunătăţirea capacităţii UE de a răspunde ameninţărilor din afara UE cu privire la sănătate şi îmbunătăţirea informaţiilor şi cunoştinţelor cu privire la ultimele evoluţii din sectorul public de sănătate.
Educaţia la nivelul Europei se bucură de rădăcini puternice dar şi de o mare diversitate. Încă demult timp s-a considerat necesară respectarea caracteristicilor particulare ale unui sistem educaţional din orice stat membru UE, dar pentru alte aspecte generale care au legătură cu sistemele de educaţie, formare sau ocupare au fost necesare îmbunătăţiri. Astfel în 1980 s-a lansat Eurydice, reţeaua informaţională privind educaţia în Europa. Ulterior în 1986 atenţia s-a îndreptat dinspre schimburile de informaţii spre schimburile de studenţi, prin lansarea programului Erasmus, care a fost apoi urmat de o variantă a sa mult îmbunătăţită, programul Socrates – care acoperă toate domeniile de educaţie pentru toate vârstele şi toate nivelurile.
Transportul a stat la baza primelor reglementări din cadrul Comunităţii Europene. Încă din 1958 când a intrat în vigoare Tratatul de la Roma, politica UE în domeniul transportului s-a axat pe înlăturarea obstacolelor la graniţele dintre Statele Membre, în consecinţă a urmărit să permită ca oamenii şi bunurile să se poate deplasa rapid, eficient şi ieftin în interiorul UE.
Acest principiu este strâns legat de scopul principal al UE de creare a unei economii dinamice şi a coeziunii în cadrul societăţii. Sectorul transporturilor generează 10% din bunăstarea UE măsurată în PIB, echivalentul a aproximativ 1000 de miliarde de EURO pe an. De asemenea asigură mai bine de 10 milioane locuri de muncă.
Zona Schengen.
Aderarea la spaţiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. În prezent, 25 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen. Acestea sunt: Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, Elveţia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Letonia, Polonia, Ungaria. Viitoare state membre ale acordului Schengen sunt: România, Bulgaria, Cipru şi Liechtenstein.
Transportul aerian
Crearea unei singure pieţe europene privind transportul aerian a presupus impunerea unor tarife mai mici şi înmulţirea serviciilor oferite pasagerilor. UE a formulat de asemenea un set de drepturi menite să asigure un tratament corect pentru pasagerii de zbor. În calitate de pasager de zbor, o persoană beneficiază de o serie de drepturi referitor la informaţiile cu privire la zboruri şi rezervări, daune cauzate bagajelor, întârzieri şi anulări de zboruri, refuzarea îmbarcării, despăgubiri în caz de accidente sau probleme legate de pachetele de servicii turistice. Aceste drepturi se aplică zborurilor programate şi celor charter, atât pentru cele interne cât şi pentru cele internaţionale, dintr-un aeroport din UE sau pentru un zbor care pleacă dintr-un stat din afara UE către un aeroport dintr-un stat UE, atunci când acest zbor este operat de o linie de zbor din UE.
Transportul feroviar
Sistemul european de transport feroviar este caracterizat de numeroase obstacole datorate sistemelor diferite utilizate în fiecare stat în parte. Astfel UE pentru a veni în întâmpinarea acestor probleme a adoptat o legislaţie specifică sistemului de transport comun, pentru a pregăti înfiinţarea unei zone de cale ferată integrată la nivel European, care să se supună reglementărilor legale şi tehnice comune. În acest sens un sprijin financiar considerabil este acordat proiectelor trans-europene cum este şi reţeaua de căi ferate de la Lyon la graniţa Poloniei cu Ucraina, de la Berlin la Palermo, de la Paris la Bratislava şi de la Varşovia la Helsinki. Noi reţele internaţionale de căi ferate, pentru trenuri de mare viteză sunt realizate între Paris-Bruxelles-Cologne-Amsterdam şi de-a lungul sud-vestului Europei de la Lisabona la Bordeaux.
1.2. Găsirea unei locuinţe
Pentru cei care vin în Germania şi caută o locuinţă Wohngemeinschaften – apartamentele partajate sunt o bună alternativă. În oraşele universitare sunt, de asemenea, multe agenţii de cazare – Mitwohnzentrale – care pot oferi locuinţe pentru o perioadă limitată de timp, cu plata unui comision.
Veti gasi reclame pentru cazare în ziarele locale şi pe internet. În cazul în care un agent imobiliar se ocupă de cazare, se plăteşte un comision având valoarea chiriei pe trei luni.
Peste jumătate dintre cetăţenii germani trăiesc în locuinţe cu chirie. Spre deosebire de multe alte ţări ale UE, în Germania locuinţele cu chirie sunt în cea mai mare parte nemobilate. Găsirea unei locuinţe cu chirie la un preţ rezonabil, mai ales în marile centre urbane nu este uşoară. Chiriile sunt mai ridicate în oraşele mari, cum ar fi München, Köln, Stuttgart, Hamburg şi Düsseldorf.
În oraşele mici şi zonele rurale, precum şi oraşele din Germania de Est, chiriile sunt semnificativ mai ieftine. La costul efectiv de închiriere se mai adaugă cheltuielile de încălzire, apă şi energie electrică, de uz casnic, care se ridică la circa 25 % din chiria lunară. Chiria se plăteşte proprietarului lunar în avans.
În cele mai multe cazuri, proprietarii solicită un depozit pentru închiriere care reprezintă contravaloarea a două-trei luni în plus faţă de chiria reală. Acest depozit este un titlu de garanţie în caz de prejudicii cauzate proprietăţii.
În cazul în care încheie un contract de închiriere pe termen lung sau pe durată nedeterminată, depozitul trebuie să fie acoperit printr-un contract de economisire în favoarea proprietarului.
1.3. Transferul automobilului şi informaţii privind permisul de conducere şi traficul auto
Implementarea principiului liberei circulaţii a persoanelor, reprezintă una dintre pietrele de temelie ale construcţiei europene şi a stat la baza introducerii unei serii de reguli practice prin care să se asigure faptul că cetăţenii europeni pot într-adevăr să circule liber şi uşor în orice alt stat membru al UE. Astfel călătoritul cu maşina proprie în statele membre UE a devenit cu timpul o chestiune mult mai puţin problematică. Comisia Europeană a stabilit o serie de reglementări comune cu privire la recunoaşterea reciprocă a carnetului de conducere, valabilitatea asigurării pentru maşină şi posibilitatea înregistrării unei maşini într-o ţară gazdă.
Permisul de conducere în UE. Nu există efectiv un permis de conducere comun la nivelul UE, dar statele membre UE au introdus totuşi un „model comunitar” de permis de conducere. Prin acest model se asigură că permisele de conducere emise de diferite state membre UE sunt uşor de recunoscut în alte State Membre. În general se aplică principiul recunoaşterii reciproce. Permisul este emis în conformitate cu prevederile naţionale, dar trebuie în acelaşi timp să respecte dispoziţiile cu privire la modelul comunitar, cum ar fi condiţiile minime de îndeplinit pentru a putea obţine un permis de conducere. Permisele de conducere mai vechi, emise înainte de 1996 nu trebuie să fie schimbate conform acestui nou model comunitar de permis şi rămân valide până la expirarea lor.
Înregistrarea maşinii în ţara gazdă. În cazul în care o persoană rezidă în alt stat membru UE şi îşi foloseşte maşina personală pe teritoriul acelui stat pentru mai mult de 6 luni, va fi obligat să-şi înregistreze maşina adresându-se autorităţilor locale şi plătind taxele de înregistrare aferente în statul gazdă.
Asigurarea maşinii. Cetăţenii UE îşi pot asigura maşina în orice stat membru UE, atâta timp cât compania de asigurări aleasă este licenţiată, conform reglementărilor legale naţionale, în emiterea unor astfel de poliţe de asigurări. O companie cu sediul într-un alt stat membru are dreptul să vândă o poliţă de răspundere civilă obligatorie doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Asigurarea va fi valabilă în toate statele membre UE, indiferent unde are loc accidentul.
Taxe. TVA-ul pe maşinile cu motoare este plătit de regulă în ţara din care se cumpără maşina, cu toate că în anumite condiţii, TVA-ul se poate plăti în ţara de destinaţie.
1.4. Viaţa privată (naştere, căsătorie, deces)
În cazul unei naşteri, căsătorii, divorţ sau deces trebuie să contactaţi Serviciul pentru cetăţeni (Bürgerdienst) din oraşul dumneavoastră sau o autoritate locală. Informaţii privind serviciile oferite de autorităţile locale, precum şi proceduri concrete sau tipuri de formulare necesare sunt disponibile pe paginile de internet ale administraţiei municipale sau comunale.
La naşterea unui copil, părinţii au un termen de 15 zile lucrătoare pentru a declara noul-născut în oraşul natal. Multe clinici au încheiat acorduri cu oficiul de stare civilă, astfel încât formalităţile sunt îndeplinite cu uşurinţă prin intermediul lor. În caz contrar, moaşa, medicul sau medicul de urgenţă pot emite un certificat constatator al naşterii pe care părinţii trebuie să îl prezinte la Starea Civilă.
În Germania este recunoscută de către stat numai căsătoria oficiată la Oficiul de Stare Civilă. O căsătorie religioasă poate avea loc între persoane care sunt deja căsătorite civil în conformitate cu legea civilă şi după înscrierea în registrul de căsătorii. Din 2001, cuplurile gay se pot căsători în această ţară. Cu toate acestea, numai căsătoria civilă este permisă pentru că Biserica s-a pronunţat întotdeauna împotriva căsătoriei persoanelor de acelaşi sex .
Decesul unei persoane trebuie să fie confirmat în scris de către un medic. Atunci când cauza morţii nu poate fi identificată, în special atunci când există suspiciuni cu privire la cauza decesului, trebuie informată poliţia. Certificatul de deces este eliberat de către serviciul de stare civilă din locul unde s-a produs decesul.
1.5. Costul vieţii
În clasamentul celor mai ridicate niveluri ale costului vieţii din Uniunea Europeană, Germania se plasează în poziţia a opta. La începutul anului 2006, o familie de 3 persoane cheltuia circa 57 € pe lună pentru electricitate, costurile de încălzire pentru un consum anual de 20 000. de kilowaţi oră, erau în jur de 96 € pe lună şi preţul pe carburanţi variază între 1.20 şi 1,50 € pe litru. Preţurile pentru produse de uz casnic, articole de papetărie, ziare, etc. sunt destul de scăzute. În special preţurile la produsele alimentare sunt semnificativ mai mici în comparaţie cu alte ţări din UE.
Acest lucru se datorează numărului mare de întreprinderi mici, magazine de vânzare cu amănuntul şi supermarketuri.
Taxa pe valoare adăugată este cuprinsă între 7 % (cărţi, reviste, cele mai multe produse alimentare) şi 19 % (la alte produse şi servicii).
Orele de închidere ale magazinelor variază în funcţie de landuri, fiecare regiune având propriile reglementări în acest domeniu. Multe magazine se închid la orele 20.00 altele la orele 22.00. Unele magazine au păstrat un program tradiţional şi închid la orele 18.30. În oraşele mai mici şi zonele rurale, cumpărăturile trebuie făcute sâmbăta până la 13.00 sau 14.00. În centrul oraşelor mari, magazinele nu se închid sâmbătă până la 16.00 sau chiar 20.00. Duminica de regulă magazinele sunt închise. Cumpărături mici pot fi făcute duminica în chioşcuri şi staţiile de benzină.
Toate magazinele alimentare au oferte speciale săptămânale. În fiecare săptămână, apar pliante noi cu informaţii, distribuite în căsuţele poştale. De regulă preţurile pentru anumite produse sunt considerabil mai mici pentru o perioadă scurtă de timp.
1.6.Transportul
Republica Federală Germania are o reţea rutieră de peste 231.000 km pentru traficul pe distanţe mari, inclusiv aproximativ 12.044 km de autostrăzi federale. Numai camioanele sunt supuse plăţii unei taxe, în funcţie de distanţa de folosire a autostrăzilor germane.
Situată în Europa Centrală Germania este un nod al traficului aerian internaţional. Din Germania sunt conexiuni aeriene cu toate continentele. Există, de asemenea, conexiuni foarte bune şi deseori foarte convenabile între oraşele şi regiunile Germaniei.
Calea ferata este mijlocul de transport cel mai ecologic. Vă puteţi informa asupra reţelei de transport Deutsche Bahn AG şi a reţelei regionale pe site-ul www.bahn.de.
Puteţi achiziţiona bilete la preţuri promoţionale de la € 30.- şi, uneori chiar mai puţin la societatea de căi ferate şi de la companiile aeriene pentru călătorii de o zi în Germania. Ofertele speciale sunt de obicei limitate la date stabilite sau atunci când rezervarea se face cu mult timp înainte.
Tariful pentru un bilet de tren de la Hamburg la München este, în prezent de aproximativ 115.- €. Un bilet de avion pentru călătorie pentru acelaşi traseu este între 100.- € şi 300.- €.
2. EXERCITAREA DREPTULUI DE SEDERE ŞI ACCESUL PE PIAŢA MUNCII ÎN REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA
2.1. Proceduri de înregistrare
De la 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenilor români le sunt aplicabile prevederile Directivei 2004/38 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. De la acea dată, cetăţenii români au aceleaşi drepturi de acces şi de rezidenţă pe teritoriul Germaniei, ca şi cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, cu excepţia accesului pe piaţa forţei de muncă.
Dacă sunteţi cetăţean român, ca şi cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, trebuie să prezentaţi la frontieră cartea de identitate sau paşaportul pentru a fi admişi pe teritoriul Germaniei.
La fel ca şi cetăţenii germani trebuie să vă înregistraţi la Oficiul de Evidenţă a Populaţiei din oraşul în care doriţi să vă stabiliţi domiciliul în Germania. Cererea de acordare a dreptului de şedere se depune la autoritatea pentru străini locală (Ausländerbehörde) care are competenţa de a elibera adeverinţa privind dreptul la libera circulaţie şi la alegerea domiciliului/UE (Freizügigkeitsbescheinigung), Cererea va fi însoţită de dovezi cu privire la scopul şederii (muncă, studiu etc), mijloacele financiare şi asigurarea medicală.
Membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai UE trebuie să se înregistreze în cazul în care intenţionează să rămână în Germania pentru o perioadă mai mare de 3 luni.
Dacă aveţi cetăţenie română puteţi rămâne în Germania până la 3 luni, necondiţionat.
Pentru a vă exercita dreptul de şedere pentru perioade mai lungi de 3 luni, va trebui să:
- aveţi un loc de muncă sau desfăşuraţi o activitate independentă;
- dispuneţi de suficiente resurse pentru a vă întreţine pe dumneavoastră precum şi pe membrii familiei dumneavoastră şi să aveţi o asigurare medicală valabilă pentru dvs. şi pentru membrii de familie care vă însoţesc;
- urmaţi cursurile unei instituţii de învăţământ recunoscute din Germania (inclusiv cursuri de formare profesională) şi să aveţi o asigurare medicală cuprinzătoare pentru dvs. şi pentru membrii de familie care vă însoţesc;
- fiţi membru de familie care însoţeşte sau se alătură unui cetăţean al Uniunii Europene care îndeplineşte una sau mai multe din condiţiile prevăzute la punctele 1, 2 sau 3.
Situaţiile în care nu este necesară aprobarea Agenţiei Federale a Muncii pentru dreptul de şedere în R. F. Germania :
Activităţile desfăşurate în următoarele cazuri: personal înalt calificat, ocupaţii din domeniul transportului naval şi aerian, furnizarea de servicii din state ale UE, care se exercită pe o perioadă de 3 luni într-un interval de 12 luni în R.F. Germania, nu reprezintă ocupare în sensul legii privind şederea, şi în acest caz, pentru acordarea titlului de şedere nu este necesară aprobarea din partea Agenţiei Federale a Muncii.
Astfel conform § 39 din Legea privind şederea, şi Ordonanţei privind ocuparea străinilor, aprobarea Agenţiei Federale a Muncii nu este necesară:
-
în cazul unei practici efectuate
- pe perioada şederii în scop de educaţie şcolară sau universitară (§ 16 din Legea privind permisul de şedere)
- în cadrul unui program finanţat de Uniunea Europeană
- pe o perioadă de până la un an în cadrul unui program de schimb internaţional al asociaţiilor şi instituţiilor de drept public sau organizaţiilor studenţeşti
- de personalul de specialitate sau de conducere care primeşte o bursă din fonduri publice germane sau ale Uniunii Europene (practicanţi guvernamentali)
- în cazul personalului ştiinţific( înalt calificat)
- în cazul personalului de conducere
- angajaţi în funcţii de conducere
- membrii de conducere ai unei persoane juridice
- acţionar al unei societăţi publice sau membru al unei asociaţii
- angajaţii în funcţii de conducere inclusiv ai unei companii care acţionează în afara Germaniei
- în cazul personalului ştiinţific
- personalul ştiinţific din facultăţi şi instituţii de cercetare în domeniul cercetării şi predării şi personalul didactic pentru transmiterea cunoştinţelor de limbă din facultăţi
- personalul ştiinţific oaspete în cadrul unei facultăţi sau în cadrul unei companii publicitare finanţate din mijloace publice şi private
- personal didactic din şcoli acreditate – ingineri şi tehnicieni în calitate de colaboratori tehnici
- în cazul persoanelor care sunt angajate de un angajator cu sediul în Germania şi trimise în străinătate
a. persoanele care conduc negocierile în Germania pentru un angajator cu sediul în străinătate, încheie contracte şi nu rămân în Germania mai mult de 3 luni într-un interval de 12 luni.
- în cazul persoanelor din categorii profesionale speciale
- persoane care activează în cadrul unor prezentări sau expoziţii cu valoare ştiinţifică sau artistică sau manifestări cu caracter sportiv în Germania care îşi păstrează domiciliul obişnuit în străinătate, iar durata activităţii nu depăşeşte 3 luni într-un interval de 12 luni.
- persoanele care sunt detaşate în cadrul facultăţilor sau şcolilor muzicale şi culturale, a producţiilor de film şi televiziune pentru 3 luni într-un interval de 12 luni.
- persoanele care apar în show-uri până la 15 zile pe an.
- sportivi de performanţă, amatori sau profesionişti.
- fotomodele, modele publicitare, manechine sau stilişti.
- în cazul ziariştilor
- în cazul ocupaţiilor care nu servesc în principal achiziţiilor
- angajate în cadrul unui serviciu de voluntariat reglementat juridic.
- angajaţi în principal din motive caritabile sau religioase.
- în cazul ocupaţiilor pe perioada vacanţei
- pentru elevi sau studenţi mediaţi de către Agenţia Federală a Munciiîn vederea exercitării unei ocupaţii de vacanţă pe o perioadă de până la 3 luni într-un interval de 12 luni.
- în cazul lucrătorilor detaşaţi pe termen scurt – detaşaţi în Germania pe o perioadă de până la 3 luni într-un interval de 12 luni în vederea:
- instalării şi montării de maşini / motoare, iniţierii şi instruirii service-ului sau reparării acestora.
-
demontării maşinilor, anexelor inclusiv oferirii de consultanţă standurilor firmei proprii.
- absolvirii unui curs de afaceri.
- în cazul evenimentelor sportive internaţionale
- reprezentanţii, colaboratorii şi responsabilii asociaţiilor şi organizaţiilor.
- jucătorii şi personalul salariat.
- reprezentanţii partenerilor oficiali.
- reprezentanţi mass-media.
- în cazul transportului internaţional rutier şi feroviar
- firma îşi are sediul pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al altui stat membru al Acordului privind Spaţiul Economic European şi autovehiculul este înmatriculat în statul unde îşi are sediul angajatorul, pe o perioadă de până la 3 luni într-un interval de 12 luni.
- în cazul transportatorului naval şi aerian
- membrii echipajelor navelor.
- persoanelor înregistrate ca piloţi de navă.
- personalului tehnic al navelor din transportul intern şi transfrontalier.
- echipajelor aeronavelor cu excepţia pilotului, inginerilor de zbor şi personalului navigant
- în cazul furnizorilor de servicii
- dacă persoanele au lucrat la angajator, în statul unde acesta îşi are sediul, în mod regulat, efectiv, cel puţin 6 luni înainte de detaşare, permisul de şedere se acordă pe o perioadă maximă de 6 luni.
- dacă persoanele au lucrat la angajator, în statul unde îşi are sediul, în mod regulat, efectiv, cel puţin 12 luni înainte de detaşare, permisul de şedere se acordă pe o perioadă maximă de 12 luni.
Ocupaţii pentru care este necesară aprobarea Agenţiei Federale a Muncii:
a) Aprobări pentru angajări care nu presupun calificare
Agenţia Federală a Muncii poate aproba acordarea permisului de muncă în scop de angajare:
- în cazul ocupaţiilor sezoniere
- se acordă pentru ocupaţii în domeniul agriculturii, forestier, hotelier, al restaurantelor, prelucrării fructelor şi legumelor şi al prelucrării cherestelei, de cel puţin 30 de ore săptămânal cu o medie de cel puţin 6 ore pe zi pe o perioadă de maxim 4 luni intr-un an calendaristic în cazul ajutorilor de lucrători în parcurile de distracţie
- se acordă pentru obţinerea unui permis de şedere în vederea exercitării unei ocupaţii în parcurile de distracţii pentru o perioadă de pană la 9 luni pe an calendaristic
- în cazul ocupaţiilor în calitate de Au – pair
- se acordă pentru obţinerea unui permis de şedere pentru persoanele cu cunoştinţe de bază de limbă germană, cu vârsta pană la 25 de ani pe o perioadă de un an ca Au – pair.
b) Aprobări pentru ocupaţii care presupun calificare
Agenţia Federală a Muncii poate aproba în conformitate cu Legea privind permisul de şedere, acordarea permisului de muncă pentru exercitarea unei ocupaţii care presupune o pregătire de cel puţin 3 ani.
· în cazul profesorilor de limbi materne şi a specialiştilor bucătari
o se acordă în vederea exercitării unei ocupaţii pentru cadre didactice în vederea predării cunoştinţelor de limbă maternă în scoli (maxim 5 ani).
o se acordă în vederea exercitării unei ocupaţii în restaurante cu specific pentru specialiştii bucătari (maxim 4 ani).
· în cazul personalului IT de specialitate şi a profesiilor academice
o se acordă personalului de specialitate în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării.
o se acordă personalului de specialitate pentru care datorită cunoştinţelor pe care le posedă există un interes public.
o FACULTATIV se poate acorda şi absolvenţilor de facultăţi în conformitate cu Legea privind şederea.
· în cazul angajaţilor în funcţii de conducere şi specialişti
o se acordă angajaţilor în funcţii de conducere şi altor specialişti care dispun de cunoştinţe de speciale pentru a exercita a activitate o calificată
o se acordă angajaţilor în funcţii de conducere pentru o ocupare în cadrul unei întreprinderi mixte germano – străine în cazul asistenţilor sociali
o se acordă în vederea exercitării unei ocupaţii pentru personal de specialitate calificat în asistenţă socială şi care dispune de cunoştinţe bune de limba germană.
· în cazul personalului de îngrijire
o se acordă în vederea exercitării unei ocupaţii pentru asistenţi medicali, (personal de îngrijire în domeniul medical) cu un nivel de pregătire corespunzător cerinţelor germane şi cu un nivel de limbă suficient.
o
în cazul schimbului internaţional de personal şi a proiectelor în străinătate
o se acordă personalului de specialitate calificat în vederea exercitării unei ocupaţii pe o perioadă de pană la 3 ani, fără verificarea priorităţii la angajare a cetăţenilor autohtoni;
o personal de specialitate calificat din cadrul schimbului de personal.
o personal de specialitate angajat în străinătate al unei companii sau concern internaţional pentru angajarea intr-o secţie a companiei /concernului din Germania, dacă activitatea este absolut necesară pentru pregătirea proiectelor externe.
c) Aprobări pentru alte ocupaţii
Agenţia Federală a Muncii poate da aprobări pentru eliberarea unui permis de muncă pentru exercitarea unei ocupaţii care nu presupune pregătire profesională sau presupune o pregătire profesională de 3 ani.
- în cazul detaşaţilor pe termen lung
- se acordă în vederea exercitării unei ocupaţii, fără verificarea priorităţii la angajare a persoanelor care sunt detaşate în Germania de angajatorii lor cu sediul în străinătate pe o perioadă mai mare de 3 luni în scopul instalării şi montării de motoare / maşini în scopuri industriale, anexe şi programe ale prelucrării electronice a datelor precum şi demontării anexelor achiziţionate şi utilizate în vederea reasamblării lor (aprobarea nu va depăşi 3 ani).
- în cazul lucrătorilor transfrontalieri
- se acordă aprobarea conform Legii privind permisul de şedere.
d)Aprobări pe baza convenţiilor bilaterale
Acordarea aprobării se stabileşte conform Legii privind şederea şi conform convenţiilor bilaterale.
- în cazul contractelor de muncă
- se acordă pe o perioadă de maxim 2 ani pentru exercitarea unei ocupaţii în baza unei convenţii bilaterale, iar dacă de la început se stabileşte că îndeplinirea contractului durează mai mult de doi ani se poate acorda aprobarea pe o durată maximă de 3 ani.
- se acordă străinilor care sunt detaşaţi temporar în Germania de către o firmă cu sediul în străinătate care activează pe baza unei convenţii bilaterale privind contractele de lucrări în calitate de personal de conducere sau de administrare pe o perioadă de pană la 4 ani.
- în cazul lucrătorilor oaspeţi
- se acordă în vederea exercitării unei ocupaţii de pană la 18 luni dacă persoanele respective sunt angajate pe baza unei convenţii bilaterale cu privire la ocuparea lucrătorilor în scopul perfecţionării cunoştinţelor profesionale şi de limbă. în cazul altor convenţii bilaterale
- nu este necesară aprobarea pentru obţinerea unui permis de şedere în vederea exercitării unei ocupaţii în măsura în care aceasta este prevăzută în convenţia bilaterală.
Pentru expoziţiile de specialitate sau internaţionale se pot acorda aprobări în scopul obţinerii unui permis de şedere în vederea exercitării unei ocupaţii doar pentru persoanele aparţinând statelor expozante.
AGENŢIA FEDERALĂ A MUNCII (Bundesagentur für Arbeit) vă oferă informaţii cu privire la orice problemă referitoare la posibilitatea de a lucra în Germania şi acordarea de permise de muncă.
|
Adresă: Regensburgerstr.104, 90478 Nurnberg
Telefon: +49-0911.179.0
Fax: +49-0911.179.21.23
E-mail: zentrale@arbeitsagentur.de
|
Ambasada Germaniei în România Adresa:
|
Adresă: 011849 Bucureşti, Str. Cpt. Gheorghe Demetriade nr. 6-8, Sector 1
Telefon: +40-21.202.98.30, +40-21.230.25.80
Fax: +40-21.230.58.46
|
Ambasada României în R.F. Germania Adresa:
Dorotheenstrasse 62-66
D-10117 Berlin
Telefon: +49-30-212.39.203/207
Fax: +49-30-212.39.199
Biroul ataşatului pe probleme de muncă şi sociale
pentru R.F. Germania şi Austria, cu sediul la Berlin
Adresa:
D-Dorotheenstrasse 62-66
10117 Berlin
Telefon fix: +49-30-212.39.108
Telefon mobil: +49-(0)-173.233.6311
Fax: +49-30-212.39.199
eMail: miron.constantin@rumaenische-botschaft.de
2.2. Accesul pe piaţa muncii în R.F. Germania
Permisul de muncă
Aveţi dreptul de a lucra în Germania fără permis de muncă având cetăţenia română dacă:
- aţi fost rezidenţi în Germania pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12 luni în calitate de titulari ai unui permis de muncă înainte de 1 ianuarie 2007;
- aţi fost rezidenţi în acest stat înainte de 1 ianuarie 2007 şi deţineţi statutul de soţ/ soţie / persoană aflată în întreţinerea unui cetăţean al UE, care nu are nevoie de un permis de muncă.
- aţi intrat în Germania la data de 1 ianuarie 2007 sau ulterior acestei date şi deţineţi statutul de soţ /soţie / persoană aflată în întreţinerea unui cetăţean al UE, altul decât un cetăţean român sau bulgar (un cetăţean român care este soţ / soţie / dependent al unui cetăţean român sau bulgar, care şi-a exercitat dreptul de şedere în Germania la data de 1 ianuarie 2007 sau ulterior acestei date, va avea nevoie de un permis de muncă pentru primele 12 luni).
- desfăşuraţi activităţi independente în acest stat.
Cetăţenii români se bucură atât de libera circulaţie a lucrătorilor garantată prin dispoziţiile articolului 39 şi următoarele din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, precum şi de libera circulaţie a serviciilor în afara graniţelor naţionale menţionată în articolul 49 şi următoarele, cu respectarea dispoziţiilor tranzitorii convenite în Tratatul de Aderare. Aceste dispoziţii stipulează că libera circulaţie a lucrătorilor este reglementată de acordurile naţionale şi bilaterale. Aceasta înseamnă că accesul la un loc de muncă în Germania este posibil dacă există prevederi legale şi convenţii internaţionale în acest sens (de exemplu, pentru lucrători sezonieri, lucrători detaşaţi şi lucrători cu contract de muncă şi pentru alte categorii profesionale şi ocupaţii).
De la data aderării României la Uniunea Europeană, nu s-au impus restricţii la libera circulaţie a serviciilor decât în domeniul construcţiilor şi a sectoarelor conexe, al decoraţiunilor interioare şi al curăţătoriei industriale (clădiri, mobile şi autovehicule). Aceste prevederi legale tranzitorii, respectiv restricţii ale liberei circulaţii pe piaţa germană a muncii rămân valabile pentru România până la 31.12.2013.
Cetăţenii români care sunt încă supuşi unor prevederi legale tranzitorii pot solicita un loc de muncă numai dacă deţin un permis de muncă UE eliberat de Bundesagentur für Arbeit (Agenţia Federală a Muncii) (BA) şi pot fi angajaţi numai dacă posedă un astfel de permis. Cetăţenii români au prioritate faţă de cei din ţări terţe care ajung în Germania pentru a solicita un loc de muncă.
Lucrătorii care au fost înregistraţi timp de douăsprezece luni pe piaţa germană a muncii au dreptul la un permis de muncă UE care este acordat fără restricţii şi pe termen nelimitat prin intermediul agenţiei de ocupare a forţei de muncă relevante.
Condiţiile în care se poate elibera un permis de muncă, în conformitate cu dispoziţiile Secţiunii 284 şi următoarele din volumul al treilea al Sozialgesetzbuch (Codul de legi sociale) şi cu prevederile suplimentare, şi anume Anwerbestoppausnahmeverordnung (Regulamentul privind excepţiile de la interzicerea recrutării) şi Arbeitsgenehmigungsverordnung (Regulamentul privind permisul de muncă), se regăsesc în Circulara 7 privind angajarea lucrătorilor străini în Germania, alături de informaţii suplimentare de pe pagina de Internet www.arbeitsagentur.de (Unternehmen >> Arbeitskräftebedarf >> Beschäftigung >> Ausländer – Întreprinderi >> Cererea de forţă de muncă >> Ocuparea forţei de muncă>> Străini).
Odată ce un solicitant de loc de muncă a găsit un angajator care doreşte să îl angajeze, acesta trebuie să se prezinte la Agentur für Arbeit (Agenţia Muncii) competentă din circumscripţia în care îşi are sediul potenţialul angajator, pentru a solicita permisul de muncă UE. În plus, pentru căutarea unui loc de muncă, se poate utiliza şi bursa locurilor de muncă online a Bundesagentur für Arbeit: jobboerse.arbeitsagentur.de
Informaţii despre procedurile de obţinere a permisului de muncă se pot obţine de la:
Oficiul central pentru plasarea forţei de muncă străine şi de specialitate (ZAV) www.arbeitsagentur.de .
Zentrale Auslands- und Fachvermittlung (Oficiul central pentru plasarea forţei de muncă străine şi de specialitate) (ZAV) din Bonn (Villemombler Straße 76, Tel. +49 228 713 13 13) prin consilierii EURES.
Angajatorii care doresc să angajeze un cetăţean român pot contacta Agentur für Arbeit (Agenţia Muncii) relevantă sau Zentrale Auslands- und Fachvermittlung (Oficiul central pentru plasarea forţei de muncă străine şi de specialitate) pentru informaţii suplimentare.
Reglementările legale relevante includ:
· Drittes Buch Sozialgesetzbuch (volumul al treilea al Codului de legi sociale) (Secţiunea 284 şi următoarele)
· Arbeitsgenehmigungsverordnung (Regulamentul privind permisul de muncă)
· Anwerbestoppausnahmeverordnung (Regulamentul privind excepţiile de la interzicerea recrutării)
· Aufenthaltsgesetz (Legea privind sederea)
· Beschäftigungsverordnung (Regulamentul privind angajarea)
· Beschäftigungsverfahrensverordnung (Regulamentul privind procedurile de angajare)
· Freizügigkeitsgesetz/EU (Regimul liberei circulaţii/UE)
Restricţii în cazul lucrătorilor detaşaţi
În sectoarele construcţii, inclusiv sectoare conexe, curăţătorie industrială (clădiri, mobile şi autovehicule), decoraţiuni interioare sunt aplicabile restricţii în cazul detaşării lucrătorilor.
De asemenea conform legislaţiei germane în vigoare nu se acceptă plasarea forţei de muncă la nivel transfrontalier şi în scopuri comerciale.
Informaţii suplimentare referitoare la modul în care pot fi detaşaţi în Germania angajaţii din domeniile sus-menţionate pot fi găsite pe pagina de internet www.arbeitsagentur.de. La această adresă a se consulta în special Circulara 16a (
http://www.arbeitsagentur.de/zentraler-Content/Veroeffentlichungen/Merkblatt-Sammlung/MB-16a-Beschaeftigung-auslaendischer-AN.pdf care prezintă detaliat procedurile care trebuie urmate de lucrătorii cu contract de muncă din noile statele membre ale UE. Aici pot fi găsite, de asemenea, informaţii suplimentare referitoare la diferenţa dintre locurile de muncă pentru ocuparea cărora este necesar permisul şi acelea pentru care nu este necesar permisul.
Acceptarea lucrătorilor români cu contract de muncă se realizează în conformiate cu prevederile acordurilor interguvernamentale privind detaşarea şi angajarea lucrătorilor angajaţi de societăţi străine pe baza contractelor de muncă încheiate începând cu sfârşitul anului 1988 de Republica Federală Germania şi România. În conformitate cu acestea, lucrătorii români pot fi angajaţi în limita contingentelor fixate pentru executarea unor contracte de muncă, între angajatorii acestora şi o întreprindere germană pentru o durată limitată de timp în Republica Federală Germania.
Cadrul juridic bilateral privind accesul lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă din Germania
Circulaţia forţei de muncă din România înspre R.F. Germania se realizează pe baza convenţiilor bilaterale care reglementează accesul lucrătorilor români pe piaţa forţei de muncă din R.F. Germania prin:
- Convenţia privind trimiterea de lucrători din întreprinderi cu sediul în România pentru a activa pe bază de contracte de lucrări din 1990 (aprobată prin HG 167/1991):
a. stabileşte cadrul pentru trimiterea lucrătorilor din întreprinderi cu sediul în România în R.F.G., pe bază de contracte de lucrări încheiate între firmele româneşti şi cele germane, la iniţiativa ambelor părţi.
b. trimiterea se realizează în cadrul unui contingent anual maxim stabilit de partea germană;
c. lucrătorii pot fi detaşaţi în toate domeniile de activitate;
d. până în prezent, lucrătorii au fost trimişi în principal în domeniile construcţii şi izolaţii.
- Convenţia privind personalul muncitor oaspete din 1992:
- stabileşte cadrul pentru angajarea lucrătorilor oaspeţi.
- angajarea lucrătorilor oaspeţi se realizează în cadrul unui număr maxim de 500 de lucrători oaspeţi pe an;
- obiectivul îl reprezintă creşterea cunoştinţelor profesionale şi de limbă a lucrătorilor oaspeţi;
- perioada de angajare în calitate de lucrător oaspete este de 12 luni cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 6 luni;
- procedura se aplică o singură dată pentru fiecare lucrător oaspete;
- domeniile principale de activitate sunt: asistenţa medicală, domeniul gastronomic şi hotelier şi agricultura.
- Înţelegerea privind medierea lucrătorilor români pentru prestarea unei activităţi cu durată determinată în R.F. Germania din 1999, completată în 2005 :
- stabileşte cadrul pentru medierea lucrătorilor români pentru prestarea unei activităţi cu durată determinată în R.F. Germania (sezonieri, lucrători în parcurile de distracţie, ajutor în gospodărie) în R.F. Germania.
- perioada de angajare în R.F. Germania este de:
i. până la 4 luni pe an calendaristic pentru lucrători sezonieri
ii. până la 9 luni pe an calendaristic pentru lucrători în parcuri de distracţii
iii. până la 3 ani pentru ajutor în gospodărie
- înţelegerea iniţială a fost completată în anul 2005, prin noua înţelegere
-
extinzându-se perioada de angajare de la 3 la 4 luni şi introducându-se categoria ajutorului în gospodăriile unde există necesitatea de îngrijire.
- domeniile de angajare a lucrătorilor sezonieri sunt: agricultură, forestier, legumicultură, pomicultură, viticol, gastronomie, hotelier.
Accesul lucrătorilor străini din domeniul IT pe piaţa forţei de muncă din Germania
Odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2005 a Legii privind migraţia, Ordonanţa privind permisul de muncă pentru personal străin înalt calificat în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei (Green Card) a fost înlocuită prin Legea privind şederea şi, aspectele legate de domeniul IT, prin Ordonanţa privind ocuparea străinilor, emisă de Ministerul Federal al Economiei şi Muncii.
Accesul pe piaţa forţei de muncă pentru personalul străin din domeniul IT, se realizează în conformitate cu
· prevederile art. 19 din Legea privind şederea sau
· cu prevederile art. 18 din aceeaşi lege coroborat
· cu art. 27 din Ordonanţa privind ocuparea străinilor.
2.3. Găsirea unui loc de muncă în Germania
Cum se caută un loc de muncă
Înainte de a pleca din România, este recomandat cetăţenilor români să verifice oportunităţile existente pe piaţa muncii din Germania şi să solicite informaţii din partea consilierilor EURES din cadrul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă din judeţul în care aceştia se află. O listă a consilierilor EURES din România poate fi consultată pe site-ul EURES accesând link-urile:
http://eures.anofm.ro/contact.php sau
De asemenea, aceştia trebuie să verifice dacă pentru locul de muncă respectiv este nevoie de obţinerea unui permis de muncă, precum şi procedurile ce trebuie să le urmeze pentru a obţine această autorizare.
Românii au la dispoziţie o reţea de centre de informare specializate, finanţate de Comisia Europeană, unde pot afla detalii despre oricare dintre domeniile de activitate ale instituţiilor Uniunii. Reţeaua Europe Direct Centras oferă informaţii practice despre demersurile pentru recunoaşterea studiilor în ţările Uniunii, călătoria în statele membre sau posibilităţile de obţinere a permisului de muncă.
În acest scop se poate apela gratuit numărul de telefon 00.800.67891011 sau se poate accesa site-ul internet: www.europedirect.centras.ro.
Cu o conexiune la internet la domiciliu sau prin intermediul unui calculator într-un Internet café puteţi obţine o imagine de ansamblu asupra locurilor de muncă vacante în Germania accesând numeroasele portaluri care oferă locuri de muncă.
Veţi găsi cea mai largă gamă de locuri de muncă pe site-ul de locuri de muncă al Bundesagentur für Arbeit – Agenţia Federală a Muncii sau accesând reţeaua EURES. De asemenea, cele mai multe întreprinderi furnizează informaţii cu privire la ofertele de locuri de muncă vacante direct pe site-urile lor.
Locuri de muncă sunt de asemenea disponibile în ediţiile de week-end ale cotidienelor, dar şi în săptămânale, ziarele locale şi revistele comerciale, sau pe paginile web următoare:
Cum se candidează pentru un loc de muncă în Germania
În Germania, pentru a candida la un loc de muncă este necesar să întocmiţi un dosar compus dintr-o scrisoare de intenţie, curriculum vitae cu fotografie, copii ale diplomelor, certificatelor de formare profesională şi, eventual, probe de lucru.
Scrisoarea de intenţie nu trebuie să depăşească o pagină format A4 şi trebuie să exprime pe scurt şi concis motivul pentru care vă interesează un job şi de ce credeţi că vi se potriveşte un post anume. De asemenea, explicaţi de ce vreţi să lucraţi în Germania. La încheierea scrisorii exprimaţi-vă dorinţa de a vă prezenta personal, şi, bineînţeles, utilizaţi formula finală „Mit freundlichen Grüßen”.
Următoarele informaţii trebuie să se regăsească în CV:
Ø Date personale: nume, adresa, telefon şi adresa de e-mail (în partea de sus a paginii)
Ø Experienţa: reprezintă cea mai importantă parte a CV-ului pentru angajatori. Se va începe de la cea mai recentă experienţă profesională şi se vor indica cele mai importante atribuţii şi informaţii cu privire la compania la care persoana în cauză a lucrat. Este foarte util ca aceasta să menţioneze şi proiectele majore la care a luat parte şi mai ales cele de al căror succes a fost responsabilă. Tinerii absolvenţi pot menţiona şi perioadele de training sau alte tipuri de activităţi ce ar putea fi considerate experienţe profesionale.
Ø Formare profesională: se vor preciza începând de la cele mai recente cursuri (învăţământ superior/ universitar). Se va menţiona titlul disertaţiei şi/sau doctoratului şi eventual rezultate obţinute.
Ø Trainiguri: se vor menţiona seminariile şi trainingurile care sunt importante având în vedere postul pe care o persoană intenţionează să îl ocupe.
Ø Aptitudini: aici se vor preciza capacitatea de utilizare a calculatorului, aptitudini tehnice etc.
Ø Cunoştinţe lingvistice: sunt foarte importante în Germania.
De asemenea, puneţi accent pe competenţele dvs. lingvistice şi pe nivelul dumneavoastră de cunoaştere a limbii germane. Categoriile solicitate de obicei sunt „limba maternă”, „cunoaşterea permite negocieri” şi ” cunoştinţe de bază „.
Site-urile web ale multor companii vă oferă formulare electronice tip de aplicare pentru locuri de muncă vacante. În caz contrar, o cerere prin e-mail este posibilă numai dacă este menţionată în mod explicit.
În cazul în care nu este propus nici un post, puteţi trimite în continuare cererea dvs. la o societate (prin solicitare deschisă). Multe servicii de Resurse Umane preferă aceste candidaturi înaintea postării unui anunţ pentru postul dorit.
3.1. Modalităţi de desfăşurare a activităţii
Vârsta minimă pentru angajare în muncă în Germania este de 15 ani. Deşi stagiarii muncesc în cadrul unei întreprinderi ca parte din formarea lor profesională, aceştia nu sunt angajaţi în sens convenţional şi, prin urmare, încheie un contract de formare profesională cu societatea şi nu un contract de muncă.
Tipul predominant de contract de muncă în Germania este contractul pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, cu o săptămână de lucru de aproximativ 40 de ore. Cu toate acestea, acest „contract de muncă standard” a devenit mai puţin frecvent între 1997 şi 2007, proporţia de locuri de muncă care implică un astfel de contract fiind în scădere de la 82,5% la 74,5%. Pe de altă parte, noi tipuri de contracte de muncă (muncă pe durată determinată, muncă cu timp parţial, munca temporară) au devenit mai importante în aceeaşi perioadă (cu o creştere de la 17,5% la 25,5%).
Contractele de muncă cu timp parţial implică mai multe aspecte. În plus faţă de obişnuitele contracte de munca cu timp parţial care fac obiectul unei asigurări de securitate socială, există, de asemenea, aşa-numitele locuri de muncă „mini-job”, în care este posibil un câştig de maxim 400 de euro pe lună. Aproximativ 7.1 milioane de persoane sunt în prezent angajate în „mini-job” în special în domeniile catering, vânzare cu amănuntul, managementul clădirilor şi pieţelor şi amenajare peisagistică.
De mulţi ani sectorul agenţiilor de muncă temporară este în creştere rapidă în Germania şi oferă în prezent un loc de muncă la aproximativ 731 000 de persoane. Formele de angajare ca liber profesionist au câştigat în importanţă în ultimii ani şi reprezintă circa 10% din cei angajati.
3.2. Contractul de muncă
Contractul de muncă
Un contract de muncă poate fi încheiat verbal sau în scris. Formă scrisă este recomandabilă pentru a avea dovezi în caz de litigii juridice.
Numărul orelor de lucru pe săptămână variază în prezent între 38 şi 40 de ore, în funcţie de contractul colectiv aplicabil. Cu toate acestea, pentru angajaţii în funcţii de înaltă calificare şi cei care au un venit relativ ridicat, în special manageri, orele suplimentare neplătite nu implică nici o majorare salarială.
Concediul anual se acordă între patru şi şase săptămâni, în funcţie de sector şi întreprindere. Dacă sunteţi bolnav, trebuie să mergeţi la medic şi să obţineţi un certificat care să ateste starea de incapacitate de muncă. Angajatorul dvs. trebuie să primească acest certificat nu mai târziu de a treia zi de la declanşarea bolii.
Angajatorul este obligat să pună la dispoziţia angajatului o informare scrisă privind condiţiile de muncă care să cuprindă:
· Numele complet al angajatorului;
·
Adresa angajatorului;
· Locul desfăşurării activităţii;
· Denumirea postului / natura muncii;
· Data de începere a activităţii;
· Durata estimată a contractului (în cazul unui contract temporar) sau data la care contractul va înceta (în cazul unui contract cu durată determinată);
· Durata perioadei de probă
· Nivelul de salarizare;
· Intervalele de plată a salariilor;
· Condiţiile referitoare la timpul de muncă (inclusiv orele suplimentare şi perioadele de odihnă),
· Condiţiile referitoare la concediul plătit (altul decât concediu medical);
· Condiţiile referitoare la concediului de boală / accidente de muncă şi plata acestuia, precum şi condiţiile referitoare la pensionare şi programele de pensii;
· Durata preavizului.
Contracte prin agenţii de muncă temporară
Un angajat al unei agenţii de muncă temporară este o persoană care, în baza unui contract încheiat cu o agenţie de muncă temporară, acceptă să presteze o activitate sau un serviciu în beneficiul unei terţe părţi (indiferent dacă partea terţă este sau nu parte la contract).
Contractul prin care mediatorul se angajează să facă intermedierea pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se încheie în forma scrisă şi cuprinde, în special, taxa de mediere, precum şi toate activităţile care sunt necesare pregătirii şi realizării medierii.
Taxa de mediere, inclusiv T.V.A., nu poate depăşi suma de 2000 Euro, corespunzătoare valorii cuponului de mediere acordat de Agenţia Federală a Muncii la medierea şomerilor şi va fi achitată numai în cazul în care contractul de muncă se concretizează.
Daca taxa este mai mare, înţelegerea devine nulă.
Ministerul Federal al Muncii şi Afacerilor Sociale este împuternicit să stabilească prin ordin ca pentru anumite locuri de muncă sau grupe profesionale să se stabilească taxe de mediere proporţionale cu salariul.
Pentru ca în demersurile obţinerii dreptului de lucru să nu intervină probleme, nici în R.F. Germania şi nici în România, datele personale scrise pe formularul tip „Acord Angajare / Contract de muncă” trebuie să fie corecte, de aceea vă recomandăm completarea formularelor conform actelor de identitate.
Problemele pot interveni la verificările Centralei pentru medierea forţei de muncă din Bonn (ZAV), la verificările şi înştiinţarea făcute de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, fiind posibil ca înştiinţarea să nu ajungă la destinatar iar titularul contractului să ajungă în posesie mai târziu decât era prevăzut şi de asemenea greutăţi pot interveni la obţinerea vizei de muncă;
Ø procedura se efectuează pe o perioadă de 4 – 6 săptămâni;
Ø
în cazul în care angajatorul nu poate aştepta această perioadă există posibilitatea de mediere rapidă (prin fax) care durează maxim 1 săptămână.
Reprezentanţele diplomatice sau consulare romane şi germane în străinătate sau alte agenţii private nu sunt autorizate să efectueze intermedieri.
3.3.Timpul de muncă
Programul de lucru şi pauzele sunt reglementate de Legea privind orele de lucru – Arbeitszeitgesetz, convenţiile colective şi acordurile salariale ale companiei, sau stabilite în mod individual. În prezent, săptămâna de lucru variază între 38 şi 40 de ore, în funcţie de contractul colectiv aplicabil. În mod normal, ziua de lucru nu trebuie să depăşească opt ore. O pauză de cel puţin 30 de minute este obligatorie, după o muncă de şase ore. O perioadă de repaus de cel puţin 11 ore trebuie să fie acordată după o zi de lucru întreagă. În mod obişnuit lucrătorii nu îşi desfăşoară activitatea în zilele de duminică şi în sărbătorile legale.
Normele privind timpul de muncă prezentate nu se aplică angajaţilor în locuri de muncă calificate sau celor cu venituri ridicate, în special, personalului de conducere. De regulă aceştia lucrează ore suplimentare fără plată vreunui spor salarial.
Peste 28% din totalul salariaţilor îşi desfăşoară activitatea cu timp de lucru flexibil. Prin „flexi-timp” sunt stabilite limitele în care angajaţii trebuie să fie prezenţi în cadrul întreprinderii. Angajaţii au posibilitatea de a lucra mai multe sau mai puţine ore în limitele fixate. Orele suplimentare pot fi efectuate până la un anumit plafon şi sunt recuperate prin timp liber acordat. În acest sens au fost realizate sistemele electronice de înregistrare pentru orele de muncă efectuate de către fiecare individ.
Legislaţia aplicabilă:
Legea privind orele de lucru Arbeitszeitgesetz
Legea privind conducătorii de vehicule motorizate şi trenuri (Fahrpersonalgesetz)
Legea privind timpul de închidere (Ladenschlussgesetz)
Seemannsgesetz
Legea de ocupare a forţei de muncă prevede ca timpul de munca este in general de 8 ore pe zi, 6 zile lucrătoare ( 48 ore lucrătoare pe săptămână). Ziua de lucru poate fi mărită până la 10 ore lucrătoare pe zi ( 60 ore lucrătoare pe săptămână), daca media rămâne de 8 ore. Pauzele trebuie să fie de cel puţin 30 minute pentru o zi de muncă de 6 ore şi de 45 minute pentru o zi de muncă de 9 ore. La sfârşitul zilei de muncă, angajatul beneficiază de o pauză neîntreruptă de odihnă de 11 ore. Este interzis să se muncească în zilele de duminică şi sărbătorile legale (Arbeitszeitgesetz). Orice excepţie de la aceste reguli de baza sunt prevăzute limitativ de lege, sau sunt permise în cadrul unui contract colectiv sau individual.
Reglementări ale autorităţilor germane pentru situaţii speciale
Guvernul federal poate decide prin ordonanţă, cu aprobarea Camerei Landurilor, protecţia lucrătorilor şi repausul de duminică şi din sărbători, pentru evitarea unor pagube majore prin:
o stabilirea mai detaliată a domeniilor cu lucru duminica şi de sărbători precum şi a activităţilor permise;
o permiterea altor excepţii suplimentare pentru odihna de duminică şi de sărbători
a) pentru firme, în care lucrul duminica şi în zilele de sărbătoare este necesar pentru satisfacerea nevoilor populaţiei în acele zile;
b) pentru firme, în care apar activităţi a căror întrerupere sau amânare
· nu este posibilă sau este posibilă cu dificultăţi majore;
· ar avea ca urmări pericole deosebite pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor;
· din motive legate de binele colectiv, în special pentru asigurarea ocupării;
· ar conduce la pagube substanţiale mediului sau aprovizionării cu energie şi apă.
Autoritatea de control poate:
· stabili dacă lucrul este permis
a) până la zece zile de duminică sau de sărbătoare, dacă sunt condiţii speciale care necesită o activitate susţinută în firmele comerciale;
b) până la cinci duminici sau zile de sărbătoare, dacă sunt condiţii speciale care necesită prevenirea pagubelor disproporţionate;
c) într-o duminică pe an pentru realizarea inventarului prevăzut de lege;
· decide cu privire la timpul de lucru alocat serviciului religios public.
· aproba ca lucrătorii să fie ocupaţi duminica şi în zilele de sărbătoare în activităţi, care din motive tehnice necesită continuarea şi duminica şi în zile de sărbătoare.
· aproba, ocuparea lucrătorilor duminica şi în zilele de sărbătoare, dacă prin utilizarea continuă a timpului de lucru săptămânal permis legal şi a timpilor de lucru din străinătate capacitatea concurenţială este periclitată în mod inacceptabil
· aproba un timp de lucru zilnic mai lung
Ø pentru operaţii în ture continue (obţinerea turelor libere suplimentare);
Ø pentru şantiere şi locaţii de montare;
Ø pentru firmele din domeniul sezonier sau de campanie, dacă prelungirea timpului de lucru peste 8 ore zilnic se recuperează printr-o reducere corespunzătoare a timpului de lucru în alte perioade.
Ministerul Federal al Apărării printr-o ordonanţă emisă cu aprobarea Ministerului Federal al Muncii şi Afacerilor Sociale poate obliga angajaţii din motive necesare apărării, să presteze muncă peste limitele timpului de lucru stabilit în ordonanţele emise şi în contractele colective de muncă.
Dacă se permit excepţii, timpul de lucru săptămânal nu poate depăşi în medie 48 ore, în cursul a 6 luni calendaristice sau a 24 de săptămâni.
Tabele orare şi pontaje
Angajatorul este obligat
Ø să afişeze o copie a reglementărilor legale, a ordonanţelor aplicabile pentru firmă şi a contractelor colective de muncă şi înţelegerilor, valabile pentru întreprindere într-un loc corespunzător pentru consultare.
Ø să înregistreze timpul de lucru al lucrătorilor care depăşeşte timpul de lucru zilnic
Ø
să ţină un registru al lucrătorilor care au fost de acord cu prelungirea timpului de lucru.
Documentele se păstrează cel puţin doi ani.
Prevederi speciale
Pentru persoanele sub 18 ani se aplică legea privind protecţia muncii tinerilor.
Pentru ocuparea lucrătorilor pe nave comerciale ca membri de echipaj se aplică legea marinarului.
Pentru membrii de echipaj pe aeronave sunt valabile prevederile cu privire la timpul de zbor, serviciu de zbor şi timpul de odihnă ale celei de-a doua ordonanţe cu privire la organizarea companiilor pentru transportul aerian în vigoare.
Aceste prevederi legislative se aplică pentru personalul din transportul naval intern, în măsura în care prevederile privind timpul de odihnă din ordonanţa de verificare referitoare la transportul pe Rin şi din ordonanţa de verificare privind transportul naval intern, în vigoare, nu sunt contrare.
Ele pot fi adaptate prin contractul tarifar specific transportului naval intern.
3.4. Salarizarea
Salariul este determinat de convenţii colective sau contracte individuale. Angajatorii sunt deseori dispuşi să plătească salarii mai mari decât cotele stabilite în contractele colective pentru persoanele care răspund adecvat cerinţelor ridicate.
În Germania nu există un salariu minim general, la fel ca în alte state europene. Numai în câteva ramuri se aplică câteva standarde minime în ceea ce priveşte condiţiile de muncă (în special, reglementarea salariilor şi a sărbătorilor) prin ordinul Ministerului Federal al Muncii şi al Afacerilor Sociale (Legea cu privire la agenţiile de ocupare a forţei de muncă din 1996). Aceste standarde minime se aplică în prezent domeniilor legate de constructii şi începând cu 1 ianuarie 2008 şi lucrătorilor poştali. Opt sectoare şi-au exprimat dorinţa de a fi incluse în sfera de aplicare a Legii cu privire la: detaşarea salariaţilor, munca temporară sau îngrijirea (persoanelor în vârstă), serviciile de monitorizare şi de securitate a muncii, gestionarea deşeurilor, instruirea continuă, serviciile de silvicultură, textile, serviciile furnizate în mari spălătorii industriale, activităţii miniere.
Salariul mediu brut lunar al unui lucrător cu normă întreagă în sectoarele de producţie, de comerţ, de credit şi de asigurare variază de la o ramură la alta.Astfel, cele mai mici, salariile medii brute sunt în domeniul măcerăriei la un nivel de 2 106 €, iar cele mai mari în industria de prelucrare a petrolului, la un nivel de 4 190 €.
Conform convenţiilor bilaterale, drepturile salariale ale lucrătorilor români trebuie să corespundă nivelului stabilit de legislaţia germană sau de contractele colective de muncă din R.F. Germania.
Lucrătorilor români li se aplică şi legea germană privind detaşarea lucrătorilor. Legea respectivă transpune directiva europeană privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (96/71/CE), având drept consecinţă protejarea lucrătorilor români din domeniul construcţiilor privind drepturile salariale şi de concediu.
În general, salariul este transferat în contul curent al angajatului la mijlocul sau la sfârşitul lunii. Angajatorul transmite direct la agenţiile responsabile de impozitare şi contribuţiile angajaţilor la securitatea socială (asigurări de sănătate, de pensii şi de asigurări), precum şi asigurarea de şomaj.
Fluturaşul de salarizare este primit de salariat la fiecare plată a salariului, şi trebuie să indice: salariul brut, tipul şi nivelul fiecărei reţineri, precum şi salariul net.
Angajatorilor le este permis să facă următoarele reţineri din salariul angajaţilor:
· Reţinerile impuse sau autorizate prin lege precum suprataxa de solidaritate, impozitul datorat cultelor şi asigurări de sănătate, de şomaj,
· Orice reţinere permisă prin contractul de muncă (de exemplu, contribuţiile la anumite sisteme de pensii);
· Orice reţinere agreată în scris de angajat (de exemplu, abonamente pentru anumite servicii medicale, cluburi sportive sau pentru alte cluburi de socializare).
Angajatorii locali şi străini sunt obligaţi, fără excepţie, să acorde angajaţilor lor din Germania cel puţin condiţiile de salarizare specificate în orice contract colectiv de muncă obligatoriu sau într-un instrument statutar. În toate industriile, interdicţia de a funcţiona contrar obiceiului, şi în particular interdicţia privind specula salarială din interiorul acestora, aşa cum s-a stabilit prin Codul Civil §§ 134, 138, trebuie să fie respectată. Potrivit jurisdicţiei actuale specula salarială exista atunci când acordul salarial relevant pentru activitatea particulară este mai mic cu mai mult de o treime. Acordurile salariale pot fi consultate în Registrul Salarial al Ministerului Federal al Muncii şi Afacerilor Sociale.
3.5. Concediul
Există mai multe tipuri de concedii sau de întreruperi ale activităţii de care aţi putea beneficia la locul de muncă.
Legea federală privind concediile garantează angajaţilor dreptul la concediu anual plătit.
Protecţia drepturilor de concediu se realizează prin contribuţia angajatorului la Casa concediilor din domeniul construcţiilor din R.F. Germania (SOKA BAU). Casa concediilor este o instituţie a partenerilor sociali, înfiinţată pentru a asigura drepturile de concediu ale lucrătorilor. Ca urmare a contribuţiei angajatorului la Casa concediilor, lucrătorul primeşte din partea Casei sumele aferente concediului de odihnă raportat la perioada lucrată în R.F. Germania. În cazul în care angajatorul a acordat deja lucrătorului concediu plătit, acestuia i se restituie contribuţia de la Casa concediilor.
Concediul de odihnă
Concediul legal minim este de 24 zile pe an.
Anumitor grupe, inclusiv tinerilor sub vârsta de 18 ani şi persoanelor cu handicap, li se aplică norme speciale. Contractele colective prevăd pentru majoritatea persoanelor active o perioadă de concediu de 30 de zile. Salariul continuă să fie plătit integral în această perioadă.
Dreptul de a avea concediu integral este dobândit după şase luni de serviciu. După angajare fixaţi concediul cu angajatorul şi colegii dumneavoastră.
Concediul parental
Pe durata concediului parental, părinţii au dreptul la un concediu fără plată, pentru a avea posibilitatea de se ocupa de îngrijirea copilului. Contractul de muncă este suspendat pe durata concediului parental. Concediul permite angajatului/ei de asemenea, exercitarea unei activităţii cu timp parţial de lucru, pentru a fi capabil să se consacre copilului şi în acelaşi timp să păstreze legătura cu activitatea lor. Fiecare părinte are dreptul la concediu parental pentru educaţia copilului până la vârsta de trei ani.
Concediul pentru formare profesională.
Angajaţii au posibilitatea de a solicita concediu pentru formare profesională.
Landurile reglementează disponibilităţile pentru formare, fără pierderea salariului. Vă puteţi bucura de acest concediu de la locul de muncă pentru a vă perfecţiona (de exemplu pentru a urma cursuri de „germana ca limbă străină”) sau formarea profesională continuă. La fel ca şi în cazul concediului anual trebuie să conveniţi cu angajatorul dumneavoastră înainte de a vă lua concediul de formare profesională.
Concediul de maternitate
Dacă sunteţi însărcinată pe durata derulării raporturilor de muncă aveţi dreptul la concediul de maternitate. Dreptul la concediul de maternitate există pentru toate angajatele din Germania (inclusiv pentru lucrătoarele ocazionale), indiferent de perioada lucrată sau de numărul de ore lucrate săptămânal.
Concediul medical
Există reguli stricte referitoare la absenţele cauzate de boală. În caz de incapacitate de boală trebuie cât mai curând posibil să anunţaţi angajatorul cu privire la incapacitatea de muncă, precum şi durata probabilă a acesteia.
Dacă sunteţi bolnav mai mult de trei zile, trebuie să prezentaţi un certificat medical înainte de a patra zi.
Zile libere pentru ocazii speciale
Unele contracte colective de conţin dispoziţii aplicabile la evenimentele vieţii private. Mulţi angajatori acordă zile de concediu special pentru căsătorie, moartea unei rude apropiate, în caz de mutare sau atunci când lucrătorii sunt transferaţi în altă parte.
3.6. Lucrătorii independenţi
Libertatea de stabilire în cadrul Uniunii Europene asigură că fiecare cetăţean al UE este capabil să creeze o afacere, precum şi că un antreprenor dintr-un stat membru poate deschide o afacere în ţările din UE.
Cu toate acestea, în scopul de a asigura egalitatea în faţa legii, cetăţenii străini în Germania trebuie să îndeplinească condiţiile, în temeiul legislaţiei naţionale comerciale, legate de crearea de afaceri.
În cazul activităţilor artizanale, Camera de Comerţ este în măsură de a stabili dacă activitatea propusă trebuie să fie înregistrată la Registrul comerţului (Handwerksrolle), precum şi modul în care sunt îndeplinite condiţiile necesare.
Registrul comerţului este un registru care conţine toţi proprietarii industriei artizanale supuşi unui regim de autorizare, care funcţionează în mod regulat.
Dacă doriţi să demaraţi o activitate industrială, comercială sau artizanală, vă rugăm să contactaţi Camera profesională a oraşului / localitatea în care va fi sediul activităţii viitoare. Este suficient să contactaţi autorităţile fiscale.
Antreprenorii din Germania vor primi informaţii şi consiliere de la Camera de Comerţ şi Industrie, Camera de Comerţ şi asociaţii profesionale şi instituţii de credit
Pentru mai multe informaţii vă puteţi adresa la Camera de Comerţ a Germaniei Industrie- und Handelskammer Industrie-und Handelskammer la:
|
Adresă: Frankfurt am Main Frankfurt am Main Börsenplatz 4 Börsenplatz 4 60313 Frankfurt 60313 Frankfurt Telefon (0 69) 21 97-12 80
Telefon: (0 69) 21 97-12 80
Fax: (0 69) 21 97-14 24
|
3.7. Categorii speciale de angajaţi
Adolescenţii şi minorii cu vârsta de până la 14 ani
Vârsta minimă pentru ocuparea normală a forţei de muncă într-o companie este de 15 de ani. În Germania, este interzisă munca copiilor în temeiul Jugendarbeitsschutzgesetz (Legea privind protecţia lucrătorilor tineri). Legea distinge între copii (de până la 14 ani) şi adolescenţi (15 – 18 ani).
Copii în vârsta de cel puţin 14 ani care nu sunt obligaţi la o prezenţă şcolară permanent se pot angaja şapte ore pe zi şi 35 de ore pe săptămână în locuri de muncă adecvate (de exemplu în fotocopiere şi servicii de curierat). Vârsta minimă pentru iniţierea unei afaceri este de 15 ani.
Persoanele cu dizabilităţi severe
Persoanele cu dizabilităţi severe au o protecţie specială împotriva concedierii. Încetarea contractului de muncă al unei persoane cu handicap grav din iniţiativa angajatorului necesită consimţământul prealabil al Agenţiei pentru persoanele cu handicap. Orice notificare de concediere făcută de către angajator fără acest aviz al Agenţiei, este nulă.
Femeile gravide şi tinerele mame
Legea privind protecţia maternităţii protejează femeile gravide şi tinerele mame în principal împotriva concedierii şi, de asemenea împotriva reducerii temporare a veniturilor. Această protecţie specială este acordată pe durata sarcinii şi până la patru luni de la naşterea copilului. De asemenea legea reglementează şi interdicţia de lucru în zonele periculoase cu scopul de a proteja sănătatea mamei şi a copilului. Perioada de acoperire începe puţin şase săptămâni înainte de data preconizată a naşterii şi se termină în mod normal, la opt săptămâni după naştere (sau douăsprezece săptămâni, în caz de naşteri premature şi naşteri multiple).
3.8. Reprezentarea lucrătorilor
În R.F. Germania, legislaţia muncii garantează negocierea şi stabilirea drepturilor salariale şi a condiţiilor de muncă de către organizaţiile ale angajaţilor şi ale angajatorilor, independent faţă de stat. Autonomia negocierii este reglementată în art. 9 pct. 3 al Constituţiei R.F. Germania.
În Germania, cele mai mari opt sindicate comerciale au format împreună Deutscher Gewerkschaftsbund [DGB] [Federaţia Sindicatelor Germane din domeniul Comerţului]. Statutul de membru al unui sindicat este voluntar. Sindicatele negociază contractele colective cu angajatorii, în special în ceea ce priveşte plata, programul de lucru şi concedierea.
În cazul unui litigiu de muncă, sindicatele organizeză grevă şi plătesc membrii lor pe durata grevei. Sindicatele sprijină înfiinţarea comitetelor de întreprindere şi de asemenea sprijină angajaţii în conflictele cu angajatorul şi îi reprezintă în litigiile cu acesta. Membrii de sindicat se bucură de protecţie juridică gratuită în litigiile legate de dreptul muncii şi legislaţia socială. Unele sindicate, de asemenea, asigură diverse activităţi gratuite pentru petrecerea timpului liber sau asigurare în caz de accident.
Comitetul de întreprindere este un organism ales în mod democratic care reprezintă angajaţii unei întreprinderi. Înfiinţarea, drepturile şi obligaţiile acestui organism sunt guvernate în ceea ce priveşte întreprinderile de Betriebsverfassungsgesetz – Legea privind organizarea întreprinderilor şi în ceea ce priveşte personalul din serviciul public de către Bundespersonalvertretungsgesetz – Legea federală privind reprezentarea funcţionarilor publici. Pe langă sindicate o serie de alţi reprezentanţi asigură protejarea intereselor anumitor grupe de lucrători (reprezentanţii la locul de muncă ai persoanelor cu handicap sever, ofiţerii pentru egalitatea de şanse şi reprezentanţi ai tinerilor).
Conflicte de muncă – greva
De regulă comitetul de întreprindere şi angajatorul încearcă să conlucreze împreună într-un spirit de încredere reciprocă. Cu toate acestea, în cazul în care interesele celor doi parteneri sunt divergente, pot apărea, dispute.
În urma unui vot secret (în care cel puţin 75% dintre angajaţii membri de sindicat trebuie să voteze în favoarea acţiunii industriale), a eşecului negocierilor salariale, şi a unei tentative nereuşite de arbitraj, un sindicat este autorizat în mod legal să organizeze o grevă. Exercitarea de greve de avertizare restrânse- adică, opriri scurte a lucrului – este permisă la expirarea obligaţiei convenite anterior prin contractele colective, ca un mijloc de a sublinia cererile în timpul negocierilor salariale în curs de desfăşurare. Toţi angajaţii dintr-o companie pot intra in greva, indiferent dacă sunt sau nu sunt membrii de sindicat.
O grevă legală nu are consecinţe în conformitate cu legislaţia muncii pentru cei care iau parte la grevă, atât timp cât angajatul nu face decât să-şi solicite un drept inalienabil. Greva reprezintă un refuz legal de a munci. În consecinţă, contractul de muncă rămâne în vigoare, dar nu sunt făcute plăţi salariale. Fondul de grevă oferă membrilor de sindicat sprijin pentru a compensa pierderea de venituri. Lucrătorii care nu sunt membri de sindicat nu primesc însă nimic.
Angajatorii pot să răspundă la o grevă a sindicatelor cu un blocaj. Un blocaj înseamnă excluderea temporară a unui număr de lucrători şi neplata acestora, şi poate merge până la închiderea întreprinderii.
3.9. Încetarea relaţiei de muncă
Relaţiile de muncă permanente încetează la iniţiativa uneia dintre cele două părţi, dar nu mai târziu de atingerea vârstei de pensionare.
În mod normal, un raport de muncă permanent începe cu o perioadă de probă de şase luni. În timpul perioadei de probă se aplică o perioadă redusă de preaviz de 14 zile. Încetarea raporturilor de muncă trebuie să fie efectuată în scris. Perioadele legale de preaviz sunt stabilite în Bürgerliches Gesetzbuch (BGB) Codul Civil. Angajaţii trebuie să dea angajatorului un preaviz de patru săptămâni, pe cincisprezece ale lunii sau ultima zi a lunii.
Durata perioadei de preaviz pe care trebuie să o dea angajatorul depinde de durata angajării lucrătorului în respectiva întreprindere. În cazul unui raport de muncă de 20 de ani, perioada de preaviz, care este în cazul unor perioade mai scurte de încadrare în muncă de o lună, se prelungeşte până la şapte luni.
Relaţiile de muncă cu un contract de muncă pe termen fix încetează automat atunci când expiră perioada convenită. În acest caz, angajatorul nu este obligat să notifice rezilierea. La încetarea relaţiilor de muncă angajatul are dreptul să primească o referinţă din partea angajatorului.
Viaţa activă (perioada de muncă) a unei persoane se termină în mod normal atunci când el sau ea ajunge la vârsta de 65 de ani. Oricine a împlinit vârsta de 65 de ani, şi poate dovedi că a realizat o perioadă de asigurare minimă de cinci ani, are dreptul la o pensie pentru limită de vârstă obişnuită. Oricine a împlinit vârsta de 63 şi poate dovedi că a realizat o perioadă de asigurare minimă de 35 ani, primeşte o pensie pentru limită de vârstă pentru persoanele asigurate pe termen lung. Pensionarea anticipată este posibilă doar cu aplicarea unor reduceri. Începând din 2012 (în etape de o lună) până la 2029, vârsta de pensionare va creşte de la 65 la 67 de ani.
4. SECURITATEA SOCIALĂ
4.1. Sistemul de securitate socială în Germania
Sistemul german de securitate socială se sprijină pe 5 piloni şi oferă protecţie contra principalelor riscuri din viaţă şi a urmărilor acestora:
1. asigurarea obligatorie de şomaj garantează o securitate în caz de pierdere a locului de muncă
2. asigurarea obligatorie de bătrâneţe (pensii) pentru acoperirea riscului de bătrâneţe a contribuabililor şi intervine în caz de incapacitate de muncă şi de deces pentru protectia urmaşilor
3. asigurarea obligatorie de boală veghează la păstrarea stării de sănătate şi restabilirea acesteia, precum şi la atenuarea consecinţelor bolii
4. asigurarea obligatorie contra accidentelor asigură readaptarea profesională în caz de accidente de muncă
5. asigurarea socială obligatorie contra riscului de dependenţă garantează un sprijin financiar persoanelor care necesită îngrijiri de lungă durată
Accesul la sistemul de securitate socială în Germania se efectuează prin intermediul caselor/fondurilor de asigurări de boală. Lucrătorii independenţi pot alege între o asigurare de boală facultativă, obligatorie sau privată. În ce priveşte lucrătorii salariaţi angajatorul este cel care alege casa/fondul de asigurări de boală şi înscrie lucrătorii. Astfel, ei sunt în mod automat înscrişi la asigurarea socială contra riscului de dependenţă. Casa de asigurări de boală îşi asumă şi responsabilitatea înscrierii acestora la asigurarea de şomaj şi de bătrâneţe.
În Germania, asigurările sociale sunt în principal finanţate prin contribuţiile salariaţilor şi angajaţilor, în pricipiu în părţi egale. Angajatorul reţine contribuţiile din salariul brut al angajaţilor şi le virează la diversele fonduri de asigurări în numele acestora.El plăteşte şi partea sa direct la fondurile de asigurări.
4.2. Asigurarea de şomaj
Asigurarea de şomaj contribuie la integrarea persoanelor în muncă şi formare profesională. Este vorba de o asigurare obligatorie şi garantează un mijloc de supravieţuire în caz de pierdere a locului de muncă. Oricine exercită o activitate salariată este asigurat. În Germania, agenţia federală pentru ocupare (Bundesagentur für Arbeit) este responsabilă pentru acordarea alocaţiei de şomaj. Primirea alocaţiei este condiţionată de prezentarea la agenţia de ocupare şi înregistrarea pentru căutarea de lucru, în termen de 3 luni de la încetarea lucrului. Nu veti putea primi aceste prestaţii decât dacă veti declara personal pierderea locului de muncă la agenţia de ocupare competentă; cererea de prestaţii este astfel valabilă. În consecinţă este important să vă adresaţi la agenţia dvs de ocupare din prima zi de şomaj.
Pentru a verifica dacă aveţi dreptul la alocaţia de şomaj trebuie să completaţi un formular de cerere şi să aveţi următoarele documente:
· documentul de identitate însoţit de declaraţia atestată a schimbării domicilului,
· dovada de muncă (cel putin documentul justificativ al plăţii impozitului pe salariu) şi,
· dacă este necesar, dovada pentru prestaţiile de şomaj plătite anterior.
Pentru a putea avea dreptul la alocaţia de şomaj, trebuie să fi lucrat, fiind asigurat la asigurarea obligatorie, cel puţin 360 de zile în cursul ultimilor 2 ani înainte de declararea intrării în şomaj. Cuantumul şi durata acestei prestaţii sunt calculate în funcţie de durata perioadei de activitate precedente şi de mărimea remuneraţiei primite la ultimul loc de muncă.
Persoanele celibatare şi fără copii primesc 60% din indemnizaţia forfetară netă cu titlu de alocaţie de şomaj. Pentru persoanele sau partenerul acestora care au în grijă un copil sub 18 ani, rata este de 67%.
Dacă nu aveţi dreptul la alocaţie de şomaj, sau dacă acest drept a încetat, veţi primi ca fiind solicitant al unui loc de muncă capabil să exercite o activitate profesională, o alocaţie de stat de supravieţuire, numită alocaţie de şomaj de tip II (ALGII). Cuantumul forfetar al acestei alocaţii este, în general, net inferior alocaţiei de şomaj. Orice persoană care nu poate exercita o activitate profesională din cauza vârstei sau a unui handicap beneficiază de ajutorul social.
Cuantumul acestui ajutor social corespunde aproape cu cel al alocaţiei de şomaj de tip II.
4.3. Asigurarea de boală
Pentru ca boala sau dependinţa de îngrijire să nu devină un risc financiar, toţi lucrătorii al căror venit (pentru 2006) este până la nivelul de 3937,5 euro pe lună, sunt obligaţi să încheie o asigurare de boală şi o asigurare contra riscului de dependenţă obligatorie. Această asigurare acoperă în mod egal partenerul şi copiii asiguratului, dacă aceştia nu dispun de venituri proprii sau sunt modeste. În general, contribuţia pentru asigurarea de boală este între 12 şi 15 % din venit.
Asigurarea socială contra riscului de dependenţă este o asigurare contra consecinţelor pierderii de autonomie. Sunt consideraţi ca dependenţi, asiguraţii care, din cauza unei boli sau unui handicap fizic au nevoie de o îngrijire durabilă, adică, probabil cel puţin timp de 6 luni, pentru a-şi putea îndeplini sarcinile vieţii cotidiene.
Contribuţia pentru asigurarea socială de dependenţă este fixată la 1,7%. Odată cu înscrierea salariatului de către angajator la casa de asigurări de boală, acesta este înregistrat în fişierele asigurării sociale contra riscului de dependenţă. În caz de incapacitate de muncă din cauza unei boli, salariatul poate pretinde plata legală a remuneraţiei timp de şase săptămâni. În cazul în care boala se prelungeşte, prestaţiile de boală se plătesc la un nivel aproximativ de 70% din remuneraţia netă timp de 18 luni maximum.
4.4. Prestaţii familiale şi asigurări de maternitate
Orice salariat poate solicita un concediu parental destinat educaţiei copiilor săi. Fiecare părinte are dreptul la un concediu parental timp de maxim 3 ani pe copil şi poate, apoi, să-şi reia activitatea iniţială sau o activitate similară. Cu acordul angajatorului poate cere ca 12 luni să-i fie acordate, între vârsta de 3 şi 8 ani a copilului, de exemplu în cursul primului an de şcolarizare.
Alocaţia parentală (Elterngeld) în vigoare de la 1 ianuarie 2007, serveşte la uşurarea poverii financiare a tinerelor familii pentru ca cei doi părinţi să poată să aibă grijă de noul născut. Este plătită mamei şi tatălui pe o durată de maximum 14 luni. Cuantumul este de 67% din venitul pierdut, până la maximum 1800 euro lunar. Suma minimă pentru alocaţia parentală este de 300 euro. Unul dintre părinţi o poate cere 12 luni maximum, restul de 2 luni fiind rezervate celuilalt părinte.
Puteţi primi alocaţii familiale pentru copiii în vârstă de până la 18 ani, pentru copiii care urmează o formă de studii până la 27 de ani, iar pentru solicitanţii de lucru până la 21 de ani. În cazul suspendării plăţii alocaţiilor familiale în această perioadă, din cauza efectuării serviciului militar sau civil, limita de vârstă se prelungeşte în consecinţă. Numai copii care din cauza unui handicap nu se pot întreţine, primesc alocaţiile familiale fără limită de vârstă.
Alocaţiile familiale sunt atribuite în funcţie de numărul de copii; acestea se ridică la 154 euro pe lună pentru primul până la al treilea copil şi la 179 euro pe lună începând cu al patrulea copil. Alocaţiile familiale se acordă, în general, dacă solicitantul este domiciliat sau locuieşte în mod obişnuit în Germania.
4.5. Pensii
Oricine exercită o activitate profesională salariată sau urmează o formare profesională (cu excepţia funcţionarilor publici) contribuie obligatoriu la asigurarea de bătrâneţe. În felul acesta beneficiaţi toată viaţa de protecţie contra riscului de incapacitate de muncă, de bătrâneţe şi deces.
Contribuţiile de asigurări de bătrâneţe plătite, în mod obligatoriu, de majoritatea angajaţilor (funcţionari şi lucrători) sunt virate la asigurarea/fondurile de boală, jumătate de către dvs şi jumătate de către angajatorul dvs.
Cuantumul contribuţiei depinde de nivelul venitului dvs fiind totuşi limitat la un anumit plafon. Persoanele active care au o remuneraţie de peste 5200 euro pe lună (în Germania vestică) şi 4400 euro pe lună (în Germania estică) plătesc numai contribuţia maximă corespunzând acestui plafon.
Pe de altă parte, contribuţiile de asigurări de bătrâneţe servesc nu numai la acoperirea riscului de bătrâneţe (limită de vârstă), dar atenuează în mod egal şi alte riscuri asmilate. Fac parte din aceste prestaţii suplimentare pensia de invaliditate (incapacitate de muncă), pensiile de urmaş (pensii pentru văduve şi orfani), precum şi reabilitarea medicală şi reintegrarea profesională.
4.6. Informaţii privind transferul în Germania al pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale
În conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului nr.883/71 persoana care are dreptul la prestaţii de invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaş şi la ajutoare de deces, dobândite potrivit legislaţiei române, va beneficia de aceste prestaţii chiar dacă reşedinţa sa (locul de şedere obişnuită) este stabilită pe teritoriul altui stat membru al UE sau al Spaţiului Economic European.
În vederea achitării prin transfer bancar a prestaţiilor amintite, casele teritoriale de pensii vor utiliza informaţiile bancare, confirmate de cetăţenii care sunt beneficiari ai sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin formularele de legătură transmise de instituţiile de asigurări sociale de pe teritoriul statului de reşedinţă (Germania). Transferul se va face în Euro pentru beneficiarii stabiliţi în Germania.
Declaraţia de transfer în străinătate a drepturilor cuvenite beneficiarilor sistemului public de pensii se transmite la sediul casei teritoriale de pensii personal de către titularul drepturilor sau se depune, prin mandatar desemnat cu procură specială în acest sens, emisă conform legii însoţită de un document care confirmă detalii bancare şi de o copie a actului de identitate sau alte documente ale titularului care atestă domiciliul său actual. Transmiterea declaraţiei şi a documentelor care o însoţesc se poate face prin poştă, la sediul casei teritoriale de pensii sau prin e-mail, prin scanare şi transmitere la adresa electronică oficială a casei teritoriale de pensii, postate de instituţia menţionată pe site-ul acesteia.
Pentru a evita efectuarea unor plăţi necuvenite sau către beneficiari a căror situaţie s-a modificat, cu efecte asupra obligaţiei de a achita drepturile de pensie şi a altor drepturi care se stabilesc şi se plătesc de către casele teritoriale de pensii, se va utiliza certificatul de viaţă ca instrument de verificare administrativă.
Certificatul de viaţă va fi emis în dublu exemplar, din care unul va rămâne la casa teritorială de pensii competentă, însoţit de dovada comunicării (confirmare de primire sau recomandată) şi transmis beneficiarilor nerezidenţi în versiune bilingvă (română şi o limbă de circulaţie internaţională)
În cazul noilor beneficiari, dacă între data depunerii cererii de pensionare şi data primei plăţi a pensiei stabilite prin decizia de pensionare s-au scurs mai mult de 180 de zile calendaristice, casa teritorială de pensii competentă va transmite, împreună cu decizia de pensionare, un exemplar al certificatului de viaţă, urmând ca prima plată a drepturilor de pensie să se efectueze, în acest caz, după primirea exemplarului completat al certificatului semnat şi ştampilat care atestă faptul că beneficiarul este în viaţă. În situaţia în care beneficiarii au transmis, prin unul din mijloacele menţionate anterior, detaliile bancare actuale în perioada de 180 de zile de la data depunerii cererii de pensionare, obligaţia confirmării existenţei noilor beneficiari prin transmiterea unui certificat de viaţă se stinge.
Pentru a beneficia de drepturile cuvenite din cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, beneficiarul aflat în plată are obligaţia de a transmite anual, până cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, un certificat de viaţă.
În vederea prezentării certificatului de viaţă, casa teritorială de pensii competentă transmite acestuia, la adresa sa de reşedinţă, respectiv domiciliu, după caz, în luna octombrie a fiecărui an, un exemplar al certificatului de viaţă completat în partea A, indicând data limită de transmitere a certificatului de către beneficiar.
Beneficiarul are obligaţia de a completa partea B a certificatului de viaţă în faţa unei autorităţi legale de pe teritoriul statului de reşedinţă, respectiv domiciliu, după caz.
În situaţia în care beneficiarul nerezident nu prezintă sau nu transmite certificatul de viaţă menţionat, până cel târziu la data de 31 decembrie a fiecărui an, casa teritorială de pensii competentă suspendă drepturile cuvenite titularului începând cu luna februarie a anului în curs.
Dacă beneficiarul transmite certificatul de viaţă menţionat după expirarea termenului stipulat în paragraful anterior, drepturile cuvenite din cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, vor fi reluate în plată de la data suspendării, cu respectarea termenului general de prescripţie.
Beneficiarii vor confirma detaliile bancare şi/sau de reşedinţă, respectiv de domiciliu, potrivit modalităţilor prevăzute în cadrul instrucţiunilor CNPAS ori de câte ori vor interveni modificări ale informaţiilor respective.
Cheltuielile generate de transferul în străinătate al pensiilor şi al altor drepturi de asigurări sociale şi indemnizaţii prevăzute de legi speciale acordate în cadrul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se suportă de beneficiari, prin diminuarea sumelor ce fac obiectul transferului, cu excepţia situaţiilor în care prevederile instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte dispun altfel.
Pentru alte informaţii puteţi contacta
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale
|
Adresă: Str. Latină nr. 8, Sector 2, Bucureşti
Telefon: 021/316.91.11; 08 00 826 727
|
4.7. Formularele europene
Pentru a vă putea exercita drepturile la asigurările sociale în alte state membre UE, există o serie de formulare standardizate : formularele europene (E) disponibile în toate limbile din UE.
· seria E200 pentru pensii,
· seria E300 pentru prestaţiile de şomaj
· seria E400 pentru prestaţiile familiale
Prestaţiile de asigurări de boală sunt acordate prin intermediul cardului european de asigurări de sănătate, asfel că unele formulare din seria E100 (în special E110, E111, E119 şi E128) au pierdut din importanţă.
Dacă doriţi să căutaţi de lucru în Germania şi primiţi prestaţii ale asigurării de şomaj într-un alt stat membru, le veţi putea obţine a posteriori în anumite condiţii timp de maximum trei luni în Germania.
Este esenţial să cereţi în termen prestaţiile dvs la agenţia de muncă locală de care aparţineţi, pentru a vă putea justifica drepturile la agenţia federală de ocupare. Pentru a putea beneficia de serviciile de plasare şi a încasa prestaţiile financiare este, în general, necesar de a vă pune, timp de cel puţin 4 săptămâni, la dispoziţia serviciilor de plasare din ţara de origine, înainte de a pleca în Germania. Nu vă sfătuim să mergeţi în Germania fără a avea formularul E303, căci acordarea prestaţiilor ar putea fi întârziată sau chiar imposibilă.
Dreptul dvs la prestaţiile de şomaj se justifică, printre altele, prin perioadele de muncă supuse contribuţiilor, de aceea atestatele de muncă furnizate de angajatorii dvs anteriori, în afară de menţiunile din curriculum vitae, sunt de importanţă capitală.În cazul solicitării de prestaţii la o agenţie de ocupare germană trebuie să vă justificaţi perioadele dvs de muncă cu ajutorul formularului E301, unde se trec, în mod clar, toate perioadele care se reţin pentru calcul. Foarte adesea, în cazul cererii de alocaţii de şomaj, cu luarea în considerare a perioadelor de asigurare sau de muncă în străinătate, se uită că o slujbă provizorie în Germania este una din condiţiile cerute pentru exercitarea dreptului. Înainte de a putea primi alocaţii de şomaj în Germania, trebuie să fi fost angajat într-o activitate supusă asigurării sociale obligatorii.
5. VENITURI ŞI IMPOZITARE
Fiecare persoană care trăieşte şi realizează un venit în Germania este supusă impozitării la nivel naţional. Criteriile de impozitare sunt prevăzute în fişa fiscală emisă de către municipalitate pentru fiecare an calendaristic, pe baza documentelor sale (fişele rezidenţilor, de exemplu). Cuplurile căsătorite cu un singur salariat şi cu copii au un tratament fiscal mai favorabil. O persoană singură care câştigă mai puţin de € 7 664 EUR pe an, nu este impozitată. În cazul unui cuplu venitul anual neimpozabil este stabilit la € 15. 328.
Venitul este impozitat cu o rată progresivă. Primei tranşă de impozitare progresivă, care începe de la venitul anual de € 7 664, i se aplică o rată de impozitare de 15% (Eingangsteuersatz sau rata minimă de impozitare). Pentru următoarea tranşă de venit cota de impozitare creşte apoi relativ rapid la aproximativ 24%, iar începând de la 12.740 €, cota de impozitare continuă să crească, plafonul cotei de impozitare fiind de 42%.
Angajatorul reţine impozitul pe venit, cu fiecare plata a unei remuneraţii şi plăteşte suma direct către administraţia financiară.
Toţi lucrătorii trebuie să contribuie la asigurările sociale. Contribuţiile sunt plătite jumătate de către angajator şi jumătate de către angajat. Contribuţia medie de asigurări sociale reprezintă aproximativ 21% din salariu.
Taxa de solidaritate a fost introdusă în 1995 pentru construcţia economică a Germaniei de Est şi s-a ridicat la 5,5% din suma impozitului pe salarii / venit.
În plus, pentru contribuabilii care sunt membri ai unei comunităţi religioase, taxele pentru biserică sunt de până la 8 – 9% din salariului brut, în funcţie de Land. Impozitul perceput de stat pentru comunitatea ecleziastică este o particularitate a sistemului german.
La sfârşitul anului, orice persoană care este impozabilă trebuie să depună o declaraţie fiscală la administraţia financiară. Mai sunt şi alte forme de venituri (depozite pe conturile de economii, câştigurile de capital, etc.).
Taxei pe valoarea adăugată (MwSt.) aplicată la achiziţionarea de bunuri şi utilizare a serviciilor variază de la 7 la 19%.
6. EDUCAŢIA ŞI RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI A CALIFICĂRILOR
6.1. Sistemul de învăţământ în Germania
Educaţia preşcolară include instituţii specifice pentru copii de la 3 la 6 ani, în primul rând creşe, grădiniţe, sistem preşcolar. Participarea este de obicei, opţională, dar se plăteşte.
Educaţia obligatorie începe la şase ani cu şcoala primară Grundschule (clasele 1 – 4). Participarea la o şcoală publică este gratuită. Părinţii trebuie să plătească doar pentru manuale, materiale didactice suplimentare şi excursii.
După şcoala primară copiii împreună cu părinţiilor pot opta pentru şcolile secundare:
- Hauptschule – colegii (până la clasa a 9 a sau a 10-a),
- Realschule – şcoală reală care emite o diplomă echivalentă cu un certificat de absolvire după clasa 10-a) sau
- Gymnasium – liceu care se finalizează cu un examen de bacalaureat Abitur [BA] la sfârşitul clasei a 12-a sau a 13a, care constituie o condiţie pentru urmarea învăţământului superior.
- Gesamtschule – Centrul şcolar colectiv este similară şcolilor de formare profesională pornind de la clasa a 5-a. Nu toate landurile au Centre şcolare colective.
În şcolile germane, cursurile sunt aproape exclusiv dimineaţa, de obicei între 7 şi 13.
Formarea iniţială poate începe la sfârşitul şcolarizării obligatorii, adică de la 15 ani şi constă într-un timp de predare integral sau parţial în şcolile profesionale şi întreprinderile care oferă formare profesională în sistemul dual. Formarea durează între doi şi trei ani şi jumătate. Tinerii pot alege din aproximativ 350 de formare profesională recunoscute.
Germania are aproximativ 350 instituţii academice subvenţionate de către sectorul public sau recunoscute de către stat.
Vă puteţi informa privind oportunităţile universitare şi cu privire la posibilităţile de instruire la adresa web: www.hochschulkompass.de
6.2. Găsirea unei şcoli
Puteţi obţine informaţii despre creşe, grădiniţe si alte opţiuni de îngrijire a copiilor de la birourile de tineret municipale sau locale – Jugendamt. Întreprinderile mari şi universităţile au în mod frecvent propriile sisteme de îngrijire a copiilor. Există diverse portaluri internet care vă pot facilita căutarea de şcoli şi universităţi.
6.3. Iniţiative şi programe de promovare a formării profesionale la nivelul UE
1. Socrates – susţine cooperarea europeană în toate domeniile educaţiei. Această cooperare ia mai multe forme:
ü Mobilitate ( mobilitatea în Europa)
ü Organizarea unor proiecte comune
ü Crearea unor reţele europene (diseminarea de idei şi bune practici)
ü Realizarea de studii şi analize comparative.
Practic, Socrates oferă oamenilor subvenţii pentru a studia, a preda, sprijin pentru realizarea unei investiţii sau urmarea unor cursuri de formare profesională în altă ţară. Asigură sprijinul necesar instituţiilor de învăţământ pentru realizarea unor proiecte de predare în vederea realizării schimbul de experienţă.
2. Leonardo da Vinci
Programul Leonardo da Vinci, iniţiat în 1994, are ca principal obiectiv implementarea politicii de formare la nivelul Uniunii Europene. Este unul dintre instrumentele majore utilizate pentru sprijinirea mobilităţii transnaţionale în Europa şi asigură finanţarea organizaţiilor publice şi private care activează în domeniul formării profesionale.
Având drept scop facilitarea urmării cursurilor de formare profesională, UE a stabilit o serie de organisme specializate care să-şi desfăşoare activitatea în domeniul formării profesionale.
Centrul European pentru Formare Profesională (CEDEFOP
) – a fost creat în 1975, în calitate de agenţie specializată a UE pentru promovare formării profesionale la nivelul Europei. Sediul său, este în Grecia la Salonic. (
www.cedefop.eu )
Fundaţia Europeană de Formare – a fost înfiinţată în 1995 şi îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu CEDEFOP. Misiunea sa este să sprijine statele partenere (din afara UE) să-şi modernizeze şi să-şi dezvolte sistemele lor de formare profesională. (
www.etf.eu.int )
Cetăţenii români pot obţine mai multe informaţii cu privire la cele două programe, Socrates şi Leonardo da Vinci, dar şi la alte programe, consultând site-ul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale:
http://www.anpcdefp.ro/ .
6.4. Recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor
Posibilitatea de dobândire a recunoaşterii diplomelor şi a calificărilor unei persoane joacă un rol foarte important asupra migraţiei în scop de muncă de la nivelul UE. Este necesară dezvoltarea unui sistem european care să garanteze recunoaşterea calificărilor profesionale în diferite state membre. Principiul de bază este că un cetăţean european trebuie să aibă posibilitatea să-şi practice în mod liber profesia în oricare Stat Membru al UE. Aplicarea practică a acestui principiu este din păcate uneori împiedicată de cerinţele naţionale care reglementează uneori accesul la anumite meserii în statul gazdă. Tocmai pentru ca acest lucru sa fie cu adevărat posibil, UE a pus bazele unui sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale. În cadrul acestui sistem se face totuşi distincţie între profesiile care sunt reglementate (profesii pentru care sunt solicitate calificări specifice) şi cele care nu sunt reglementate legal în statele membre gazdă.
Astfel la nivelul UE au fost propuse o serie de instrumente pentru a asigura o mai bună transparenţă în procesul de recunoaştere a diplomelor şi calificărilor:
1. Cadrul European al Calificărilor – obiectivul său este de a crea legături între diferitele sisteme naţionale de calificare şi să asigure un transfer omogen şi o recunoaştere a diplomelor.
2. Centrele de informare cu privire la recunoaşterea academică naţională (The National Academic Recognition Information Centres – NARICs) – furnizează sprijin în recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi a calificărilor.
3.
Sistemul European de Transfer al Creditelor (The European Credit Transfer System – ECTS) – facilitează recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi vine în completarea programului de mobilitate pentru studenţi Erasmus.
4. Europass – este un instrument prin care se asigură transparenţa aptitudinilor profesionale. Prin acest sistem aptitudinile şi calificările sunt mai uşor de înţeles şi recunoscut în diferite părţi ale Europei. Are la bază cinci documente standardizate:
ü un curriculum vitae (CV)
ü un paşaport lingvistic
ü un supliment la certificatul profesional
ü un supliment la diploma
ü un document de mobilitate europass
6.5. Institutul Federal pentru Formare Profesională Bundesinstitut fur Berufsbildung (BIBB)
Institutul este finanţat din fondurile bugetului federal şi este supervizat de către Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării.
Obiectivele activităţilor de cercetare, dezvoltare şi consultanţă ale BIBB sunt:
Ø identificarea noilor funcţii ale formării profesionale;
Ø promovarea inovaţiei în formarea profesională;
Ø dezvoltarea de noi soluţii practice şi viabile pentru a fi utilizate în formarea iniţială şi continuă.
BIBB acordă o atenţie deosebită următoarelor activităţi:
Ø realizarea de cercetări în domeniul formării profesionale pentru identificarea corelaţiilor dintre schimburile tehnologice şi sociale, pe de o parte, şi dezvoltarea pieţei muncii, pe de altă parte;
Ø identificarea tendinţelor emergente şi analiza implicaţiilor lor asupra formării;
Ø diseminarea rezultatelor activităţii sale şi perfecţionarea cercetărilor metodologice, prin participarea în reţele de cooperare la nivel naţional şi internaţional şi prin promovarea schimburilor de experienţă şi informaţii, pentru a induce progresul în domeniul formării profesionale.
6.6. Şcoala Românească
Şcoala Românească Berlin-Brandenburg oferă cursuri de Limba germană pentru adulţi şi pentru elevi şi cursuri de:
– Limba română ca limbă străină (adulţi).
– Limba română ca limbă străină pentru copii
– Limba română ca limbă maternă (pentru copiii bilingvi)
Cursurile se desfăşoară la sediul Ambasadei României.
|
Adresă: Dorotheenstr. 62-66, 10117 Berlin
Telefon: 03362 24984 Mobil: 0174 180 74 95
|
7. ASPECTE CE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE ÎNAINTE DE A PLECA DIN ROMÂNIA
O persoană care s-a decis să vină să lucreze în Germania, înainte de a pleca din România trebuie să îndeplinească o serie de formalităţi după cum urmează:
ü Trebuie să aibă un paşaport valid sau o carte de identitate valabilă emisă în ţara de origine.
ü Ar putea fi necesară şi obţinerea unei autorizaţii necesare pentru exercitarea unei activităţi profesionale. Această cerinţă variază în funcţie de statutul ales: de lucrător independent sau lucrător salariat.
ü Trebuie să se informeze cu privire la sistemul de securitate socială din Germania şi măsura în care lucrătorii independenţi şi lucrătorii salariaţi contribuie la acest sistem.
ü Trebuie să contacteze reprezentantul bancar şi să-l informeze cu privire la plecarea ei/lui şi de asemenea să solicite informaţii cu privire la existenţa unor parteneriate între banca la care este afiliat şi alte bănci străine.
ü Trebuie să anunţe poşta despre schimbarea adresei de reşedinţă pentru a fi trimisă corespondenţa la noua adresă.
ü Trebuie să contacteze departamentul de securitate socială de care aparţine şi să se informeze cu privire la documentele necesare pentru a se înregistra într-un sistem de securitate socială din Germania. În acest sens trebuie să obţină şi Cardul European de Sănătate (EHIC).
ü Trebuie să se asigure că beneficiază de locuinţă (temporară) şi că dispune de suficiente resurse financiare pentru a-şi putea asigura traiul în prima lună de rezidenţă în Germania.
La sosirea în Germania:
Contactaţi structurile locale ale AGENŢIEI FEDERALĂ A MUNCII care vă oferă informaţii cu privire la orice problemă referitoare la posibilitatea de a lucra în Germania şi acordarea de permise de muncă.
|
Adresă: Regensburgerstr.104, 90478 Nurnberg
Telefon: +49-0911.179.0
Fax: +49-0911.179.21.23
E-mail: zentrale@arbeitsagentur.de
|
